Decizia CCR nr. 755/2019 - excepția de neconstituționalitate a disp. OUG nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989... (respinsă

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 755

din 21 noiembrie 2019

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, precum și ale Ordonanței Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 6, art. 16, art. 17, art. 19—art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepție ridicată de Ion Stancu în Dosarul nr. 3.582/3/2018 al Tribunalului București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constițutionale nr. 1.372 D/2018.

2. Dosarul se află la al doilea termen de judecată. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a avut termen în cunoștință. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită

3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.458 D/2018 și nr. 1.304 D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, precum și a Ordonanței Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepție ridicată de Andrei Osman în Dosarul nr. 3.814/120/2015* al Curții de Apel Ploiești — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de Gheorghe Diniță în Dosarul nr. 47.310/3/2017 al Tribunalului București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

4. Dosarele se află la al doilea termen de judecată. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul Andrei Osman a depus la dosar o cerere de judecare a excepției de neconstituționalitate în lipsă. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în Dosarele nr. 1.372 D/2018, nr. 1.458 D/2018 și nr. 1.304 D/2019, pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

7. Curtea în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.458 D/2018 și nr. 1.304 D/2019 la Dosarul nr. 1.372 D/2018, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv deciziile nr. 864 din 10 decembrie 2015 și nr. 704 din 15 noiembrie 2018.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9. Prin Sentința civilă nr. 5.284 din 11 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.582/3/2018, Tribunalul București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 6, art. 16, art. 17 și art. 19—23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004. Excepția a fost ridicată de Ion Stancu într-o cauză având ca obiect obligarea Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989 la soluționarea unei contestații formulate împotriva unei decizii emise de Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 92 din Legea nr. 341/2004 din cadrul Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945—1989.

10. Prin încheierea din 9 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.814/120/2015* Curtea de Apel Ploiești — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 precum și ale Ordonanței Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004. Excepția a fost ridicată de Andrei Osman în recursul împotriva unei hotărâri pronunțate într-o cauză în care s-a solicitat, în principal, să se dispună acordarea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989— Luptător cu Rol Determinant" și eliberarea certificatului constatator.

11. Prin încheierea din 16 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 47.310/3/2017, Tribunalul București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Diniță într-o cauză având ca obiect obligarea Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989 la soluționarea unei contestații formulate împotriva unei decizii emise de Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 92 din Legea nr. 341/2004 din cadrul Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945—1989.

12. în motivarea excepției de neconstituționalitate autorii fac referire la preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014, arătând că în procesul de elaborare a actului normativ criticat au fost încălcate principiile transparenței decizionale, prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică. Ordonanța de urgență a Guvernului a fost adoptată fără avizele prevăzute de lege, și anume fără avizul Colegiului Consultativ al Revoluționarilor și fără consultarea Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989. Inițiatorul actului normativ criticat, Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945—1989, continuatorul fostului Secretariat de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, își invocă propria culpă, aceea de a nu fi respectat, cu ocazia preschimbării certificatelor doveditoare obținute în temeiul Legii nr. 42/1990, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004. Prin abrogarea art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, prin care se finaliza procedura de preschimbare a certificatelor doveditoare prin decret al Președintelui României, nu mai pot beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 341/2004 un număr oe 2000 de răniți, 1400 de reținuți, 2800 de urmași ai eroilor-martiri și 22000 de luptători remarcați. De asemenea, se arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 este neconstituțională, „deoarece Comisia juridică de disciplină și imunități din Camera Deputaților a data aviz negativ”.

13. Autorii excepției formulează și critici de neconstituționalitate extrinsecă a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014, arătând că nu se justifică sub niciun motiv caracterul de urgență al actului normativ criticat, ceea ce conduce la încălcarea art. 115 alin (4) din Constituție. De asemenea, actul normativ criticat a fost emis fără avizul Consiliului Legislativ, aviz ce a ajuns la Monitorul Oficial al României după publicarea acestuia.

14. Totodată, autorii excepției susțin, în esență, că, prin nerespectarea principiilor de drept stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 a prevăzut că plata drepturilor stabilite de Legea nr. 341/2004 se face numai pentru Luptătorii cu Rol Determinat, dar nu și pentru Luptătorii Remarcați prin Fapte Deosebite, care nu mai pot beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004. Această discriminare a persistat și persistă și prin faptul că Luptătorii Remarcați prin Fapte Deosebite sunt afectați, nemaiprimind indemnizația prevăzută de Legea nr. 341/2004, însă aceia care nu au participat la Revoluția din Decembrie 1989, ci au participat la revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din 1987 beneficiază în continuare de plata indemnizației, ceea ce contravine art. 16 din Constituție. Astfel, discriminarea operează atât față de celelalte categorii de beneficiari ai Legii nr. 341/2004, și anume răniți, reținuți și urmași, cât și, în mod deosebit, față de persoanele care au participat la revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din 1987. Discriminarea este evidentă și comparativ cu ceilalți beneficiari de indemnizații, respectiv deținuți politici, deportați și veterani de război, care primesc aceste indemnizații ca urmare a sacrificiului celor care au distrus regimul totalitar. Sunt încălcate și art. 7 privind egalitatea în fața legii și interzicerea discriminării din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15. Se mai arată că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 și Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 s-a modificat Legea nr. 341/2004 în sensul cu certificatul pentru acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant se eliberează numai pentru Luptătorii Remarcați prin Fapte Deosebite pentru acțiuni săvârșite până la fuga dictatorului în data de 22 decembrie 1989. Cei care au desfășurat activități revoluționare după data de 22 decembrie 1989 sunt astfel discriminați în raport cu prima categorie. Practic, legiuitorul, prin cele două acte normative criticate, Stabileste că Revoluția din Decembrie 1989 s-ar fi terminat în data de 22 decembrie 1989, ceea ce nu corespunde adevărului.

16. Se face referire la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 noiembrie 2014, pronunțată în Cauza Boșnigeanu și alții împotriva României, în care au fost tratați în mod egal luptătorii cu merite deosebite alături de răniți și reținuți, fiind numiți cu toții victime ale represiunii din Decembrie 1989.

17. Referitor la art. 22 alin. (1) și la art. 47 din Constituție, se arată că indemnizația prevăzută de Legea nr. 341/2004 a fost singura sursă de existență a revoluționarilor, iar prin eliminarea acesteia s-au înregistrat o serie de decese ale beneficiarilor Legii nr. 341/2004, ceea ce încalcă dreptul la viață și dreptul la măsuri de protecție socială. Protecția socială de natură să asigure beneficiarilor indemnizației un nivel de trai decent este complet anihilată și iremediabil compromisă de actele normative criticate, prin care nu numai că nu se asigură un nivel de trai decent, dar se impune acordarea în mod discriminatoriu a indemnizației doar pentru anumite categorii.

18. Se susține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 manipulează conștiința cetățenilor României în scop denigrator deoarece din cuprinsul acesteia rezultă că suspendarea plăților s-ar fi făcut din cauza modului defectuos în care s-au eliberat unele certificate de revoluționar, ceea ce aduce atingere art. 29 alin. (1) și art. 30 alin. (7) din Constituție.

19. Se arată că neacordarea indemnizației lunare reparatorii încalcă dreptul de proprietate al autorilor, deoarece în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului indemnizațiile intră sub incidența art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sens în care se invocă Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit. De asemenea, se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 90 din 7 februarie 2012, prin care s-a reținut că sumele reprezentând indemnizații ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie într-adevăr un bun în sensul art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

20. Totodată, este invocată și jurisprudența referitoare la nediferențierea între prestațiile sociale contributive și cele necontributive, respectiv Hotărârea din 30 septembrie 2003, pronunțată în Cauza Koua Poirrez împotriva Franței, și Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunțată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei. Se face referire, totodată, și la Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, în care se reține că noțiunea de bunuri acoperă atât bunurile actuale, cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțe, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o „speranță legitimă” de a beneficia efectiv de un drept de proprietate (paragraful 64). De asemenea, sunt invocate și cele reținute în Hotărârea din 1 iulie 1961, pronunțată în Cauza Lawless împotriva Irlandei, potrivit căreia, în cazul instituirii unor măsuri derogatorii cu caracter excepțional, statul trebuie să acționeze astfel încât să fie protejate valorile enumerate de art. 15 din Convenție.

21. Având în vedere acestea, autorii susțin că dispozițiile de lege criticate contravin și art. 53 din Constituție, referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale.

