Decizia CCR nr. 410 din 28.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 1/2013 pt. modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 - sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale art. 102 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 -...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Iulian Manole în Dosarul nr. 8.513/99/2013 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.408D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că legiuitorul are deplina libertate de a stabili modul de calcul și cuantumul valoric al acestor drepturi de asigurări sociale, în funcție de resursele financiare disponibile. De asemenea, menționând Decizia nr. 437 din 29 octombrie 2013 și Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014, prin care Curtea a constatat neconstituționalitatea art. III alin. (2) și (3), respectiv art. IV alin. (3) din Ordonanța de urgență Guvernului nr. 1/2013, arată că excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi este inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 10 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 8.513/99/2013, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepția ridicată de Iulian Manole cu ocazia soluționării apelului împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul Iași într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită obligarea la plata diferențelor dintre drepturile de pensie încasate și cele cuvenite ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2013 contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) și (2), art. 47 alin. (1) și art. 52 din Constituție, deoarece prin acest act normativ sunt nesocotite prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, care, conform art. 193 alin. (2) din aceasta, au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012 și potrivit cărora "Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salariat mediu brut, realizat pe anul precedent." Aceste dispoziții legale au fost modificate prin art. I pct. 1 din ordonanța de urgență criticată, având, în prezent, următorul cuprins: "Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salariat mediu brut realizat." Astfel, Guvernul a intervenit printr-o ordonanță de urgență asupra unei legi organice, a amânat pentru încă un an majorarea punctului de pensie cu 50 % din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut și, în plus, a nesocotit alin. (5) și (6) ale art. 102 din aceeași lege, care prin aplicare anuală ar fi trebuit să rezulte o anumită proporție a punctului de pensie în anul 2030. Mai susține autorul excepției că majorarea pensiilor prin aplicarea aceluiași procent avantajează pe cei cu pensii mari, în timp ce creșterea cu o sumă fixă ar fi mai avantajoasă pentru cei cu pensii mici și binevenită pentru cei cu pensii mari. Astfel, deși indexarea pensiilor se raportează la același procent de creștere a inflației, creșterea în concret a pensiilor diferă, ceea ce înseamnă inechitate, "din moment ce prețurile au crescut la fel pentru toți".

6. Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituție, cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale și măsuri de protecție socială în condițiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea de a stabili modul de calcul și cuantumul valoric al acestor drepturi de asigurări sociale, în funcție de resursele financiare disponibile.

7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2013, aprobată prin Legea nr. 3/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 14 februarie 2013. Însă, din analiza motivării autorului excepției de neconstituționalitate, precum și din aprecierile instanței de judecată consemnate în cuprinsul încheierii, Curtea constată că autorul acesteia formulează atât critici de constituționalitate extrinsecă, referitoare la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2013, cât și critici intrinseci, referitoare la unele prevederi din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 102 alin. (2), astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2013.

11. Având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora "Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază", Curtea constată că, în realitate, obiectul excepției îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2013, precum și dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2013. Dispozițiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2013, au următorul cuprins: "Valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat." Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, "Prin derogare de la prevederile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2015 valoarea punctului de pensie se majorează cu 5% și este de 830,2 lei".

12. În susținerea neconstituționalității dispozițiilor legale sunt menționate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitoare la valorile supreme ale poporului român și la principiul legalității, art. 16 alin. (1) și (2) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 47 alin. (1) referitor la obligația statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un trai decent, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 73 referitor la categoriile de legi.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul prezentei excepții de neconstituționalitate este nemulțumit de faptul că, pe de o parte, modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice s-a efectuat printr-o ordonanță de urgență, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2013, or, în opinia sa, o lege organică nu poate fi modificată printr-o ordonanță de urgență. Pe de altă parte, susține că modificarea dispozițiilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a făcut cu nesocotirea unor prevederi din aceeași lege. În acest context apreciază că majorarea pensiilor prin aplicarea aceluiași procent îi avantajează pe cei cu pensii mari, în timp ce creșterea cu o sumă fixă ar fi mai "avantajoasă pentru cei cu pensii mici și binevenită pentru cei cu pensii mari", astfel că, deși indexarea pensiilor se raportează la același procent de creștere a inflației, creșterea în concret a pensiilor diferă, ceea ce echivalează cu consacrarea unei inechități.

14. În ceea ce privește susținerea referitoare la modificarea unei legi organice printr-o ordonanță de urgență, Curtea observă că, potrivit prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (1), interdicția de a reglementa în domeniul legilor organice privește ordonanțele simple și nu ordonanțele de urgență. De altfel, Curtea, în jurisprudența sa, a arătat că Guvernul poate emite ordonanțe de urgență în domeniile legilor organice, prevăzute la art. 73 alin. (3)din Constituție, în condițiile art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală. Interdicția Guvernului de a reglementa în aceste domenii se referă, în mod expres, numai la ordonanțele emise în temeiul legilor speciale de abilitare, în condițiile alin. (1)-(3) ale aceluiași art. 115, nu și la ordonanțele de urgență (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 607 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 23 iulie 2012). De asemenea, art. 115 alin. (5) din Constituție reglementează expres faptul că ordonanța de urgență a Guvernului intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea în Monitorul Oficial al României, astfel că pretinsa contrarietate a prevederilor criticate în raport cu art. 73 din Constituție nu poate fi reținută.

15. Analizând excepția de neconstituționalitate din prisma criticii autorului referitoare la faptul că la modificarea dispozițiilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, s-au nesocotit unele prevederi din aceeași lege, Curtea constată că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă că aspectele învederate de autorul excepției de neconstituționalitate nu privesc chestiuni privind constituționalitatea textului, ci o presupusă contrarietate între norme legale din același domeniu (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011).

16. Referitor la susținerea potrivit căreia majorarea pensiilor, prin aplicarea aceluiași procent, avantajează persoanele cu pensii mari și că ar trebui efectuată o creștere a pensiei cu o sumă fixă, Curtea reține că, pe de o parte, autorul tinde la modificarea prevederilor legale, iar, pe de altă parte, are în vedere o presupusă inechitate cu privire la indexarea pensiilor, care se raportează la același procent de creștere a inflației.

17. Or, față de acestea, Curtea observă că, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării", astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale acestuia. Totodată, se constată că normele criticate sunt tocmai o transpunere a principiului egalității, întrucât reglementarea dedusă controlului de constituționalitate se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel că nu este întemeiată critica având un atare obiect.

18. De asemenea, Curtea constată că, potrivit art. 47 din Constituție, "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, (...) și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege". Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii. Astfel, legiuitorul are libertatea de a stabili modul de calcul și cuantumul valoric al acestor drepturi de asigurări sociale, în funcție de resursele financiare disponibile.

19. Distinct de acestea, Curtea reține că, astfel cum reiese din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2013, acest act normativ a fost adoptat, printre altele, având în vedere atât reglementările potrivit cărora valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat pe anul precedent, cât și faptul că indicatorii în raport cu care se majorează anual valoarea punctului de pensie și se calculează indicele de corecție, realizați pe anul precedent, nu sunt cunoscuți la începutul anului calendaristic. De asemenea s-a avut în vedere corelarea prevederilor Legii nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, cu data la care instituțiile competente fac publice valorile unor indicatori utilizați la stabilirea valorii punctului de pensie și a indicelui de corecție și pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege, precum și faptul că unul dintre obiectivele importante ale construcției bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2013 l-a constituit aplicarea prevederilor Legii nr. 263/2010.

20. Având în vedere aceste aspecte, Curtea reține că acestea sunt elemente ce țin de politica bugetară, or, legiuitorul poate să stabilească regulile pe care le consideră necesare, beneficiind de o marjă de apreciere în acest domeniu, respectiv de a decide cu privire la existența unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și cu privire la alegerea modalităților de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menținerea unui echilibru intre interesele aflate în joc" astfel cum prevede jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49).

21. Față de cele prezentate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate în raport cu pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 47 alin. (1) și art. 73 este neîntemeiată.

22. În ceea ce privește menționarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 din Constituție, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, ipoteza normativă a textelor criticate fiind distinctă față de dreptul reglementat prin dispozițiile constituționale invocate.