Decizia CCR nr. 215 din 15.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG nr. 37/2007 - stabilirea cadrului de aplicare a regulilor - perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) pct. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, excepție ridicată de Societatea Comercială "Poptrans Agro“ - S.R.L. din localitatea Bâltanele, județul Mehedinți în Dosarul nr. 15.796/225/2012 al Tribunalului Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 699D/2013 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 transpune în planul legislației interne dispozițiile Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 și ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85, din conținutul cărora rezultând că sintagma "numărul necesar“ la care face referire art. 8 alin. (1) pct. 31 din ordonanță semnifică foile înregistrate din săptămâna în curs și din ultimele 28 de zile. Actul normativ criticat răspunde exigențelor de tehnică legislativă invocate de autorul excepției, persoana interesată având, totodată, posibilitatea să conteste în justiție procesul-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții astfel reglementate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 22 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 15.796/225/2012, Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) pct. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, excepție ridicată de Societatea Comercială "Poptrans Agro“ - S.R.L. din localitatea Bâltanele, județul Mehedinți într-o cauză aflată în recurs având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției reglementate de art. 8 alin. (1) pct. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că sintagma "numărului necesar de diagrame tahografice“ din cuprinsul textului de lege criticat nu corespunde exigențelor de calitate a normei juridice, referitoare la claritate, precizie și previzibilitate, astfel că destinatarul său nu își poate modula conduita în deplină cunoștință a tuturor elementelor ce definesc contravenția, în scopul evitării sancțiunii corespunzătoare.

În acest sens, autorul excepției are în vedere normele de tehnică legislativă cuprinse la art. 8 alin. (4) teza întâi, ale art. 36 alin. (1) și ale art. 50 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dar și pe cele ale art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora "Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; [_]“.

Apreciind că toate aceste norme legale referitoare la regulile de tehnică legislativă nu au fost respectate la reglementarea dispozițiilor legale criticate, autorul excepției invocă prevederile art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) din Constituție, ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Lipsa de claritate a normei criticate imprimă acesteia și un caracter imprevizibil, ceea ce este de natură să afecteze garanțiile unui proces echitabil în componenta sa privind dreptul la apărare, astfel cum constant a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (sunt date ca exemplu Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, și Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Anghel împotriva României, paragraful 68).

Totodată, dispozițiile art. 8 alin. (1) pct. 31 din actul normativ criticat sunt, în opinia autorului excepției, singurele - dintre toate celelalte norme ale art. 8 care reglementează contravenții - care au caracter de maximă generalitate, care nu stabilesc în mod concret faptele pentru care, în cazul nerespectării lor, este angajată răspunderea contravențională. Aceasta înseamnă că rămâne la libera apreciere a agentului constatator ca, în mod arbitrar și în afara unor criterii și condiții legale care să indice clar numărul de diagrame necesar, să constate săvârșirea acestei contravenții și să o sancționeze ca atare.

7. Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin normelor constituționale și convenționale invocate.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (1) pct. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, modificate prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 52/2010 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 21/2009 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 25 martie 2010. Textul legal criticat are următorul cuprins:

- Art. 8 alin. (1) pct. 31: "(1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: (_)

31. neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital;“.

12. Dispozițiile constituționale considerate încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligația respectării în România a Constituției, a supremației sale și a legilor și ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, texte referitoare la dreptul la un proces echitabil.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate, sintagma "numărului necesarde diagrame tahografice“ din cuprinsul textului de lege criticat nu corespunde exigențelor de calitate a normei juridice, referitoare la claritate, precizie și previzibilitate, astfel că destinatarul său nu își poate modula conduita în deplină cunoștință a tuturor elementelor ce definesc contravenția, în scopul evitării sancțiunii corespunzătoare. Deoarece textul legal nu precizează expres numărul necesar de diagrame tahografice pe care conducătorul auto este obligat să îl prezinte agentului constatator, și nici a unor condiții de circumstanțiere a contravenției, stabilirea în concret a acestuia rămâne la latitudinea și arbitrariul inspectorului de control, fiind astfel înfrânte prevederile art. 1 alin. (5) și ale art. 21 alin. (3) din Constituție, ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

14. Analizând actele normative incidente în materia de față, Curtea Constituțională constată Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 reglementează, potrivit art. 1 din aceasta, cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează operațiuni de transport rutier ce fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 și (CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului sau operațiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR). Art. 8 din ordonanță, reglementând contravențiile în acest domeniu, se raportează, desigur, tot la normele acelorași acte normative ale Uniunii Europene, stabilind două trepte de gravitate ale faptelor: la alin. (1), faptele ce reprezintă încălcări foarte grave ale acestora, respectiv la alin. (2), unde sunt prevăzute faptele ce constituie încălcări grave ale acestora.

15. Prin urmare, legiuitorul face trimiteri la regulamentele nr. 561/2006 și nr. 3.821/85, acestea fiind actele legislative secundare ale Uniunii Europene cu forță obligatorie și aplicabilitate directă pentru statele membre. Analizând cele două acte normative se constată că art. 26 pct. 4 din capitolul VI - Dispoziții finale din Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 înlocuiește alin. (7) al art. 15 din Regulamentul (CEE) nr. 3.821/85, astfel: "a) Atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea unui inspector de control:

1. (i)

   foile de înregistrare din săptămâna în curs și cele pe care le-a utilizat pe parcursul celor 15 zile precedente:

2. (ii)

   cardul de conducător auto în cazul în care este titularul unui asemenea card și

3. (iii)

   orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006.

Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008, duratele prevăzute la punctele (i) și (iii) se referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă de douăzeci și opt de zile.“

16. Aceeași perioadă de 28 de zile precedente controlului (aplicabilă după data de 1 ianuarie 2008) este stabilită și pentru orice informație introdusă manual și orice imprimat scos în timpul săptămânii în curs și în timpul celor cincisprezece zile precedente, atunci când conducătorul auto conduce un vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în conformitate cu anexa I^B, deci, în final, tuturor tipurilor de aparate de înregistrare prevăzute de regulament. Așadar, "numărul necesar“ de diagrame tahografice la care se referă dispozițiile art. 8 alin. (1) pct. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privește ultimele 28 de zile anterioare controlului.

17. Curtea observă, totodată, că actul normativ intern în această materie - Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 - nu cuprinde în mod expres aceeași mențiune privind perioada de 28 de zile precedente controlului în care conducătorul auto este obligat să păstreze diagramele tahografice în eventualitatea unui control. Această precizare se regăsește, însă, la nivelul Regulamentului nr. 561/2006, act legislativ al Uniunii Europene pe care statele membre nu au obligația să le transpună în dreptul lor intern, având aplicabilitate directă. Statele membre au, în acest caz, obligația stabilirii normelor referitoare la contravențiile și sancțiunile corespunzătoare concrete și să se asigure că acestea sunt aplicate.

18. Totodată, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Regulamentul nr. 561/2006 din capitolul III - Răspunderea întreprinderii de transport, "Întreprinderile de transport organizează activitatea conducătorilor auto menționați la alineatul (1) astfel încât aceștia să se conformeze Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și capitolului II din prezentul regulament. Întreprinderile de transport dau instrucțiuni corespunzătoare conducătorilor auto și efectuează controale periodice pentru a se asigura de respectarea Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și a capitolului II din prezentul regulament.“ Așa fiind, în acest domeniu specializat al transportului de marfă sau de persoane desfășurat în spațiul Uniunii Europene, angajatorul are obligația și, în egală măsură, interesul de a furniza angajaților săi toate informațiile și instrucțiunile necesare desfășurării activității lor în condițiile legii. Neinstruirea propriilor angajați în privința legislației incidente domeniului lor de activitate atrage, în mod firesc, expunerea la riscul sancționării potrivit legii interne.

19. În concluzie, nu se poate afirma că dispozițiile art. 8 alin. (1) pct. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 contravin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală din perspectiva exigențelor de tehnică legislativă referitoare la claritatea, precizia și previzibilitatea normei juridice, prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, astfel că textul legal criticat nu poate avea consecințe negative nici asupra dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Mai mult, potrivit art. 10 din ordonanța menționată, contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care, la art. 31 alin. (1), prevede că "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.“ Astfel, exercitându-și dreptul de acces liber la justiție prin introducerea plângerii, contravenientul beneficiază de toate garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil, astfel cum sunt înscrise în normele constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.

20. Cu privire la susținerile de neconstituționalitate referitoare la existența unor diferențe de tehnică legislativă, sub aspectul calității legii, între norma legală criticată și celelalte prevederi ale art. 8, destinatarul normei legale imprecis reglementate, fiind, în calitate de contravenient, dezavantajat față de ceilalți posibili contravenienți, autori ai altor fapte definite, însă, în mod clar, precis, se constată că nici aceasta nu poate fi reținută, întrucât nu este reală. Examinând conținutul normativ al art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 care reglementează contravențiile și sancțiunile în această materie, Curtea constată utilizarea unor expresii sau formule generale asemănătoare, de tipul "depășirea perioadei zilnice de conducere“, "nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică“, "nerespectarea prevederilor privind utilizarea comutatorului tahografului“, fără ca legiuitorul român să facă referire expresă la anumite repere aplicabile (raportat la număr de zile, ore, articole etc.). Această manieră de legiferare se justifică prin natura actului legislativ intern ce constituie obiectul excepției de neconstituționalitate, care are la bază, în sensul utilizării terminologiei, a principiilor sau a definițiilor, acte normative ale Uniunii Europene cu forță juridică obligatorie și aplicabilitate directă.