22. Tribunalul București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.372 D/2018, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În Dosarul nr. 1.304 D/2019, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

23. Curtea de Apel Ploiești — Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

25. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

26. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

27. Obiectul excepției de neconstituționalitate îi constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, precum și ale Ordonanței Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004.

28. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, ale art. 29 alin. (1) referitor la libertatea conștiinței, ale art. 30 alin. (7) privind interzicerea defăimării țării și a națiunii, ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 115 alin. (4) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului. De asemenea, se invocă prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 privind protecția proprietății private din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

29. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, cele reținute prin Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2016, în care, făcând referire la preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 și având în vedere Nota de fundamentare, a constatat că acestea sunt neîntemeiate prin raportare la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Astfel, în Nota de fundamentare Guvernul a arătat că, în anul 1996, în evidența Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, un număr de 9.741 de persoane aveau certificate de revoluționar, iar la nivelul anului 2010 numărul a crescut considerabil, ajungând la 21.245 de persoane, precum și că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia (a se vedea, în acest sens, Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragraful 49).

30. Totodată, prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Curtea a reliefat necesitatea creării unui echilibru între interesele generale ale societății și interesele particulare ale persoanelor, sens în care este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui ''just echilibru” între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50).

31. Referitor la criticile privind încălcarea dispozițiilor Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, instanța constituțională a observat Decizia nr. 330 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, prin care s-a reținut că legiuitorul, ținând cont de realitatea existenței unor situații în care necesitatea protejării interesului public general impune în mod obiectiv adoptarea unor măsuri urgente, poate permite adoptarea unor acte normative fără îndeplinirea tuturor cerințelor privind asigurarea transparenței decizionale, ceea ce nu contravine prevederilor din Legea fundamentală. Cu acest prilej se observă că, potrivit art. 7 alin. (13) din această lege, în cazul reglementării unei situații care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgență prevăzută de reglementările în vigoare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 815 din 11 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 4 iulie 2019, paragraful 50). Totodată, Curtea a arătat că aspectul invocat de autorii excepției, potrivit căruia „actul normativ nu a fost trecut pe ordinea de zi a ședinței Guvernului din data de 29 decembrie 2014” și „nu a avut avizul Consiliului Legislativ”, excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională (a se vedea Decizia nr. 114 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 16 mai 2017, paragraful 47).

32. Referitor la critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate instituie o discriminare în cadrul aceleiași categorii de revoluționari — Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite —, prin sistarea plății indemnizației lunare reparatorii, Curtea constată că normele supuse controlului de constituționalitate se aplică tuturor destinatarilor lor, fără ca între aceștia să existe privilegii sau discriminări, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea prevederilor art. 16 din Constituție și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

33. Totodată, examinând cele două criterii reglementate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant, presupus a fi arbitrare, respectiv cel al momentului fugii dictatorului și cel al localităților în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute, Curtea a constatat că legiuitorul delegat și-a exercitat, în mod legitim, marja largă de apreciere de care se bucură.

34. Curtea a reținut că legiuitorul delegat, prin limitarea categoriei prevăzute de dispozițiile criticate — Luptător cu Rol Determinant — la persoanele care și-au pus viața în pericol până la momentul fugii dictatorului, nu a acționat în mod arbitrar. Și aceasta pentru că nu se poate nega că, în ciuda complexității evenimentelor Revoluției Române din 1989, momentul fugii dictatorului nu ar reprezenta un moment cu o importanță aparte în derularea acestora. De asemenea, Curtea a reținut că nu se poate susține că delimitarea pe care legiuitorul delegat a introdus-o, a persoanelor care și-au pus viața în pericol în acele localități în care au rezultat persoane decedate, reținute sau rănite, față de persoanele care și-au pus viața în pericol în localități în care nu au rezultat persoane decedate, reținute sau rănite, este lipsită de temei, arbitrară (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018, paragrafele 28 și 29).

35. Totodată, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că nu constituie o discriminare faptul că, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenței sale legislative. Din contră, legiuitorul, fie el originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilității economice a țării și să ia măsuri în consecință (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012).

36. Cu privire la critica referitoare la abrogarea art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, prin art. I pct. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 108 din 8 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 29 iunie 2018, paragraful 28, că, având în vedere reglementarea, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, a noii proceduri pentru obținerea certificatelor pentru noul titlu instituit, și anume acela de Luptător cu Rol Determinant, era evidentă necesitatea abrogării art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, deoarece aceste din urmă dispoziții se refereau la procedura de atribuire a vechilor titluri prevăzute de Legea nr. 341/2004, anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014.

37. Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia sistarea plății indemnizației reparatorii pentru anumite persoane care nu fac parte din categoria Luptător cu Rol Determinant contravine prevederilor constituționale ale art. 44, întrucât, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie

2012, Decizia nr. 922 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie

2013, Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, ori Decizia nr. 419 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 18 august 2014, a statuat că dreptul la indemnizație reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că instituirea unor astfel de beneficii, precum și stabilirea condițiilor și a criteriilor de acordare sunt lăsate la libera apreciere a legiuitorului. Ca atare, indemnizația se acordă în condițiile Legii nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 și Ordonanța Guvernului nr. 1/2015.

38. Totodată, Curtea a observat Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, precitată, potrivit căreia sumele reprezentând indemnizații restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie, într-adevăr, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Aceste tipuri de indemnizații au caracter reparatoriu, fără consacrare constituțională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar, în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizații pe o anumită perioadă, are, de asemenea, dreptul de a alege frecvența și modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituționale, legiuitorul poate opta și pentru retragerea lor în viitor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 429 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 12 septembrie 2018, paragraful 41).

39. Referitor la critica privind încălcarea art. 47 privind nivelul de trai, Curtea a reținui că Legea fundamentală consacră, în art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligând statul, prin dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, iar în art. 41 alin. (2) și art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaților, respectiv al cetățenilor și la alte măsuri de protecție socială și de asistență socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligații corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, precitată).

40. Neintervenind elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

41. Distinct de cele reținute prin deciziile menționate, Curtea observă că legiuitorul nu a reglementat cu privire la faptul că Revoluția din Decembrie 1989 s-a terminat la momentul fugii dictatorului, astfel cum susțin autorii excepției. Acest moment a fost fixat numai pentru delimitarea categoriei Luptător cu Rol Determinant, titlu atribuit celor care în perioada 14—22 decembrie 1989 au avut un rol determinant la declanșarea și victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, și-au pus viața în pericol în confruntările cu forțele de represiune, au ocupat și au apărat obiectivele de importanță deosebită, care au aparținut regimului totalitar, doar în localitățile în care în urma acestor acțiuni și confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute, până la fuga dictatorului. Curtea observă însă că titlul Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite se acordă unei categorii de persoane care au acționat în perioada 14—25 decembrie 1989. În concluzie, stabilirea momentului fugii dictatorului ca moment de referință (alături de celelalte condiții) pentru delimitarea unei categorii de persoane care vor primi indemnizații reparatorii nu are semnificația stabilirii momentului la care Revoluția Română din Decembrie 1989 s-a încheiat.

42. Curtea observă că prevederile art. 22, ale art. 29 alin. (1) și ale art. 30 alin. (7) din Constituție nu au incidență în cauză deoarece conținutul normativ al textelor criticate nu reglementează în sfera acestor drepturi fundamentale.

43. Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.

← Decizia ICCJ nr. 32/2020. Spitalul județean de urgență....		Ordinul ANCPI nr. 1445/2020 - modificarea și completarea... →

Publicate în același Monitor Oficial:

Decizia ICCJ nr. 32/2020. Spitalul județean de urgență. Instituție sau serviciu public de interes județean din subordinea consiliului județean. Ordinul ANCPI nr. 1445/2020 - modificarea și completarea Ordinului directorului general al ANCPI nr. 16/2019 privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de ANCPI și instituțiile sale subordonate Ordinul MEC nr. 4474/2020 - acordarea acreditării pentru nivelul de învățământ „postliceal”, domeniul „sănătate și asistență pedagogică”, calificările profesionale „asistent medical generalist” și „asistent medical balneofiziokinetoterapie... Ordinul MEC nr. 4540/2020 - acordarea acreditării pentru nivelul de învățământ „liceal”, filieră „vocațională”, profilul „sportiv”, specializarea „instructor sportiv” (disciplinele sportive „fotbal”, „handbal”, „baschet”, „volei”, „tenis de masă”)...