Decizia CCR nr. 312 din 5.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 59/2011 pt. stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prev.e la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 - stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)- h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Lina Florea în Dosarul nr. 11.155/107/2011 al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepției de neconstituționalitate prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, în temeiul art. 222 din Codul de procedură civilă.

4. Având cuvântul asupra cererii de amânare, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia.

5. Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 222 alin. (1) din codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a Curții Constituționale fiind pronunțată la data de 3 decembrie 2013.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 327/2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin încheierea din 3 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 11.155/107/2011, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)- h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de intimata reclamantă Lina Florea în cadrul soluționării recursului declarat de Casa Județeană de Pensii Alba împotriva Sentinței civile nr. 5.923 din 30 noiembrie 2011, pronunțate de Tribunalul Alba, prin care prin care s-a admis contestația reclamantei și în consecință: 1. s-a anulat Decizia de pensie nr. 213.128 din 15 iulie 2011, decizie prin care Casa Județeană de Pensii Alba a revizuit - în urma aplicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 - pensia de serviciu stabilită în baza Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice; 2. s-a dispus menținerea în plată a deciziei de pensie nr. 213.128 din 12 mai 2010, actualizată cu indicele de inflație.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 încalcă:

- principiul separației puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituție, deoarece legiuitorul intervine în procesul de realizare a justiției. Astfel, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 se ajunge la lipsirea de orice efecte a titlurilor executorii obținute până la intrarea sa în vigoare, care, în materia supusă discuției, chiar și numai în stadiul de definitive, sunt executorii de drept. Guvernul a încălcat dispozițiile imperative ale art. 1 alin. (4) din Constituție, textul ordonanței criticate excluzând posibilitatea executării silite a statului cu privire la sumele cuprinse în titluri executorii, debitorul - statul având astfel libertatea de a amâna sine die executarea obligațiilor stabilite prin titlul executoriu.

- principiul egalității de arme, promovat constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ca fiind o garanție fundamentală a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Acest principiu implică existența unui "just echilibru între părțile din proces"; or, în condițiile în care Guvernul reglementează în mod unilateral situația juridică ce a dat naștere acestui litigiu, nu se poate vorbi despre "un just echilibru între părțile din proces".

- accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, deoarece faza de executare a unei hotărâri judecătorești face parte din procesul civil. Prin urmare, neexecutarea sau executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătorești poate, în mod indirect, să ducă la lăsarea fără conținut a dreptului de acces la o instanță. Ingerințe ale puterii executive, prin nepunerea la dispoziția părții a forței publice, ale puterii legislative, prin adoptarea unei legi prin care se anulează sau se lasă fără efect o întreagă procedură judiciară, au condus la constatarea de către Curte a încălcării dreptului de acces la o instanță. Prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 s-a produs o ingerință evidentă în acest sens, în condițiile în care hotărârea judecătorească definitivă obținută anterior nu poate fi pusă în executare.

- dreptul de proprietate privată, consacrat de art. 44 din Constituție și dreptul la pensie garantat de art. 47 alin. (2) din Constituție, deoarece diminuarea dreptului la pensia stabilit inițial în baza legislației naționale afectează un drept patrimonial și impune o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale omului. Pensia, atât ca drept în sine, cât și ca element al proprietății private, reprezintă o creanță asupra statului, pe care acesta este obligat să o plătească și să o ocrotească, restrângerile putând fi dispuse numai potrivit art. 53 din Constituție. Astfel, nu este permisă afectarea dreptului în substanța sa, adică anularea acestuia.

- principiul neretroactivității legii, deoarece Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 atrage o modificare definitivă a regimului juridic al pensiilor în curs, acordate în baza legii vechi.

- art. 53 din Constituție referitor ia restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, deoarece efectul recalculării și al diminuării pensiilor a fost unul definitiv, iar nu temporar. Pe de altă parte, arată că măsura nu trebuie să atingă însăși substanța dreptului, pentru a exista un raport rezonabil de proporționalitate între măsurile luate și scopul avut în vedere, invocând în acest sens hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Muller împotriva Austriei. În final, arată că, în situația de față, micșorarea cu 67% a cuantumului pensiei prin recalcularea dispusă de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 atinge însăși substanța dreptului la pensie.

9. Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă opinează că, de la adoptarea Legii nr. 119/2010, Curtea Constituțională s-a pronunțat de mai multe ori în legătură cu constituționalitatea și convenționalitatea măsurii de diminuare a pensiilor și de transformare a pensiilor de serviciu în pensii în sensul Legii nr. 19/2000, dar de fiecare dată au fost avute în vedere argumentele Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit cărora măsura a fost luată în mod egal față de toate subiectele de drept - cetățeni ai Românei, constituind o modalitate de a echilibra bugetul și de a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ulterior, însă, au fost adoptate atât Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor militare, cât și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2013 privind acordarea de drepturi unor membri ai Corpului diplomatic și consular al României, acte normative care au afectat acest tratament egal aplicabil tuturor categoriilor de pensionari bugetari, astfel încât acest argument nu mai subzistă. Pe de altă parte, instanța apreciază cel puțin discutabile și efectele pe care Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 le produce asupra unor hotărâri judecătorești pronunțate în dosare având ca obiect contestația unor decizii de recalculare efectuate în baza Legii nr. 119/2010, în condițiile în care hotărârile au fost favorabile contestatorilor. Referitor la incidența art. 1 alin. (4), art. 21 și art. 44 din Constituție, instanța apreciază că actul normativ criticat nu determină încălcări ale normelor constituționale, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Referitor la invocarea art. 1 alin. (4) din Constituție, prin Decizia nr. 1.048/2012, Curtea a reținut că Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătorești, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă și justă a pensiilor persoanelor menționate în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011. Cât privește invocarea art. 21 din Constituție invocă Decizia Curții Constituționale nr. 170/2013, prin care Curtea a reținut că, din examinarea actului normativ criticat, nu rezultă prevederi legale al căror conținut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecății ori neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, în privința anumitor cauze determinate. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului de proprietate invocă Decizia Curții Constituționale nr. 855/2012, iar referitor la încălcarea art. 53 din Constituție invocă Decizia Curții Constituționale nr. 871/2010.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012.

15. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat, art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea sunt invocate dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la pretinsa încălcare a principiului separației și echilibrului puterilor în stat consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție, s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a acelorași dispoziții criticate, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, reținând că scopul ordonanței de urgență criticate a fost, așa cum reiese din coroborarea motivelor expuse de Guvern în preambulul acestui act normativ, reglementarea unor proceduri tehnice de natură a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivității, dând posibilitatea persoanelor care nu au identificat toate documentele necesare dovedirii veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale, sub imperiul procedurii reglementate prin Legea nr. 119/2010, să depună aceste documente la casele teritoriale de pensii, în vederea revizuirii. În consecință, Curtea a reținut că actul normativ criticat nu conține prevederi legale al căror conținut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecății ori neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, în privința anumitor cauze determinate.

17. Curtea a mai constatat că astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritate de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile. În acest sens Curtea s-a mai pronunțat, prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, statuând că autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunțării hotărârii.

18. Totodată, Curtea a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, act normativ care se circumscrie cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Dacă Legea nr. 119/2010 constituie reglementarea de drept substanțial prin care pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor și modul de calcul al drepturilor de pensie, ținând cont de specificul situațiilor categoriilor socioprofesionale în cauză.

19. Referitor la încălcarea art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, prin imposibilitatea executării unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 10 decembrie 2013, prin care, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, a statuat că astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritate de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile.

20. În plus, Curtea a reținut că, în această materie, înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunțat Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iulie 2013, și a stabilit că - în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012 - sunt supuse revizuirii și pensiile prevăzute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, atunci când deciziile de recalculare emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și al Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reține puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri.

21. În considerentele acestei decizii, instanța supremă a reținut că "cele două hotărâri judecătorești sunt pronunțate în baza unor temeiuri juridice diferite, respectiv Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012. Or, pentru existența «lucrului judecat», potrivit art. 1.201 din Codul civil, este nevoie de o triplă identitare: de părți, de obiect și de cauză, care nu se regăsește în situația analizată, întrucât cele două contestații, deși implică aceleași părți și au același obiect, nu se întemeiază pe aceeași cauză. [...] Practic, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, legiuitorul a înțeles să reglementeze o nouă procedură de recalculare a pensiilor de serviciu, distinctă și ulterioară, denumită «revizuire», și având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și detaliate în Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Astfel, prima recalculare a pensiei de serviciu urmează a fi reluată, indiferent de soluțiile pronunțate în contestațiile soluționate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanță în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, nu poate fi opus în cadrul noii proceduri cu putere de lucru judecat." Pentru aceleași argumente, instanța supremă a decis că "nu poate fi reținută nici încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanță, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătorești prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, și păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, nu se poate aprecia că accesul la justiție este iluzoriu.[...]".

22. Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin neasigurarea egalității armelor, Curtea a reținut, prin aceeași Decizie nr. 458/2013, că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, principiul egalității armelor - garanție a desfășurării unui proces echitabil - implică un "echilibru echitabil" între părți pe toată durata de desfășurare a procesului și presupune acordarea pentru fiecare parte a posibilității rezonabile de a-și prezenta cauza. În acest sens este Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunțată în Cauza Dombo Beheer B. V. împotriva Olandei, paragraful 33. Or, în cazul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, nu se aduce în discuție o astfel de problemă, întrucât aceasta nu conține dispoziții de natură să influențeze situația procesuală a părților, ci instituie o nouă procedură de recalculare a pensiilor, denumită "revizuire". În consecință, Curtea a reținut că principiul egalității armelor nu are incidență în cauză.

23. Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la pensie, prin Decizia nr. 458/2013, Curtea a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 nu afectează dreptul la pensie, așa cum susține autorul excepției, ci reglementează procedura revizuirii din oficiu de către casele teritoriale de pensii, prin emiterea unor decizii de revizuire, tocmai în scopul de a stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.

24. Referitor la criticile privind transformarea pensiilor de serviciu în pensii contributive și micșorarea cuantumului acestora, critici raportate la art. 15 alin. (2), art. 44,art. 47 și art. 53 din Constituție, Curtea s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, constatând că sunt neîntemeiate aceste critici, de exemplu, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, prin Decizia nr. 1.286 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, și prin Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013. În acest sens, Curtea a reținut că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de «bun», ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii". Totodată, Curtea a arătat că dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări șl asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. [...] Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita".

25. Analizând conformitatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile art. 53 din Constituție raportate la dreptul ia pensie și dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 871/2010, că "aceste dispoziții constituționale sunt lipsite de relevanță, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat."

26. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 și nr. 45.588/11 - Ana Mana Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, a constatat că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 și 42) și constituie o modalitate de a echilibra bugetul și de a corecta diferențele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate (paragraful 44). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că statele părți la Convenție se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale, întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile și veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice și sociale, Curtea a considerat că autoritățile naționale se află în principiu într-o poziție mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv și aceasta respectă alegerile lor, cu excepția situației în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă (paragraful 41). De asemenea, aceeași Curte aținut seama și de faptul că "reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor plătite în timpul anilor de activitate" (paragraful 45).

27. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea.