Anexa 1 - CRITERIILE MINIME OBLIGATORII. - HG nr. 469/2015 - aprobarea criteriilor minime obligatorii de autorizare şi acreditare pt. programele de studii universitare de Medicină, Medicină dentară, Farmacie, Asistenţă medicală generală, Moaşe, Medicină veterinară, Arhitectură

1. Programul de studii universitare de Medicină care reprezintă formarea medicală de bază cuprinde 6 ani de studii, forma de învățământ cu frecvență, respectiv 360 de credite de studii transferabile și constă în cel puțin 5.500 de ore de formare teoretică și practică.

2. Programul de studii menționat la pct. 1 conduce la dobândirea următoarelor cunoștințe și competențe:

a) cunoștințele corespunzătoare despre științele pe care se bazează medicina și o bună înțelegere a metodelor științifice,

inclusiv a principiilor de măsurare a funcțiilor biologice, evaluarea datelor stabilite științific și analiza lor;

b) cunoștințele corespunzătoare despre structura, funcțiile și comportamentul persoanelor sănătoase și ale celor bolnave, precum și relațiile dintre starea de sănătate și mediul social și fizic al ființei umane;

c) cunoștințele corespunzătoare despre disciplinele și practicile clinice care oferă o imagine coerentă a afecțiunilor mintale și fizice, a medicinei din perspectiva profilaxiei, diagnosticului, terapiei și reproducerii umane;

d) experiență clinică utilă în spitale, sub supraveghere corespunzătoare.

1. Programul de studii universitare de Medicină dentară care reprezintă formarea de bază cuprinde 6 ani de studii, forma de învățământ cu frecvență, respectiv 360 de credite de studii transferabile și constă în 5.500 de ore de formare teoretică și practică.

2. Programul de studii menționat la pct. 1 conduce la dobândirea următoarelor cunoștințe și competențe:

a) cunoștințe corespunzătoare despre științele pe care se bazează medicina dentară, precum și o bună înțelegere a metodelor științifice, în special a principiilor de măsurare a funcțiilor biologice, de evaluare a faptelor stabilite științific și de analiză a datelor;

b) cunoștințe corespunzătoare despre constituția, fiziologia și comportamentul persoanelor sănătoase și ale celor bolnave, precum și influența pe care o au mediul natural și mediul social asupra stării de sănătate a ființei umane, în măsura în care aceste elemente se raportează la medicină dentară;

c) cunoștințe corespunzătoare despre structura și funcțiile aparatului dento-maxilar (dinți, maxilare, mușchi, structuri și țesuturi conexe), atât sănătoase, cât și bolnave, precum și raportul lor cu starea de sănătate generală și bunăstarea fizică și socială a pacientului;

d) cunoștințe corespunzătoare despre disciplinele și metodele clinice care oferă o imagine coerentă asupra afecțiunilor și anomaliilor aparatului dento-maxilar (dinți, maxilare, mușchi, structuri și țesuturi conexe), precum și despre odontologie și medicină dentară din perspectiva prevenției, profilaxiei, diagnosticului și terapiei;

e) o experiență clinică adecvată, sub supraveghere corespunzătoare.

3. Formarea de bază conferă competențele necesare pentru toate activitățile de prevenire, diagnostic și tratament privind anomaliile și bolile dinților, gurii, maxilarelor și țesuturilor conexe.

4. Programul de studii menționat la pct. 1 cuprinde cel puțin următoarele discipline:

A. Discipline fundamentale

- Chimie

- Fizică

- Biologie

B. Discipline medico-biologice și discipline medicale generale

- Anatomie

- Embriologie

- Histologie, inclusiv citologie

- Fiziologie

- Biochimie (sau Chimie fiziologică)

- Biofizică

- Anatomie patologică

- Patologie generală

- Farmacologie

- Microbiologie

- Igienă

- Medicină preventivă și epidemiologie

- Radiologie

- Fizioterapie

- Chirurgie generală

- Medicină internă, inclusiv pediatrie

- Otorinolaringologie

- Dermatovenerologie

- Psihologie generală - psihopatologie - neuropatologie

- Anestezie

C. Discipline specific odonto-stomatologice

- Protetică dentară

- Materiale dentare

- Dentistică conservativă

- Dentistică preventivă

- Anestezie și sedare în dentistică

- Chirurgie specială/Chirurgie oro-maxilo-facială

- Patologie specială

- Practică clinică odontostomatologică

- Pedodonție

- Ortodonție

- Parodontologie

- Radiologie dentară

- Ocluzie dentară și funcție maxilară/ocluzologie

- Organizare profesională, deontologie și legislație, aspecte sociale ale practicii dentare și sănătate orală și medicină dentară comunitară.

