Decizia CCR nr. 522 din 12.12.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 34 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 76/2002 - sistemul asigurărilor pt. şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, excepție ridicată de Mihai Nedelcu în Dosarul nr. 2.758/236/2012 al Judecătoriei Giurgiu și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 420D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile de lege criticate stabilesc condițiile de acordare a indemnizației de șomaj în conformitate cu prevederile art. 20 lit. c) din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 168 din 21 iunie 1988. Celelalte chestiuni invocate de autorul excepției țin de aplicarea legii la cazul dedus judecății.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2012, trimisă la Curtea Constituțională prin Adresa din 14 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.758/236/2012, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatorul Mihai Nedelcu în cadrul soluționării unei contestații la executare, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 163/13 decembrie 2011, emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Giurgiu, prin care a fost obligat la plata sumei de 7009 lei, cu titlu de plată necuvenită, precum și anularea Somației nr. 1.087/18 ianuarie 2012.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002, șomerii aflați în perioada de acordare a indemnizației de șomaj pot obține și venituri cu caracter ocazional în baza unui contract de prestări servicii, numai în situația în care aceste venituri nu depășesc valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare.

Arată că, în calitate de șomer aflat în evidența Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Giurgiu, i s-a imputat suma de 7009 lei, reprezentând debit indemnizație de șomer în perioada 2 decembrie 2010-30 septembrie 2011, pentru prestarea de activitate în baza Convenției civile încheiate cu Direcția pentru Agricultură a Județului Giurgiu în vederea realizării cercetării statistice în calitate de recenzor la Recensământul general agricol 2010. Mai arată că activitatea de recenzor a desfășurat-o în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, fiind remunerat pentru cele două luni de activitate cu 50 lei/zi, pentru un total de 20 de zile. Suma totală s-a ridicat la 1000 lei, din care, după reținerile legale, a încasat efectiv 760 lei în cele două luni, adică 380 lei/lună, mai puțin decât indicatorul social de referință de 500 lei/lună.

Susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 16 din Constituție referitoare la principiul egalității în fața legii, precum și reglementările cuprinse în art. 20-22 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 168/188, ratificată prin Legea nr. 112/1992.

Diferența între un șomer și celelalte categorii de persoane enumerate în dispozițiile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.370/2009 privind organizarea și efectuarea recensământului general agricol din România, respectiv recenzori, recenzori-șefi și coordonatori, care, în condițiile respectivului act normativ, primesc pe lângă drepturile salariate de la unitățile bugetare sau instituțiile publice la care sunt încadrați sau pensie, după caz, o indemnizație brută pe zi de activitate, în timp ce șomerul este obligat să suspende plata indemnizației de șomaj pe perioada uneia dintre calitățile anterior menționate, este vădit discriminatorie și neconstituțională.

În final, arată că, având în vedere că prevederile art. 46 din Legea nr. 76/2002, în baza cărora s-a emis Decizia de imputare nr. 163/2011, fac trimitere la art. 34 alin. (1) lit. b) din aceeași lege, consideră că privarea de ajutorul de șomaj pe perioada obținerii de venituri cu caracter ocazional în condițiile legii constituie discriminare și contravine art. 16 alin. (1) din Constituție.

Judecătoria Giurgiu opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile de lege criticate ținând de modul de aplicare a dispozițiilor referitoare la stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj, prevăzute în cuprinsul Legii nr. 76/2002.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 107/2009.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate din Legea nr. 76/2002 sunt constituționale. Astfel, indemnizația de șomaj se acordă tuturor persoanelor care îndeplinesc condițiile impuse de art. 34 din Legea nr. 76/2002. Această categorie de persoane se deosebește de celelalte categorii la care face referire autorul excepției, și anume angajații, ceea ce dă dreptul legiuitorului de a institui un anumit tratament juridic. Beneficiarii indemnizației de șomaj sunt persoane aflate în căutarea unui loc de muncă plătite din bugetul asigurărilor pentru șomaj, potrivit art. 2 din lege, spre deosebire de cealaltă categorie de persoane plătită pentru munca prestată în urma încheierii unui contract de muncă. Prin urmare, instituirea unui tratament juridic diferit cu privire la persoanele care primesc pe lângă drepturile salariale de la unitățile bugetare sau instituțiile publice la care sunt încadrați sau pensie, după caz, și o indemnizație brută pe zi de activitate, în raport cu beneficiarii indemnizației de șomaj, nu este de natură a încălca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

"(1) Șomerii prevăzuți la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizație de șomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: [..........]

b) nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare;“.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 privind principiul egalității în fața legii, precum și art. 20-22 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 168 din 21 iunie 1988 privind promovarea angajării și protecția contra șomajului, ratificată de România prin Legea nr. 112/1992, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 302 din 25 noiembrie 1992.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Obiectul litigiului în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate îl reprezintă contestația la executare, prin care contestatorul - autor al excepției de neconstituționalitate a solicitat anularea Deciziei nr. 163/13 decembrie 2011, emisă de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Giurgiu. Prin această decizie, autorul excepției a fost obligat la plata sumei de 7009 lei, reprezentând plată necuvenită a indemnizației de șomaj pe perioada 2 decembrie 2010-30 septembrie 2011, întrucât a prestat activități în vederea realizării recensământului general agricol în baza convenției civile încheiate cu Direcția Agricolă Județeană Giurgiu, potrivit art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.370/2009 privind organizarea și efectuarea recensământului general agricol din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 25 noiembrie 2009.

Criticile autorului excepției de neconstituționalitate privesc, în realitate, modul în care Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Giurgiu a interpretat și aplicat prevederile Legii nr. 76/2002 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.370/2009, iar nu neconstituționalitatea art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002.

Pretinsa discriminare pe care o invocă autorul excepției - respectiv diferența între un șomer și celelalte categorii de persoane enumerate în dispozițiile art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.370/2009 privind organizarea și efectuarea recensământului general agricol din România, și anume recenzori, recenzori-șefi și coordonatori, care primesc pe lângă drepturile salariale de la unitățile bugetare sau instituțiile publice la care sunt încadrați sau pensie, după caz, o indemnizație brută pe zi de activitate, în timp ce șomerul este obligat să suspende plata indemnizației de șomaj pe perioada uneia dintre calitățile anterior menționate - nu este prevăzută de dispozițiile de lege criticate. Mai mult, autorul excepției susține că, "potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002, șomerii aflați în perioada de acordare a indemnizației de șomaj, pot obține și venituri cu caracter ocazional în baza unui contract de prestări servicii, numai în situația în care aceste venituri nu depășesc valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare“.

De altfel, dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 - care formează obiect al excepției de neconstituționalitate - reglementează condițiile ce trebuie îndeplinite la acordarea indemnizației de șomaj, autorul excepției neaducând critici referitoare la neconstituționalitatea acestora.

În concluzie, aspectele invocate prin prezenta excepție de neconstituționalitate constituie aspecte de aplicare a legii la cazul concret dedus judecății, aspecte care intră în competența de soluționare a instanței judecătorești care a sesizat Curtea Constituțională. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se poate pronunța numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

Având în vedere acest argumente, Curtea urmează a respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată.