Decizia CCR nr.289 din 22.05.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Nicu Gușă, Ion Oprescu, Viorica Goia și Carmen Lenuș Potirniche în Dosarul nr. 255/42/2010/a1.1 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 726D/2013.

2. La apelul nominal, pentru autorii excepției Nicu Gușă și Ion Oprescu, răspund avocații Janina Ionescu și Lucia Oprescu, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei de față și arată că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantelor autorilor excepției, care solicită Curții să stabilească dacă aplicarea noilor norme procedurale cauzelor aflate pe rolul instanțelor la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 determină o încălcare a principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. De asemenea, susțin că aplicarea imediată a legii procesual civile noi, în privința unor efecte juridice consumate, poate da naștere unei încălcări a dispozițiilor constituționale referitoare la principiul neretroactivității legii.

5. În continuare, solicită Curții să observe că, în ceea ce privește cauza dedusă controlului de constituționalitate, aceasta se circumscrie celei de a doua etape a procesului de restituire, fiind guvernată de dispozițiile art. 10 alin. (8) și art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și de dispozițiile art. 22 alin. (1) din titlul II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, care prevăd momentul și modalitatea stabilirii despăgubirilor, respectiv potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită conform Standardelor Internaționale de Evaluare.

6. De asemenea, afirmă că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, coroborate cu cele ale capitolului III din aceeași lege, aplicabile speței, instituie noi reglementări privind momentul și modalitatea stabilirii despăgubirilor, iar prin sintagma "se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv; aflate pe rolul instanțelor" nu fac decât să stabilească o altă procedură, care la momentul introducerii cererii de chemare în judecată nu exista. Totodată, susțin că o hotărâre judecătorească odată intrată în puterea lucrului judecat nu poate fi reformată decât în condițiile strict și limitativ prevăzute de lege, principiul securității raporturilor juridice impunând respectarea întocmai a celor dispuse de instanța de judecată, în caz contrar actul administrat fiind lipsit de finalitate, ideea de dreptate devenind astfel iluzorie. Pe cale de consecință, ordinea juridică internă a statului ar deveni iluzorie dacă s-ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să devină inoperantă.

7. În continuare, arată că, prin edictarea dispozițiilor art. 4 și art. 41 din Legea nr. 165/2013, puterea legislativă a acționat ca o instanță ierarhic superioară, ceea ce afectează principiul fundamental al statului de drept, respectiv principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Prin urmare, față de cele invocate, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Depune concluzii scrise.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât dispozițiile legale criticate țin de executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Or, în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate nu există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

9. Prin încheierea din 25 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 255/42/2010/a 1.1, Curtea de Apel Ploiești - Secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

10. Excepția a fost ridicată de Nicu Gușă, Ion Oprescu, Viorica Goia și Carmen Lenuș Potirniche cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 21 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost edictate, creează un climat de incertitudine juridică. Această incertitudine a fost denunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și a condus la constatarea încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Principiul securității juridice se corelează cu un alt principiu de drept comunitar, respectiv principiul încrederii legitime, potrivit căruia legislația trebuie să fie clară și predictibilă, unitară și coerentă, iar posibilitatea modificării normei juridice trebuie să fie limitată, astfel cum se desprinde din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și din cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin jurisprudența sa, a statuat că securitatea juridică a cetățenilor statelor Uniunii Europene este asigurată și prin evitarea revirimentelor de jurisprudență, prin respectarea autorității de lucru judecat, precum și prin executarea hotărârilor definitive. De asemenea, consideră că o hotărâre judecătorească odată intrată în puterea lucrului judecat nu poate fi reformată decât în condițiile strict și limitativ prevăzute de lege, principiul securității raporturilor juridice impunând respectarea întocmai a celor dispuse de instanța de judecată, în caz contrar actul administrativ fiind lipsit de finalitate, ideea de dreptate devenind astfel iluzorie.

12. În continuare, susțin că, prin edictarea dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, puterea legislativă a acționat ca o instanță ierarhic superioară, ceea ce afectează principiul fundamental al statului de drept, respectiv principiul separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale, consacrat de art. 1 alin, (4) din Legea fundamentală.

13. Totodată, arată că aplicarea noilor reglementări nu face altceva decât să cenzureze, sub orice aspect, o hotărâre judecătorească executorie, care a dobândit autoritate de lucru judecat, ceea ce echivalează cu transformarea acestei autorități în putere judecătorească, concurentă cu instanțele judecătorești în ceea ce privește înfăptuirea justiției. Legitimarea unui astfel de act ar avea ca efect acceptarea ideii că, în România, există persoane/instituții/autorități cărora nu le sunt opozabile hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele prevăzute de Constituție și de lege, deci care sunt mai presus de lege. Or, o astfel de interpretare dată dispozițiilor referitoare la autonomia regulamentară este în vădită contradicție cu dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție.

14. În fine, apreciază că analiza textelor criticate cuprinse în art. 41 din Legea nr. 165/2013 conduce la concluzia încălcării prevederilor constituționale și convenționale, respectiv a art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenție.

15. Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază ca întemeiată excepția invocată, în condițiile în care notificarea reclamanților de acordare a măsurilor reparatorii, în baza Legii nr. 10/2001, a fost formulată încă din anul 2001, iar o aplicare directă a noii proceduri, conform art. 4 din Legea nr. 165/2013 - fie în sensul unei noi reevaluări a imobilului sub formă de puncte și de valorificare a acestora prin achiziționare de imobile la licitație publică sau și în numerar, fie prin plata eșalonată a despăgubirilor stabilite deja în lei, pe o perioadă de 5 ani începând cu data de 1 ianuarie 2014, conform art. 41 din același act normativ, ar conduce la o prelungire excesivă a procesului civil (având în vedere că și faza executării hotărârii se încadrează, sub aspectul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul acestuia). Această împrejurare este de natură a afecta grav drepturile reclamanților de a beneficia de soluționarea cauzei lor într-un termen rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție.

16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate

17. Avocatul Poporului apreciază ca întemeiată excepția de neconstituționalitate privind art. 4 din Legea nr. 165/2013, întrucât dispozițiile legale criticate aduc atingere atât principiului separației puterilor în stat, cât și dreptului la un proces echitabil, având în vedere că procesele în curs de judecată aflate pe rolul instanțelor sunt afectate, în mod evident, de noile reglementări.În temeiul acestor dispoziții, unele instanțe de judecată au dispus întreruperea proceselor aflate în curs de soluționare, prin invocarea, din oficiu, a excepției prematurității. Referitor la criticile de neconstituționalitate ale art. 41 din Legea nr. 165/2013, susține că acestea nu pot fi reținute.

18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale părții, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 și art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Având în vedere, însă, notele scrise

ale autorilor excepției depuse în motivarea criticii, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 cu următorul conținut:

-Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică [...], cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aliate pe rolul instanțelor [...] la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 41 alin. (1) teza a doua: "Plata [...] sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014".

21. În opinia autorilor excepției, dispozițiile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, art. 1 alin. (4) referitor la separația puterilor în stat, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 11 alin. (2) raportate la cele ale art. 20 alin. (1) cu referire la art 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin acțiunea formulată, autorii excepției au solicitat instanței anularea Deciziei nr. 6.670/30.06.2009 emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

23. Prin Sentința civilă nr. 21 din 24 ianuarie 2013, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a anulat în parte decizia mai sus menționată, stabilind în favoarea reclamanților titlul de despăgubiri în cuantum de 195.354 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, recurs ce face obiectul Dosarului nr. 255/42/2010/a 1.1 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

24. Față de cele expuse, rezultă că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în favoarea reclamanților era pronunțată o hotărâre - Sentința civilă nr. 21 din 24 ianuarie 2013 - fără ca aceasta să fie irevocabilă. Astfel, având în vedere dispozițiile legale criticate, care vizează titluri de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu sunt aplicabile cauzei.

25. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Or, "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

26. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.