Predarea uneia sau mai multor discipline se poate face comasat într-o singură disciplină.

1. Programul de studii universitare de farmacie cuprinde cel puțin 5 ani de studii, forma de învățământ cu frecvență, respectiv 300 de credite de studii transferabile, dintre care cel puțin:

a) 4 ani de formare teoretică și practică cu program integral;

b) în cursul sau la finalul formării teoretice și practice, 6 luni de stagiu într-o farmacie deschisă publicului sau într-un spital, sub supravegherea serviciului farmaceutic al respectivului spital.

2. Programul de studii menționat la pct. 1 cuprinde cel puțin următoarele discipline:

- Biologia plantelor și animalelor

- Fizică

- Chimie generală și anorganică

- Chimie organică

- Chimie analitică

- Chimie farmaceutică, inclusiv analiza medicamentelor

- Biochimie generală și aplicată (medicală)

- Anatomie și fiziologie; terminologie medicală

- Microbiologie

- Farmacologie și farmacoterapie

- Tehnologie farmaceutică

- Toxicologie

- Farmacognosie

- Legislație și, după caz, deontologie.

Repartizarea instruirii teoretice și practice trebuie, pentru fiecare disciplină care figurează în programul minim de studii, să acorde suficientă importanță, pentru a păstra caracterul universitar al instruirii.

1. Programul de studii universitare de Asistență medicală generală constă în 4 ani de studii, forma de învățământ cu frecvență, respectiv 240 de credite de studii transferabile și cel puțin 4.600 de ore de formare teoretică și clinică, perioada de formare teoretică reprezentând cel puțin o treime, iar cea de formare clinică cel puțin jumătate din perioada minimă de formare. Se pot acorda exceptări parțiale profesioniștilor care au urmat o parte din formarea lor prin cursuri de nivel cel puțin echivalent.

2. Formarea teoretică se definește ca fiind partea din formarea de asistent medical generalist prin care asistenții medicali formați dobândesc cunoștințele, abilitățile și competențele profesionale necesare.

3. Formarea teoretică este asigurată de personalul didactic calificat în materie de asistență medicală, precum și de alte persoane competente, în cadrul instituțiilor de învățământ superior.

4. Formarea clinică se definește ca fiind partea din formare prin care asistentul medical generalist învață, în cadrul unei echipe, în contact direct cu un individ sănătos sau bolnav și/sau cu o colectivitate, să organizeze, să acorde și să evalueze asistența medicală global necesară, pe baza cunoștințelor, abilităților și competențelor dobândite. Asistentul medical generalist format învață nu numai să lucreze în echipă, ci și să coordoneze o echipă și să organizeze asistența medicală globală, inclusiv educația sanitară a indivizilor și a grupurilor mici în cadrul instituțiilor sanitare sau al colectivității.

5. Programul de studii menționat la pct. 1 conduce la dobândirea următoarelor cunoștințe și competențe:

a) cunoștințe cuprinzătoare despre științele ce stau la baza asistenței medicale generale, inclusiv o înțelegere suficientă a structurii organismului, funcțiilor fiziologice și comportamentului persoanelor sănătoase și ale celor bolnave, precum și a relațiilor dintre starea de sănătate și mediul fizic și social al ființei umane;

b) cunoștințe despre natura și etica profesiei, precum și despre principiile generale privind sănătatea și asistența medicală;

c) experiență clinică adecvată; această experiență, care ar trebui selectată pentru valoarea sa formatoare, ar trebui dobândită sub supravegherea unui personal asistent calificat și în locuri în care numărul personalului calificat și echipamentele sunt adecvate pentru asistența medicală care trebuie acordată pacientului;

d) capacitatea de a participa la formarea practică a personalului medical și experiența colaborării cu acest personal;

e) experiența colaborării cu alți profesioniști din sectorul medical.

