Decizia CCR nr. 231 din 15.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și ale art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție invocată din oficiu de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 368/64/2012*. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 906D/2013.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor depuse la dosar de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care aceasta solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, făcând referire la Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 165/2013 apreciază că aceasta este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din data de 12 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 368/64/2012*, Curtea de Apei Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și ale art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată. Excepția a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 250/F din 14 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 368/64/2012 având ca obiect "obligația de a face".

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal susține că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, menționând

că "noua lege se aplică tuturor procedurilor administrative și proceselor în curs", fără să facă distincție între dispozițiile de drept procesual și cele de drept substanțial, aduc atingere principiului neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. Mai precis dispozițiile art. 41 alin. (5) fac trimitere la art. 21 din Legea nr. 165/2013 ce reglementează procedura de evaluare, procedură care este modificată în sensul înlocuirii evaluării efectuate potrivit standardelor internaționale cu cea efectuată potrivii grilelor notariale, fiind astfel afectată însăși întinderea dreptului substanțial dedus judecății. În aceste condiții dispozițiile legale respective nu pot intra sub incidența principiului imediatei aplicări a normelor de procedură, principiu ce a guvernat fostul Cod de procedură civilă. În susținerea acestor critici invocă Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 martie 2006, pronunțată în Cauza Blecic împotriva Croației.

6. Mai mult, arată instanța că dispozițiile de lege criticate aduc atingere principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, în sensul că se creează un tratament discriminatoriu în funcție nu doar de data rămânerii irevocabile a hotărârilor judecătorești, dar și de momentul la care pârâtele debitoare au procedat la executarea acestora, diferența de tratament fiind cauzată de elemente neprevăzute și neimputabile persoanelor aflate în situații similare, respectiv celeritatea instanțelor, dar și a procedurii de executare.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 4 din Legea nr 165/2013 sunt retroactive, întrucât s-a acționat, de fapt, asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. În acest sens menționează Decizia Curții Constituționale nr. 830/2008. Pe de altă parte, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 instituie discriminări prin încălcarea principiului egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, care presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Astfel, persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situație mai favorabilă, dar discriminatorie față de persoanele ale căror procese au fost în curs de soluționare la data intrării în vigoare, iar în virtutea noilor reglementări unele instanțe au dispus respingerea acțiunilor ca prematur introduse sau inadmisibile.

9. În ceea ce privește dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, apreciază că acestea nu se răsfrâng asupra evaluărilor deja realizate, ci se aplică tuturor dosarelor în care s-au pronunțat sau se vor pronunța hotărâri judecătorești prin care se va obliga autoritatea la emiterea titlului de despăgubire și care vor fi soluționate după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Prin urmare, legea nouă nu modifică starea legală anterioară a unor raporturi ale căror efecte erau susceptibile a se realiza sub vechea lege, astfel încât să nu mai poată fi modificate ca urmare a adoptării unui nou act normativ. Mai mult, o lege nu se poate considera retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi. Sub acest aspect, legea nouă nu face altceva decât să refuze aplicarea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

10. De asemenea, arată Avocatul Poporului că în contextul celor de mai sus nu poate fi reținută nici critica privind nesocotirea principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, cu atât mai mult cu cât "violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite". Or, situația generată de prevederile legale criticate nu este de natură a aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, doar pentru că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modalitatea de calcul a despăgubirilor în vederea emiterii titlului de despăgubire. Deși noile dispoziții pot conduce la acordarea despăgubirilor într-un cuantum diferit față de cel stabilit în temeiul vechii legi, consideră că această măsură este justificată de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În plus, normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de calcul.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Analizând excepția de neconstituționalitate așa cum aceasta a fost ridicată, Curtea reține că incidența dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 în cauza dedusă judecății este, în mod necesar, subsecventă admiterii caracterului novator al reglementărilor consacrate prin legea menționată cu privire la materia măsurilor reparatorii prin echivalent. Așa fiind, instituirea noilor reglementări reprezintă o soluție legislativă nouă, de imediată aplicare, care a devenit incidență în cauza aflată pe rolul instanței judecătorești prin intermediul normei consacrate de art. 4 din lege. Ca atare, plecând de la aceste premise și ținând seama de motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 teza a doua raportat la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013.

Dispozițiile criticate au următorul conținut:

- Art. 4:"Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de

lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aliate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii - pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu si alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei

legi.";

- Art. 41 alin. (5): "Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21"

14. În opinia Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, prevederile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii și ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, Curtea urmează să stabilească dacă aceasta îndeplinește condiția de admisibilitate referitoare la legătura cu soluționarea cauzei. Pentru a decide, Curtea apreciază necesară realizarea unei analize a situației de fapt care a generat ridicarea excepției de neconstituționalitate.

16. Astfel, din analiza actelor aflate la dosar Curtea observă că prin acțiunea formulată (înregistrată cu Dosarul nr. 368/64/2012*) reclamanții Lucia Aurora Berza și Mihai Cezar Lăcătușu au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului la transmiterea dosarului înregistrat la Secretariatul Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor către evaluator desemnat în vederea întocmirii raportului de evaluare a imobilelor și obligarea Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor la emiterea deciziei pentru stabilirea despăgubirilor aferente. Prin Sentința nr. 250/F/2012 din 14 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov- Secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând pârâtul să transmită dosarul către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare și, în consecință, să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.

17. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, recurs ce face obiectul Dosarului nr. 368/64/2012* aflat pe rolul Curții de Apel Brașov- Secția contencios administrativ și fiscal. În cadrul acestui dosar, instanța de judecată a ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate și, în temeiul art. 244 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a suspendat cauza.

18. Având în vedere cele expuse, Curtea constată că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în favoarea reclamanților era pronunțată o hotărâre - Sentința nr. 250/F/2012 -, fără ca aceasta să fie definitivă și irevocabilă. Pe de altă parte, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate au în vedere hotărârile judecătorești referitoare la obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire, hotărâri care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, trebuiau să fie definitive și irevocabile.

Astfel, având în vedere dispozițiile criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

19. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Or, "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

20. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.