Decizia CCR nr. 384 din 27.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi” cuprinsă în art. II din Legea nr. 144/2012 pt. modificarea OG nr....

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea "Grewe" - S.R.L. în Dosarul nr. 14.983/306/2013 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.063D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc la data de 28 aprilie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 14 mai 2015. La acea dată, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 19 mai 2015 și, ulterior, pentru data de 27 mai 2015, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 15 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 14.983/306/2013, Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția a fost ridicată de Societatea "Grewe" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 încalcă principiul egalității în drepturi, deoarece regula potrivit căreia "tarifele de utilizare" "aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează" este discriminatorie, textul de lege criticat aplicându-se indiferent dacă a fost sau nu admisă contestația formulată. Se creează astfel un tratament discriminatoriu între cei care au încălcat prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, anterior modificării intervenite prin Legea nr. 144/2012, și nu au contestat aceste tarife, pe de o parte, și cei care au formulat contestații, pe de altă parte.

5. Tribunalul Sibiu - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, din perspectiva dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, care interzic orice discriminare între persoanele aflate în aceeași situație, diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept fiind permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

7. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie: Decizia nr. 386 din 26 iunie 2014, Decizia nr. 112 din 6 martie 2014, Decizia nr. 36 din 21 ianuarie 2014, Decizia nr. 505 din 5 decembrie 2013 și Decizia nr. 385 din 1 octombrie 2013.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012, potrivit cărora "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează". Din motivarea excepției, rezultă însă că autorul acesteia critică doar sintagma "și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi" cuprinsă în art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, aceasta urmând să reprezinte obiectul excepției.

11. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, și în art. 16 privind egalitatea în drepturi.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate, respingând criticile de neconstituționalitate. În acest sens, sunt: Decizia nr. 385 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, Decizia nr. 505 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 21 ianuarie 2014, Decizia nr. 36 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2014, Decizia nr. 112 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 25 aprilie 2014, și Decizia nr. 386 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 august 2014.

13. Curtea a reținut că, potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, actele normative pot cuprinde, pe lângă amenda contravențională ca sancțiune de drept administrativ, și tarife de determinare a despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin săvârșirea contravenției. În acest sens, art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare, prevedea că obligația contravenientului "de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4". Prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, Curtea a statuat că, în concepția Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România de a beneficia de repararea prejudiciului (uzarea și degradarea drumurilor naționale) cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator (folosirea drumului național fără plata rovinietei), prejudiciul fiind rezultatul direct al acțiunii de folosire a drumurilor naționale fără plata rovinietei. Așadar, obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii pentru săvârșirea unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Curtea a observat că art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 abrogă articolul menționat, astfel încât nedeținerea rovinietei valabile atrage sancțiunea contravențională, dar de la data intrării în vigoare a legii nu mai atrage obligația plății tarifului de despăgubire.

14. Prin Decizia nr. 112 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 25 aprilie 2014, referitor la pretinsa discriminare, Curtea a reținut că cele două categorii de persoane, respectiv contravenienții, care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului de lege criticat -, și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor. Pe cale de consecință, Curtea nu a reținut încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție.

15. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.