6. Titlul de calificare de asistent medical generalist atestă că acesta este capabil să aplice cel puțin următoarele competențe de bază:

a) competența de a diagnostica în mod independent asistența medicală necesară, pe baza cunoștințelor teoretice și clinice existente, și de a planifica, organiza și pune în aplicare asistența medicală în tratarea pacienților, pe baza cunoștințelor și competențelor menționate la pct. 5, în vederea îmbunătățirii practicii profesionale;

b) competența de a colabora în mod eficient cu alți actori din sectorul sanitar, inclusiv prin participarea la formarea practică a personalului sanitar, pe baza cunoștințelor și competențelor menționate la pct. 5;

c) competența de a oferi persoanelor, familiilor și grupurilor de persoane informații care să le permită să aibă un stil de viață sănătos și să se autoîngrijească, pe baza cunoștințelor și competențelor menționate la pct. 5;

d) competența de a iniția în mod independent măsuri imediate pentru menținerea în viață și de a aplica măsuri în situații de criză sau de catastrofă;

e) competența de a oferi în mod independent consiliere, indicații și sprijin persoanelor care necesită îngrijire și persoanelor apropiate;

f) competența de a asigura în mod independent calitatea îngrijirii medicale și evaluarea acesteia;

g) competența de a asigura o comunicare profesională exhaustivă și de a coopera cu membrii altor profesii din domeniul sănătății;

h) competența de a analiza calitatea asistenței acordate pentru a-și îmbunătăți practica profesională de asistent medical generalist.

7. Programul de studii prevăzut la pct. 1 cuprinde următoarele două părți:

A. Instruire teoretică

a) Asistență medicală:

- Orientări și deontologie

- Principii generale de sănătate și asistență medicală

- Principii de asistență medicală în materie de:

- medicină generală și specialități medicale;

- chirurgie generală și specialități chirurgicale;

- puericultură și pediatrie;

- igiena și îngrijirea mamei și a nou-născutului;

- sănătate mintală și psihiatrie;

- îngrijirea persoanelor în vârstă și geriatrie.

b) Științe fundamentale:

- Anatomie și fiziologie

- Patologie

- Bacteriologie, virusologie și parazitologie

- Biofizică, biochimie și radiologie

- Dietetică

- Igienă:

- profilaxie;

- educație sanitară.

- Farmacologie

c) Științe sociale:

- Sociologie

- Psihologie

- Principii de administrație

- Principii de predare

- Legislația socială și sanitară

- Aspecte juridice ale profesiei

B. Instruire clinică

Asistență medicală în materie de:

- medicină generală și specialități medicale;

- chirurgie generală și specialități chirurgicale;

- îngrijirea copiilor și pediatrie;

- igiena și îngrijirea mamei și a nou-născutului;

- sănătate mintală și psihiatrie;

- îngrijirea persoanelor în vârstă și geriatrie;

- îngrijire la domiciliu.

Predarea uneia sau a mai multor discipline se poate face comasat într-o singură disciplină.

Instruirea teoretică se face în mod echilibrat și coordonat cu instruirea clinică, astfel încât cunoștințele și competențele să poată fi dobândite în mod corespunzător.

1. Programul de studii universitare de Moașă constă în 4 ani de studii, forma de învățământ cu frecvență și cuprinde cel puțin 4.600 de ore de formare teoretică și practică, cu cel puțin o treime din durata minimă constând în formare clinică.

2. Programul de studii menționat la pct. 1 conduce la dobândirea următoarelor cunoștințe și competențe:

a) cunoștințe amănunțite despre științele pe care se bazează activitățile de moașă, în special moșit, obstetrică și ginecologie;

b) cunoștințe corespunzătoare despre deontologia și legislația relevantă pentru exercitarea profesiei;

c) cunoștințe corespunzătoare de medicină generală (funcții biologice, anatomie și fiziologie) și farmacologie în domeniul obstetricii și al nou-născuților, precum și cunoștințe cu privire la relația dintre starea de sănătate și mediul fizic și social al ființei umane și despre comportamentul acesteia;

d) experiență clinică adecvată dobândită în instituțiile aprobate care capacitează moașele să acorde îngrijiri antenatale, să asiste la naștere și să se ocupe de urmările acesteia în instituții aprobate, să acorde supraveghere în faza imediat premergătoare nașterii și la naștere, să acorde îngrijiri postnatale și să efectueze manevre de resuscitare neonatală în așteptarea unui medic, în mod independent și pe propria răspundere, în măsura necesară și în afara situațiilor patologice;

e) o înțelegere corespunzătoare a formării personalului sanitar și experiența colaborării cu respectivul personal.

3. Programul de studii prevăzut la pct. 1 cuprinde următoarele două părți:

A. Instruirea teoretică și tehnică

a) Discipline de bază

- Noțiuni fundamentale de anatomie și fiziologie

- Noțiuni fundamentale de patologie

- Noțiuni fundamentale de bacteriologie, virusologie și parazitologie

- Noțiuni fundamentale de biofizică, biochimie și radiologie

- Pediatrie, în special referitor la nou-născuți

- Igienă, educație sanitară, medicină preventivă, diagnosticare timpurie

- Nutriție și dietetică, în special cu privire la femei, nou- născuți și sugari

- Noțiuni fundamentale de sociologie și probleme de medicină socială

- Noțiuni fundamentale de farmacologie

- Psihologie

- Pedagogie

- Legislație medicală și socială și organizare medicală

- Deontologie și legislație profesională

- Educație sexuală și planificare familială

- Protecția juridică a mamei și copilului

b) Discipline specifice activităților moașelor

- Anatomie și fiziologie

- Embriologie și dezvoltarea fătului

- Sarcină, naștere și puerperalitate

- Patologie ginecologică și obstetrică

- Pregătire pentru naștere și maternitate, inclusiv aspectele psihologice

- Pregătire pentru naștere (inclusiv cunoașterea și folosirea echipamentului tehnic de obstetrică)

- Analgezie, anestezie și resuscitare

- Fiziologia și patologia nou-născutului

- Îngrijirea și supravegherea nou-născutului

- Factori psihologici și sociali

B. Instruirea practică și instruirea clinică

Această instruire se face sub supraveghere corespunzătoare:

- Consultarea femeilor însărcinate, inclusiv cel puțin 100 de examinări prenatale.

- Supravegherea și îngrijirea a cel puțin 40 de parturiente.

- Asistarea de către studenți la cel puțin 40 de nașteri; în cazul în care nu se poate ajunge la acest număr ca urmare a lipsei de femei în travaliu, poate fi redus la minimum 30, cu condiția ca studentul să participe activ la încă 20 de nașteri.

- Asistarea la nașteri cu prezentare pelviană. În cazul în care acest lucru nu este posibil, ca urmare a numărului insuficient de nașteri cu prezentare pelviană, instruirea se face prin simulare.

- Practicarea epiziotomiei și inițierea în sutură. Inițierea va cuprinde instruire teoretică și exerciții clinice. Practicarea suturii include sutura epiziotomiilor și a rupturilor simple de perineu, care poate fi simulată în cazul în care este absolut necesar.

- Supravegherea și îngrijirea a 40 de femei, care urmează să nască sau care au născut, având sarcini cu risc.

- Supravegherea și îngrijirea, inclusiv examinarea, a cel puțin 100 de parturiente sănătoase și nou-născuți sănătoși.

- Urmărirea și îngrijirea nou-născutului necesitând îngrijiri speciale, inclusiv a celor născuți prematur, a celor născuți după termen, precum și a celor subponderali sau bolnavi.

- Îngrijirea femeilor care prezintă patologii ginecologice și obstetricale.

- Inițierea în îngrijirea medicală și chirurgicală. Inițierea va cuprinde instruire teoretică și exerciții clinice.

Instruirea teoretică și tehnică (partea A a programului de studii) se face în mod echilibrat și coordonat cu instruirea clinică (partea В a programului de studii), astfel încât cunoștințele și experiențele prevăzute în prezenta anexă să poată fi dobândite în mod corespunzător.

Instruirea clinică a moașei (partea В a programului de studii) trebuie efectuată sub forma unor stagii controlate în cadrul spitalelor sau al altor servicii de sănătate autorizate de autoritățile sau organismele competente. În cursul acestei formări, viitoarele moașe participă la activitățile serviciilor în cauză, în măsura în care aceste activități contribuie la formarea lor. Acestea sunt inițiate în responsabilitățile pe care le implică activitățile de moașă.