Legea nr. 209/2015 - anularea unor obligaţii fiscale
| Comentarii |
|
PARLAMENTUL ROMÂNIEI CAMERA DEPUTAȚILOR, SENATUL
LEGENr. 209/2015
privind anularea unor obligații fiscale
Monitorul Oficial nr. 540 din 20.07.2015
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1
(1) Se anulează diferențele de obligații fiscale principale, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente acestora, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului, ca urmare a reconsiderării/ reîncadrării unei activități ca activitate dependentă, pentru perioadele fiscale de până la 1 iulie 2015 și neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Organul fiscal nu reconsideră/reîncadrează o activitate ca activitate dependentă și nu emite o decizie de impunere în legătură cu o astfel de reconsiderare/reîncadrare pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2015.
Art. 2
(1) Se anulează diferențele de obligații fiscale principale și/sau obligațiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului, ca urmare a recalificării sumelor reprezentând indemnizația primită pe perioada delegării și detașării de către angajații care și-au desfășurat activitatea pe teritoriul altei țări, aferente perioadelor fiscale de până la 1 iulie 2015 și neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Organul fiscal nu recalifică sumele de natura celor prevăzute la alin. (1) și nu emite o decizie de impunere în legătură cu o astfel de recalificare pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2015.
Art. 3
(1) Se anulează diferențele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului ca urmare a depășirii plafonului și neînregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2015 și neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Organul fiscal nu emite decizie de impunere pentru obligațiile fiscale și accesoriile de natura celor prevăzute la alin. (1) pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2015.
(3) În cazul în care contribuabilul și-a exercitat dreptul de deducere, potrivit legii, în primul decont de taxă pe valoarea adăugată depus după emiterea deciziei de impunere, organul fiscal nu anulează diferențele de taxă pe valoarea adăugată. În acest caz, organul fiscal anulează doar obligațiile fiscale accesorii aferente diferențelor de taxă pe valoarea adăugată.
Art. 4
(1) Se anulează contribuția de asigurări sociale de sănătate, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente acestora, stabilite prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului, datorată de persoanele pentru care baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate este mai mică decât salariul de bază minim brut pe țară, pentru perioadele fiscale cuprinse între 1 ianuarie 2012 și sfârșitul lunii anterioare intrării în vigoare a prezentei legi și neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Organul fiscal nu emite decizie de impunere pentru obligațiile fiscale și accesoriile de natura celor prevăzute la alin. (1) pentru perioadele fiscale cuprinse între 1 ianuarie 2012 și sfârșitul lunii anterioare intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Prevederile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și persoanelor care nu realizează venituri și pentru care baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate este salariul de bază minim brut pe țară.
Art. 5
(1) Anularea obligațiilor fiscale prevăzute la art. 1-4 se efectuează din oficiu de către organul fiscal competent, prin emiterea unei decizii de anulare a obligațiilor fiscale, care se comunică contribuabilului.
(2) În cazul în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, organul fiscal competent a emis, dar nu a comunicat decizia de impunere prin care a stabilit obligații de natura celor prevăzute la art. 1-4, acesta nu mai comunică decizia de impunere, iar obligațiile fiscale se scad din evidența analitică pe plătitor, pe bază de borderou de scădere.
Art. 6
Procedura de aplicare a prezentei legi se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care se emite în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
VALERIU-ȘTEFAN ZGONEA
PREȘEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
| ← Decretul Președintelui nr. 661/2015 - promulgarea Legii privind... | OG nr. 17/2015 - reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi... → |
|---|
Promovarea acestui act normativ este determinată de:
- înlăturarea inechităţilor apărute în aplicarea practică a prevederilor Codului fiscal în ce priveşte recalificarea unor activităţi independente ca activităţi dependente;
- necesitatea îndreptării situaţiilor apărute în practică din cauza interpretărilor diferite ale legislaţiei actuale referitoare la acordarea drepturilor de care pot beneficia salariaţii în desfăşurarea activităţii de transport pe parcurs extern, în speţă indemnizaţia de delegare/detaşare şi interpretării naturii indemnizaţiei de delegare
Citește mai mult
detaşare plătite de agenţii de muncă temporară, interpretare care presupune corelarea prevederilor Codului Fiscal şi cele ale legislaţiei muncii;- inechitatea rezultată de aplicarea prevederilor legale urmare cărora persoanele fizice sunt obligate la plata unei contribuţii de asigurări sociale de sănătate calculată la nivelul salariului minim brut pe ţară cu toate că veniturile realizate se situează sub acest nivel.
1.Descrierea situaţiei actuale
1. Organele fiscale au reconsiderat/reîncadrat veniturile realizate din desfăşurarea ca activitate independentă a unor profesii libere, ca fiind venituri din activităţi dependente. Această reconsiderare/reîncadrare a avut în vedere prevederile art. 7 sau art. 11, după caz, din Codul fiscal.
Precizăm că art. 7 din Codul fiscal conţine criteriile speciale în funcţie de care organul fiscal reconsideră o activitate ca fiind dependentă iar art. 11 din Codul fiscal instituie în materie fiscală o regulă generală antiabuz, în sensul că pentru stabilirea impozitelor este relevant conţinutul economic al unei tranzacţii, al unor operaţiuni şi, mai mult, dă dreptul autorităţii fiscale ca, în situaţiile în care constată că forma în care este prezentată o tranzacţie nu reflectă conţinutul economic al acesteia, autoritatea o poate reîncadra din punct de vedere al impozitării tocmai pentru a reprezenta conţinutul economic real al acesteia.
Categoriile de activităţi independente care potrivit dispoziţiilor Codului fiscal pot fi reconsiderate/reîncadrate exemplificăm:
• activităţile desfăşurate de persoanele fizice autorizate în diverse domenii;
• activităţile desfăşurate de liber profesionişti (farmacişti, medici, arhitecţi, experţi contabili, consultanţi fiscali, evaluatori, executori judecătoreşti, avocaţi, etc.);
• activităţile desfăşurate de persoanele fizice în domeniul drepturilor de autor.
Din datele comunicate de ANAF reiese că au fost efectuate reconsiderări/reîncadrări la persoanele care desfăşoară activitatea de farmacist şi la persoanele care desfăşoară activităţi în domeniul dreptului de autor.
Organele fiscale au reconsiderat veniturile realizate din desfăşurarea ca activitate independentă a profesiei libere de farmacist obţinute în perioada 2011 - 2014 de farmaciştii colaboratori ai societăţii verificate, ca fiind venituri din activităţi dependente.
S-a constatat că, pe parcursul anilor 2010 şi 2011, a fost schimbată calitatea salariaţilor, scoţându-i din ReviSal şi încheind contracte de prestări servicii cu Persoane Fizice Independente pe numele foştilor salariaţi. Menţionăm că în contractul de prestări servicii este specificat că locul desfăşurării activităţii este pus la dispoziţie de către societate împreună cu toate echipamentele, mărfurile pentru buna desfăşurare a prestării de servicii, cu respectarea programului de funcţionare impus de angajator (8 ore pe zi iar orele efectuate suplimentar remunerate separat).
Astfel, se poate reţine faptul că farmaciştii nu întrunesc nici unul din criteriile care să configureze caracterul independent al activităţii.
Având în vedere numărul contribuabililor care sunt înregistraţi ca prestând activităţi independente (cca 600.000 medici, jurişti, consultanţi, brokeri, informaticieni etc.) precum şi cuantumul foarte mare al diferenţelor de stabilit prin aplicarea art.7 din Codul Fiscal se poate aprecia un impact negativ major în acest domeniu.
Din informaţiile prezentate de ANAF reiese că în anul 2015 dintr-un total de 749 de verificări pentru 7 cazuri au fost reconsiderate activităţile ca activităţi dependente iar sumele stabilite suplimentar pentru aceşti din urmă contribuabili sunt de circa 10 milioane lei.
De asemenea, sunt în curs de verificare un număr dş 239 de contribuabili iar pentru 8 dintre aceşta se prefigurează reconsiderarea activităţii desfăşurate iar sumele ce pot fi stabilite suplimentar pentru aceşti din urmă contribuabili este de aproximativ 9 milioane lei.
2. Contribuabilii din domeniul transportului internaţional desfăşoară activitate de transport internaţional prin intermediul salariaţilor şoferi în baza contractelor individuale de muncă, iar exercitarea atribuţiilor de serviciu, de către aceştia, nu se realizează într-un loc fix, respectiv la sediul social al angajatorului, fiind dificil de stabilit, în lipsa unor criterii expres prevăzute de lege dacă deplasarea acestora în străinătate poate sau nu poate fi definită ca o exercitare a atribuţiilor de serviciu în afara locului de muncă.
De asemenea, prin specificul ei, activitatea desfăşurată de către angajaţii cu funcţia de şofer este continuă şi face parte integrantă din atribuţiile postului, reieşind faptul că deplasările externe nu pot fi încadrate ca activităţi temporare. Astfel, sumele acordate salariaţilor (şoferi) sub forma diurnei externe, au fost apreciate de organele de inspecţie fiscală ca venituri de natură salarială, conform prevederilor art. 55, alin. (1), alin. (4), lit. g) alin. (2) lit. k) şi art. 296l5, lit. g) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 1 şi art. 17 din H.G. nr. 518/1995 şi ale art. 43 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.
Totodată, a fost identificată o discrepanţă între veniturile la care se stabilesc şi plătesc obligaţii fiscale, de regulă salariul minim în România şi totalitatea veniturilor plătite angajaţilor a celor considerate neimpozabile de agenţii de muncă temporară, semnificativ mai mari decât cele
impozabile. Astfel, în cadrul controalelor au fost retratate din punct de vedere fiscal sumele plătite cu titlu de diurna, respectiv diferenţa dintre salariul minim din România, la care s-au înregistrat obligaţiile fiscale şi salariul minim din statul membru al Uniunii Europene în care lucrătorul este pus la dispoziţia unei întreprinderi utilizatoare, pe care agentul de muncă temporară are obligaţia să îl asigure conform legislaţiei în vigoare.
Din informaţiile prezentate de ANAF reiese că, în ceea ce priveşte sumele estimate a fi stabilite în cazul transportului internaţional, urmare unei singure inspecţii fiscale în care diurnele acordate unui număr de 30 de şoferi, au fost considerate integral ca venituri de natura salarială, pentru o perioadă de 3 ani, au fost stabilite diferenţe suplimentare de impozit pe venit din salariu şi contribuţii sociala în suma de 2.300.000 lei. De precizat că în acest domeniu îşi desfăşoară activitatea un număr de peste 11.000 de agenţi economici.
Cu privire la regimul de impozitare, din practică s-a constatat că şoferii sunt încadraţi, în cele mai multe cazuri, cu salariul minim pe economie, şi primesc sub formă de diurnă, sume neimpozabile în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice, ajungându-se ca nivelul veniturilor neimpozabile (diurna) obţinute de un şofer să fie de 5 - 6 ori mai mare decât venitul impozabil obţinut (salariu).
Având în vedere împrejurările specifice în care agenţii de muncă temporară îşi desfăşoară activitatea a fost identificată discrepanţa majoră dintre veniturile la care se stabilesc şi plătesc obligaţii fiscale, de regulă salariul minim în România şi totalitatea veniturilor plătite angajaţilor a celor considerate neimpozabile de agenţii de muncă temporară, semnificativ mai mari decât cele impozabile, diurna medie plătită fiind de aproximativ 1500 de euro pe lună. Au fost constatate însă şi cazuri extreme, în care veniturile asupra cărora s-au plătit impozit şi contribuţii sociale au fost la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară pentru un program de lucru parţial de 2 ore pe zi (reprezentând 322 lei în 2014), în timp ce diurna neimpozabilă a atins şi 2000-2500 euro.
Astfel, din datele prezentate de ANAF reiese că au fost selectaţi pentru control un număr total de 278 contribuabili la care se estimează a fi stabilite diferenţe de impozite şi taxe reprezentând impozit pe venit şi contribuţii sociale de peste 1 miliard lei.
Totodată subliniem că pentru un număr de 71 de agenţi de muncă temporară au fost înaintate organelor de urmărire penală 66 acte de sesizare pentru un prejudiciu total de 342.993.862 lei.
3. Din punct de vedere al legislaţiei în domeniul TVA, cesiunea drepturilor de autor reprezintă o prestare de servicii, care se cuprinde în sfera de aplicare a taxei dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 126 alin.(l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. O condiţie esenţială este aceea ca prestarea de servicii să fie realizată de o persoană impozabilă care acţionează ca atare, respectiv de o manieră independentă.
Conform prevederilor art. 127 alin.(3) din Codul fiscal, „nu acţionează de o manieră independentă angajaţii sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea sau alte obligaţii ale angajatorului”.
Normele legale au creat probleme mai ales în ceea ce priveşte aplicarea TVA pentru cesiunea drepturilor de autor, această activitate fiind considerată întotdeauna independentă conform normelor de aplicare a art. 7 alin. (1) pct. 2.1. din Codul fiscal, ţinând cont de jurisprudenţa naţională şi europeană pe această temă, s-a decis modificarea normei în cauză.
Potrivit legislaţiei naţionale (Codul fiscal) care transpune Directiva europeană în domeniul TVA toate categoriile de persoane care desfăşoară activităţi economice de o manieră independentă sunt obligate să se înregistreze ca persoane impozabile din punct de vedere al TVA dacă ating plafonul prevăzut de lege. In acest sens exemplificăm:
• persoanele juridice;
• persoanele fizice autorizate (PFA)
• liber profesioniştii;
• persoanele fizice care desfăşoară activităţi în domeniul dreptului de autor.
Din datele furnizate de ANAF, spre ex. în anul 2013, reiese că din totalul persoanelor care au realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuală respectiv 55.248 un număr de 153 de persoane au atins plafonul prevăzut de lege.
4. Potrivit prevederilor Cap. II şi III ale Titlului IX2 „Contribuţii sociale obligatorii” din Codul fiscal, baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară. Pe lângă aceste categorii de contribuabili, care obţin venituri brute lunare sub salariul de bază minim brut pe ţară şi care datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate la acest venit stabilit prin lege şi nu la venitul efectiv realizat, există şi categoria persoanelor fizice care nu obţin venituri şi datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate, la aceeaşi bază lunară de calcul (salariul de bază minim brut pe ţară), potrivit art. 29632 din Codul fiscal. Astfel, de menţionat faptul că, de regulă, pentru persoanele care au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, baza lunară de calcul a contribuţiei este condiţionată de un plafon minim, respectiv, de valoarea salariului minim brut pe ţară stabilit prin hotărâre de Guvern, astfel încât dacă venitul lunar realizat este sub plafonul minim, contribuţia se calculează asupra plafonului.
De precizat că ANAF a preluat spre administrare contribuţiile sociale începând cu 1 iulie 2012, în baza OUG nr. 125/2011.
Prin acelaşi act normativ contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, preluate spre administrare de ANAF, au fost reglementate la Cap. 2 şi 3 ale Titlului IX2 din Codul fiscal.
Potrivit prevederilor Cap. 2 al Titlului IX2 din Codul fiscal, pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate contribuabilii au obligaţia de a efectua, în cursul anului, plăţi anticipate (art. 29624), iar după încheierea anului, organul fiscal are obligaţia de a stabili obligaţiile anuale de plată şi de a emite decizie de impunere (art. 296“ ).
Potrivit Cap. 3 al Titlului IX din Codul fiscal, contribuţia de asigurări sociale de sănătate prevăzută la art. 296" alin. (1) se stabileşte de organul fiscal competent, prin decizie de impunere anuală. Practic organul fiscal stabileşte contribuţia pentru întreg anul fiscal care începe de la 1 ianuarie şi se sfârşeşte la 31 decembrie.
Pentru aceste considerente este necesar ca anularea să vizeze contribuţia datorată începând cu 1 ianuarie 2012.
Având în vedere prevederile legale menţionate, ANAF a efectuat o analiză a persoanelor fizice care, în anul 2012, au obţinut venituri lunare sub 700 lei şi datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate stabilită la salariul de bază minim brut pe ţară.
Analiza a fost efectuată având în vedere informaţiile privind contribuabilii arondaţi unui număr de 191 unităţi fiscale (din totalul de 209 unităţi fiscale), pentru un număr de 9.549.159 contribuabili.
Dintre aceşti contribuabili au obţinut venituri lunare sub 700 de lei un număr de 3.594.213 contribuabili (37,64% din totalul pentru care s-a efectuat analiza) iar contribuţia aferentă ar fi circa 1.7 miliarde lei la nivelul anului 2012. Precizăm că, pentru anii fiscali 2013-2015 nu sunt încă date disponibile atât cu privire la numărul contribuabililor care realizează venituri lunare sub 700 lei şi cuantumul contribuţiei datorate.
Se constată că, un număr de 3.242.989 (90% din totalul contribuabililor cu venituri sub 700 de lei) au obţinut numai venituri din investiţii.
Ca urmare, au fost analizate informaţiile privind contribuabilii care au obţinut venituri lunare mai mici de 700 de lei, fie numai din venituri din investiţii, fie din mai multe surse, din care şi venituri din investiţii,
Numărul contribuabililor care au obţinut venituri din investiţii este de 3.250.189, din care:
- venituri din dobânzi - 489.323 (15,06%)
- venituri din dividende - 2.750.581 (84,63%)
Analizând structura sursei dividendelor pentru această categorie de contribuabili, se constată că:
- 2.232.532 contribuabili au dividende numai de la SIF-uri;
- 193.166 contribuabili au dividende numai de la alţi plătitori;
- 324.868 contribuabili au dividende şi de la SIF-uri şi de la alţi plătitori.
Pe lângă aceste categorii de contribuabili, care obţin venituri brute lunare sub salariu de bază minim brut pe ţară şi care datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate la acest venit stabilit prin lege şi nu la venitul efectiv realizat, există şi categoria persoanelor fizice care nu obţin venituri şi datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate, la aceeaşi bază lunară de calcul (salariul de bază minim brut pe ţară), potrivit art. 296 ‘ din Codul fiscal. Despre această categorie, ANAF nu deţine informaţii întrucât legea prevede numai obligaţia de plată a contribuţiei.
2. Schimbări preconizate
Se propun următoarele măsuri:
1. Anularea diferenţelor de impozite şi taxe, precum şi a accesoriilor aferente acestora, stabilite ca urmare a reîncadrării/reconsiderării de către organul fiscal a unor operaţiuni/activităţi/tranzacţii, aferente perioadelor fiscale de până la 1 iunie 2015 şi neachitate la data intrării în vigoare a actului normativ.
De asemenea se propune ca, pentru aceeaşi perioadă, organul fiscal să nu reconsidere/reîncadreze activitatea desfăşurată şi să nu se mai emită decizie de impunere.
2. Anularea diferenţelor de obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţiile fiscale accesorii stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, ca urmare a recalificării sumelor reprezentând indemnizaţie primită pe perioada delegării şi detaşării de către angajaţii care efectuează transport internaţional, precum şi a celor plătite de către agenţii de muncă temporară, aferente perioadelor fiscale de până la 1 iunie 2015.
De asemenea, se propune ca pentru aceeaşi perioadă să nu se recalifice sumele de această natură iar organul fiscal să nu mai emită decizie de impunere.
3. Anularea diferenţelor de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală, precum şi a obligaţiile fiscale accesorii aferente acestora, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului ca urmare a depăşirii plafonului şi neînregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
De asemenea, se propune ca pentru aceeaşi perioadă organul fiscal să nu mai emită decizie de impunere.
In cazul în care contribuabilul şi-a exercitat dreptul de deducere, potrivit legii, în primul decont de taxă pe valoarea adăugată depus după emiterea deciziei de impunere organul fiscal nu anulează diferenţele de taxă pe valoarea adăugată.
In acest caz, organul fiscal anulează doar obligaţiile fiscale accesorii aferente diferenţelor de taxă pe valoarea adăugată.
4. Anularea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente, stabilite prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului, datorată de persoanele pentru care baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este mai mică decât salariul de bază minim brut pe ţară, aferentă perioadelor fiscale cuprinse între 1 ianuarie 2012 şi sfârşitul lunii anterioare intrării în vigoare prezentei legi şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
De asemenea, se propune ca pentru aceeaşi perioadă organul fiscal să nu mai emită decizie de impunere.
Se propune aplicarea unui tratament similar persoanelor care nu au avut niciun venit dar au fost obligate la plata CASS pentru o bază minimă de impozitare.
Măsurile de anulare mai sus propuse asigură premisele menţinerii în activitate a unor contribuabili pentru care au fost stabilite obligaţii fiscale de natura celor ce fac obiectul prezentei legi în cuantum mare şi prin recuperarea cărora s-ar putea ajunge intrarea în insolvenţă/faliment a contribuabililor în cauză cu consecinţe sociale şi economice negative.
De asemenea sunt evitate multitudinea de litigii care pot fi costisitoare atât pentru contribuabilii contestatori cât şi pentru organele fiscale.
Totodată, măsurile propuse sunt de natură a corecta unele inechităţi pentru trecut, însă pentru viitor, situaţiile ce au generat astfel de inechităţi trebuie înlăturate prin clarificarea legislaţiei (modificarea şi completarea Codului fiscal, Codului muncii, Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, etc.).