Decizia CCR nr. 272 din 23.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi” cuprinsă în art. II al Legii nr. 144/2012 pt. modificarea OG nr....

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Grewe - S.R.L. în Dosarul nr. 16.015/306/2013 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.064D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.068D/2014, nr. 1.242D/2014 și nr. 1.339D/2014, având ca obiect excepții de neconstituționalitate identice, ridicate de Grewe - S.R.L. în dosarele nr. 18.981/306/2013 și nr. 15.202/306/2013 ale Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și de Florin Liviu Stan în Dosarul nr. 20.007/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că, la Dosarul nr. 1.242D/2014, partea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate invocate.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea acestora.

7. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.068D/2014, nr. 1.242D/2014 și nr. 1.339D/2014 la Dosarul nr. 1.064D/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 15 octombrie 2014 și 20 noiembrie

2014, pronunțate în dosarele nr. 16.015/306/2013, nr. 18.981/306/2013 și nr. 15.202/306/2013, Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția a fost ridicată de Grewe - S.R.L. în cauze având ca obiect contestații la executare.

10. Prin Sentința civilă nr. 7.929 din 13 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 20.007/302/2014, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția a fost ridicată de Florin Liviu Stan într-o cauză având ca obiect o contestație la executare prin care s-a solicitat anularea titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate reprezintă norme contravenționale mai favorabile, prevăzute de art. 15 alin. (2) din Constituție și încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât, din formularea acestor norme, tarifele de utilizare aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, se anulează. Astfel, nu sunt tratați în mod egal cei care au încălcat prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 144/2012, și care nu au contestat aceste tarife, cu cei care au formulat contestație. Consideră că nu este justificată crearea unei discriminări pe baza criteriului necontestării, atât timp cât, din culpa unor organe ale statului, nu au putut fi contestate procesele-verbale, ca urmare a necomunicării lor.

12. Tribunalul Sibiu - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este întemeiată din perspectiva prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, care interzice orice discriminare între persoanele aflate în aceeași situație, diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept fiind permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile.

13. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât Legea nr. 144/2012 nu face distincții arbitrare între persoane aflate în situații identice sau similare, ci, dimpotrivă, categoriile sunt distincte, astfel încât și măsurile adoptate de legiuitor pot fi diferite, nefiind vorba despre un regim juridic discriminator.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

15. Guvernul, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 1.068D/2014, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, menționează jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus de partea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului actelor de sesizare, prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012. Însă, din examinarea notelor autorilor depuse în motivarea excepției, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate sintagma "și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi" cuprinsă în art. II al Legii nr. 144/2012. Art. II are următorul cuprins: "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează."

19. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, și ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală ca cele invocate în prezenta cauză. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 385 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, Decizia nr. 386 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 august 2014, sau Decizia nr. 137 din 10 martie 2015, nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I.

21. În jurisprudența sa anterior menționată, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, actele normative pot cuprinde, pe lângă amenda contravențională ca sancțiune de drept administrativ, și tarife de determinare a despăgubirilor pentru prejudiciile pricinuite prin săvârșirea contravenției. În acest sens, art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare, prevedea următoarele: "Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4".

22. Curtea, prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, a reținut că, în concepția Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România de a beneficia de repararea prejudiciului (uzarea și degradarea drumurilor naționale) cauzat de fapta ilicită săvârșită de utilizator (folosirea drumului național fără plata rovinietei). Se reține, de asemenea, că prejudiciul este rezultatul direct al acțiunii de folosire a drumurilor naționale fără plata rovinietei. Așadar, obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii pentru săvârșirea unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Curtea observă că art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 abrogă articolul menționat, astfel încât nedeținerea rovinietei valabile atrage sancțiunea contravențională, dar de la data intrării în vigoare a legii nu mai atrage obligația plății tarifului de despăgubire.

23. Cât privește critica referitoare la existența unei pretinse discriminări, Curtea, prin Decizia nr. 112 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 25 aprilie 2014, a reținut că cele două categorii de persoane, respectiv contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 16 din Constituție.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.