Decizia CCR nr. 116/2023 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, devenit art. 7 alin. (1), din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (respinsă)

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 116

din 16 martie 2023

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, devenit art. 7 alin. (1), din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Anca Driha în Dosarul nr. 1.299/93/2019 al Tribunalului Ilfov — Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.021D/2019.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât aceasta este nemotivată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 27 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.299/93/2019, Tribunalul Ilfov — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Anca Driha într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că textul criticat prezintă caracter special, constituind o derogare de la regula de drept comun a taxei judiciare de timbru în cazul acțiunilor și cererilor evaluabile în bani, instituită de art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, regulă potrivit căreia taxa se determină prin calcul procentual asupra cuantumului pretențiilor. Or, prin art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul a instituit o taxă judiciară de timbru în cuantum fix, respectiv 100 lei, independentă de cuantumul pretențiilor reflectând evaluarea reclamantului privind despăgubirile solicitate pentru anumite categorii de daune morale. Se menționează că această constatare este necesară pentru a arăta că, fiind o normă cu caracter special, interpretarea sa se impune a fi făcută de o manieră strictă, în limita intenției legiuitorului.

6. Se arată că textul criticat nu supune taxei judiciare de timbru speciale și fixe de 100 lei orice pretenții în legătură cu

daunele morale, ci doar în măsura în care acestea sunt invocate de o persoană fizică. Totodată, potrivit art. 72 din Codul civil, cu denumirea marginală „Dreptul la demnitate”, „(1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale.(2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane [...]”, aspect de natură a confirma faptul că aceste două noțiuni constituie dimensiuni particulare ale demnității, fără însă a-i epuiza înțelesul.

7. Se afirmă că nici „în doctrina relevantă, legiuitorul, în mod prudent, nu dă o definiție demnității, dar o înțelege în principal prin prisma a două noțiuni — onoarea și reputația — fără însă ca acestea să fie singurele. Concluzia nu este contrazisă nici de faptul că în art. 30 alin. (6) din Constituție privind libertatea de exprimare sunt amintite distinct și succesiv demnitatea și onoarea, cel din urmă termen fiind o reiterare aplicativă a celui dintâi”.

8. Căutând rațiunea reglementării dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, se apreciază că aceasta rezidă din Decizia Curții Constituționale nr. 778 din 12 mai 2009, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

9. Se menționează că „din perspectiva interpretării teleologice, dincolo de textul reținut de Curtea Constituțională, într-o variantă ulterioară de reglementare proprie modificării Legii nr. 146/1997 aduse prin art. 4 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 53/2000, legiuitorul a avut în vedere sub aspectul taxei judiciare de timbru «stabilirea și acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnității, reputației, vieții intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine». Referința este necesară pentru a observa că, în concepția sa, legiuitorul a operat la un moment dat o delimitare între onoare, demnitate și reputație, respectiv alte drepturi din categoria celor ale personalității, anume cele referitoare la viața privată și la propria imagine. Deși aceste norme juridice nu mai sunt în prezent în vigoare, totuși, lecturându-le, pot fi înțelese mai facil sensurile cu care au fost învestiți termenii folosiți în art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, utilizați și în reglementările anterioare, aceasta și prin prisma analizei circumstanțiate făcute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 778 din 12 mai 2009”.

10. Se arată că, potrivit art. 29 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la „stabilirea și acordarea despăgubirilor decurgând din condamnarea sau luarea unei măsuri preventive pe nedrept” (lit. d), „cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din acestea” [lit. i)], „stabilirea și acordarea despăgubirilor civile pentru pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute la art. 2 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, cu modificările ulterioare” [lit. j)] și „drepturile și interesele legitime pretinse de foștii deținuți și persecutați pentru motive politice în perioada regimului comunist din România” [lit. k)]. În aceste ipoteze, nu se percepe, deci, nicio taxă judiciară de timbru pentru cererile privind acordarea de despăgubiri pentru daunele morale.

11. De asemenea, în materia contenciosului administrativ, art. 16 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 instituie în cazul cererilor cu caracter patrimonial, implicit și al celor vizând daune morale, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 de lei. Se apreciază, însă, textul a fi derogator doar de la dispozițiile art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, rezultând că este o normă specială în raport de acesta, instituind pe de o parte o altă cotă procentuală de calcul al taxei (10%) în funcție de valoarea pretențiilor formulate, iar, pe de altă parte, un cuantum maxim al taxei ce poate fi percepută (300 de lei). În schimb, se apreciază că art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 prezintă caracter special în raport cu art. 16 din același act normativ, primul text constituind norma în materie de taxe judiciare de timbru aferente acțiunilor în despăgubiri pentru daune morale aduse onoarei, demnității și reputației, în timp ce al doilea text reprezintă dreptul comun în ceea ce privește taxa judiciară de timbru aferentă cererilor formulate în contencios administrativ, având caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor cauzate printr-un act administrativ pretins nelegal.

12. Tribunalul Ilfov — Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere că soluția legislativă actuală este justificată atât timp cât legiuitorul optează, în ipoteza despăgubirilor pentru daune morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice, pentru sistemul unei taxe fixe, și nu la valoare, deoarece o acțiune cu un astfel de obiect reprezintă un mod specific de apărare juridică a atributelor personalității umane, caracterizate în art. 1 alin. (3) din Constituție, ca fiind valori supreme în statul de drept și în felul acesta se asigură accesul la justiție, necondiționat de plata unei taxe judiciare de timbru la valoare. De asemenea, față de lipsa unor critici de neconstituționalitate clare și concise, instanța apreciază că nu se poate face o analiză la obiect, în concret nefiind identificate elemente care să conducă la concluzia existenței vreunui viciu de constituționalitate a textului de lege supus analizei.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, având următorul cuprins: „Acțiunile privind stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice se taxează cu 100 lei”. Curtea observă că ulterior sesizării sale, prin Legea nr. 32/2021 pentru completarea art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 17 martie 2021, dispozițiile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 au fost completate cu un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins: „(2) Acțiunile și cererile având ca obiect despăgubiri civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din vătămări ale integrității fizice și/sau psihice se taxează cu 100 lei”, textul criticat regăsindu-se la alin. (1) al art. 7. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7, devenit art. 7 alin. (1), din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

17. Autoarea excepției nu indică prevederile constituționale în raport cu care a invocat excepția de neconstituționalitate.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde 3 elemente, respectiv: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea, în sine, a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.

19. Având în vedere cele reținute în jurisprudența sa, Curtea constată că, în cauza de față, autoarea excepției de neconstituționalitate nu indică norma constituțională pentru a cărei încălcare textul legal criticat este considerat neconstituțional și nici motivele de neconstituționalitate pe care se întemeiază critica formulată. În realitate, în susținerea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia invocă o serie de interpretări ale unor texte din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, fără a motiva pretinsa contradicție între textul criticat și prevederi sau principii constituționale.

20. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autoarei excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție.

ORDIN privind actualizarea indicatorilor tehnico-economici ai... →

Publicate în același Monitor Oficial:

ORDIN privind actualizarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiții „LEA 400 kV d.c. (1 c.e.) Constanța Nord—Medgidia Sud” DECIZIE privind aprobarea Cerințelor de acreditare a unui organism de monitorizare a codurilor de conduită în temeiul art. 41 din Regulamentul (UE) 2016/679 ORDIN pentru punerea în aplicare a Instrucțiunilor privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 4 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale