Decizia CCR nr. 357 din 25.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 - regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945–22.12.1989

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ullmann Shalom Alfred în Dosarul nr. 2.516/111/CA/2013* - P.I. al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 712D/2013.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 iunie 2014, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere solicitarea reprezentantului autorului excepției de amânare a pronunțării în vederea depunerii de note scrise, Curtea, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, a amânat pronunțarea pentru data de 24 iunie 2014. La această dată, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru 25 iunie 2014, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 18 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.516/111/CA/2013* - P.I., Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepția a fost invocată de reclamantul Ullmann Shalom Alfred într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiva Deciziei nr. 161 din 11 decembrie 2012 emisă de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prin reglementarea legală criticată se instituie un regim diferențiat și discriminatoriu de tratament între persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, și persoanele fizice îndreptățite la măsuri reparatorii, deoarece acestea din urmă beneficiază de un alt regim de despăgubire, și anume cel instituit de art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001. Se arată că, în timp ce persoanele fizice îndreptățite primesc drept despăgubire o sumă ce reprezintă valoarea de piață a imobilelor, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice, primesc echivalentul unei valori "contabile“. Așa fiind, autorul excepției apreciază că prin modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii reglementată de textul de lege criticat se instituie o discriminare evidentă, în funcție de calitatea persoanei.

5. Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor în situațiile reglementate de art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază exercitarea dreptului său de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din trecut.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale. În acest sens, reține că autorul excepției de neconstituționalitate deduce pretinsa neconstituționalitate a acestor prevederi de lege din faptul că legiuitorul a stabilit că persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, să primească despăgubiri prin recalcularea valorii acțiunilor în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, soluție legislativă apreciată ca fiind discriminatorie în raport cu modalitatea de despăgubire a altor persoane beneficiare ale aceluiași act normativ. În acest context, autorul excepției compară soluția legislativă cuprinsă în art. 31 alin. (1) și (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu cea a art. 11 alin. (6) din același act normativ, prin care este stabilită modalitatea de evaluare a unor imobile. Cu privire la acest aspect, Avocatul Poporului invocă Decizia nr. 486/2003 prin care Curtea Constituțională a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

8. Totodată, Avocatul Poporului apreciază că modalitatea de despăgubire instituită de normele legale criticate se aplică tuturor beneficiarilor Legii nr. 10/2001, statul asigurând în acest mod un cadru legal menit să permită aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situații juridice similare, fără privilegii și fără discriminări. De asemenea, apreciază că nu se aduce atingere nici dreptului de proprietate privată, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, stabilirea conținutului și a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare. Textul de lege criticat prevede că:

"Recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul nr. 3/2001 privind coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001 și a indicelui inflației stabilit de Institutul Național de Statistică, precum și a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia. Actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001.“

12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, precum și ale art. 44 alin. (2) teza întâi potrivit cărora proprietatea este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în prezenta cauză, prin Dispoziția Primarului Municipiului Oradea nr. 2.716/2010 s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a lui Ullmann Shalom Alfred la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru cota sa parte de 85 de acțiuni dintr-un număr total de 120, deținute de antecesorii săi din capitalul social al Societății Anonime pe Acțiuni "Kurlander și Ullmann“, proprietara tabulară a imobilului revendicat de autorul excepției. Prin Decizia nr. 161/2012, emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii corespunzător celor 85 de acțiuni deținute de antecesoarea lui Ullmann Shalom Alfred, această decizie fiind înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea titlului de despăgubire.

14. În acest context, Curtea reține că, nemulțumit fiind de măsurile reparatorii acordate în calitate de moștenitor al antecesoarei sale, autorul excepției susține că art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul căruia i-au fost stabilite măsurile reparatorii, instituie un tratament discriminatoriu între persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, care primesc drept despăgubire echivalentul unei valori "contabile“ și persoanele fizice îndreptățite la măsuri reparatorii, deoarece acestea din urmă beneficiază de un alt regim de despăgubire, și anume cel instituit de art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, primind o sumă ce reprezintă valoarea de piață a imobilelor.

15. Față de critica formulată, Curtea reține că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobile și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Astfel, potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru aceste persoane, recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil. Așa fiind, în categoria titularilor dreptului de restituire, persoane fizice, sunt incluse și persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobile și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.

16. Astfel, Curtea constată că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt îndreptățite, în înțelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv. Măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, efectuată potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, și a indicelui inflației stabilit de Institutul Național de Statistică și a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia. Curtea remarcă faptul că, în ipoteza prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, nu există identitate între titularul dreptului de restituire și titularul dreptului de proprietate la momentul preluării abuzive de către stat a imobilelor sau a altor active. Astfel, în timp ce titularul dreptului de proprietate a fost o persoană juridică, titularul dreptului de restituire este o persoană (sau mai multe) care au făcut parte din structura asociațiilor persoanei juridice. Acest aspect presupune însă faptul că persoana juridică, titulară a dreptului de proprietate, și-a încetat existența.

17. În ceea ce privește invocarea, în susținerea excepției, a prevederilor art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea constată că acestea prevedeau că valoarea construcțiilor expropriate care nu se pot restitui în natură și a terenurilor aferente acestora se stabilea potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. În prezent, ca urmare a apariției Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, în temeiul art. 21 alin. (6) din acest act normativ, evaluarea imobilului se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi, de către Secretariatul Comisiei Naționale, și se exprimă în puncte. De altfel, Curtea observă că prin art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 a fost abrogată orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare.

18. Curtea reține că art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, guvernează regimul juridic al imobilelor expropriate, aceste prevederi de lege conținând reguli speciale privind restituirea prin echivalent în cazul imobilelor expropriate, stabilind diferite modalități de despăgubire. Or, în speța de față, invocarea de către autorul excepției a acestui text de lege nu are nicio relevanță, având în vedere faptul că măsurile reparatorii ce urmează a fi acordate nu au în vedere un imobil expropriat, ci au în vedere stabilirea valorii acțiunilor deținute de antecesoarea autorului excepției din capitalul social al Societății Anonime pe Acțiuni "Kurlander și Ullmann“, proprietara tabulară a imobilului revendicat, trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92 din 19 aprilie 1950 pentru naționalizarea unor imobile, publicat în Buletinul Oficial nr. 36 din 20 aprilie 1950.

19. Având în vedere aspectele mai sus reținute, Curtea constată că persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, și persoanele fizice îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilele expropriate nu se află în aceeași situație juridică. Astfel, în timp ce persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, beneficiau de evaluarea imobilelor potrivit valorii de piață a acestora, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare [astfel cum era prevăzut în vechea reglementare, potrivit art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, în prezent prin aplicarea grilei notariale], în situația persoanelor fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, această modalitate de evaluare nu poate fi aplicată. Aceasta deoarece persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice, nu sunt proprietari ai imobilelor, ci acționari/asociați la societatea care deținea imobilele în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv de către stat. Aceștia nu aveau decât un drept de creanță asupra societății, exprimat în valoarea acțiunilor deținute de persoana fizică din capitalul social al societății. Din acest considerent, în cazul deținătorilor de acțiuni, legiuitorul a stabilit că modalitatea de recalculare a valorii acestora se va realiza potrivit art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, recalcularea valorii acțiunilor făcându-se în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul nr. 3/2001 și a indicelui inflației stabilit de Institutul Național de Statistică, precum și a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia.

20. Așa fiind, Curtea constată că modalitatea diferită de stabilire a măsurilor reparatorii în echivalent este determinată de situația juridică a bunului asupra căruia poartă dreptul; pe de o parte, în situația prevăzută de art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 este vorba de un imobil expropriat, al cărui proprietar era persoana fizică la data preluării abuzive a acestuia de către stat (situație juridică invocată de autorul excepției, dar neaplicabilă în cauză), iar, pe de altă parte, este vorba despre acțiuni deținute de persoana fizică, acționar la persoana juridică care deținea imobilul în proprietate la data preluării de către stat [situație juridică reglementată de art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, text incident în cauză]. Ca atare, Curtea consideră că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modalitatea de calcul a despăgubirilor, în funcție de situațiile juridice diferite în care se găsesc beneficiarii Legii nr. 10/2001 și, mai ales, în funcție de regimul juridic al bunului, fără a se putea invoca, însă, o situație discriminatorie, în funcție de calitatea persoanei.

21. Curtea reține, totodată, că prin Decizia nr. 641 din 10 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, "s-a stabilit că acționarii la persoane juridice proprietare ale imobilelor trecute în mod abuziv în proprietatea statului au dreptul la despăgubiri prin echivalent. În jurisprudența Curții Constituționale în materie s-a statuat că cei îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii nu sunt proprietari, ci au doar vocația de a deveni proprietari, astfel încât dispozițiile legale care reglementează modul de acordare a măsurilor reparatorii nu pot să încalce dispozițiile art. 44 alin. (2) din Constituție referitoare la dreptul de proprietate, întrucât dreptul de proprietate al celor îndreptățiți este inexistent.“