Legea nr. 212/2015 - modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz
| Index |
|---|
| Legea nr. 212/2015 - modalitatea de gestionare a vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz |
| Anexa 1 - CERINȚE MINIME. |
| Anexa 2 - LISTA. |
| Anexa 3 - Model de certificat de distrugere. |
| Comentarii |
|
PARLAMENTUL ROMÂNIEI CAMERA DEPUTAȚILOR, SENATUL
LEGENr. 212/2015
privind modalitatea de gestionare a vehiculelor și a vehiculelor scoase din uz
Monitorul Oficial nr. 554 din 27.07.2015
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1.
(1) Prezenta lege stabilește măsuri care urmăresc prevenirea formării de deșeuri provenite de la vehiculele scoase din uz, reutilizarea, reciclarea și alte forme de valorificare a vehiculelor scoase din uz și a componentelor acestora pentru a reduce eliminarea de deșeuri, precum și îmbunătățirea din punct de vedere ecologic a activității operatorilor economici implicați în ciclul de viață al vehiculelor, în special a operatorilor economici direct implicați în tratarea vehiculelor scoase din uz.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică vehiculelor și vehiculelor scoase din uz, inclusiv componentelor și materialelor acestora, cu respectarea prevederilor art. 8 alin. (3), fără a se ține seama de modul în care vehiculul a fost întreținut sau reparat pe toată durata utilizării acestuia și indiferent dacă acesta este echipat cu componente furnizate de producător ori cu alte componente a căror montare ca piese de rezervă sau ca piese de schimb respectă reglementările europene sau naționale în domeniu.
(3) Prezenta lege se aplică cu respectarea legislației europene și naționale relevante, în special cu privire la standardele de siguranță, emisiile în atmosferă și nivelul emisiilor de zgomot, precum și la cele referitoare la protecția solului și a apei.
(4) Producătorii care fabrică sau importă numai vehicule cu destinație specială, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 678/2011 al Comisiei din 14 iulie 2011 de înlocuire a anexei II și de modificare a anexelor IV, IX și XI la Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directiva-cadru), precum și vehiculele respective sunt exceptați de la aplicarea art. 5-7, art. 15 și 17.
(5) Pentru vehiculele cu 3 roți, cu excepția triciclurilor motorizate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehicule cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri, se aplică numai prevederile art. 8, 13 și 18.
Art. 2.
Semnificațiile termenilor specifici utilizați în prezenta lege sunt prevăzute în anexa nr. 1.
Art. 3.
În scopul prevenirii apariției deșeurilor, fabricanții de vehicule, în colaborare cu fabricanții de componente și de materiale, sunt obligați să ia măsurile necesare, conform legislației în vigoare, pentru:
a) limitarea și reducerea utilizării substanțelor periculoase în activitatea de producere a vehiculelor începând din faza de proiectare, pentru a evita poluarea mediului, pentru a facilita pregătirea pentru reutilizarea, reciclarea componentelor și materialelor, precum și pentru a evita necesitatea eliminării deșeurilor periculoase;
b) proiectarea și producerea noilor vehicule cu luarea în considerare a posibilităților de dezmembrare, reutilizare și valorificare, în special prin reciclare, a componentelor și materialelor acestora;
c) integrarea unei cantități sporite de materiale reciclate în vehicule și în alte produse, în vederea dezvoltării piețelor de desfacere pentru materialele reciclate.
Art. 4.
(1) Materialele și componentele vehiculelor vor fi introduse pe piață numai dacă nu conțin plumb, mercur, cadmiu și crom hexavalent.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) materialele și componentele vehiculelor prevăzute în anexa nr. 3, în condițiile specificate în această anexă.
(3) Materialele și componentele prevăzute la alin. (2) sunt etichetate sau identificate prin mijloace adecvate, conform legislației în vigoare.
Art. 5.
(1) Producătorii de vehicule, împreună cu fabricanții de componente sau de materiale, au obligația de a folosi standarde de codificare pentru componente și materiale pentru a facilita identificarea acelor componente și materiale care sunt adecvate pentru reutilizare și valorificare.
(2) Standardele menționate la alin. (1) sunt cele prevăzute în Decizia Comisiei 2003/138/CE de stabilire a standardelor de codificare a componentelor și a materialelor pentru vehicule în temeiul Directivei 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele scoase din uz.
Art. 6.
(1) Producătorii de vehicule și operatorii economici implicați în gestionarea vehiculelor scoase din uz sunt obligați să publice, după caz, în cartea tehnică, pe propriul site sau prin alte mijloace de informare informații privind:
a) proiectarea vehiculelor și a componentelor acestora din punctul de vedere al posibilităților de reciclare și valorificare a acestora;
b) modalitățile de tratare sigură din punctul de vedere al protecției mediului a vehiculelor scoase din uz, în special în ceea ce privește dezmembrarea și evacuarea tuturor fluidelor;
c) dezvoltarea și optimizarea metodelor de reutilizare, reciclare și valorificare a vehiculelor scoase din uz și a componentelor acestora;
d) progresele realizate în domeniul valorificării și reciclării în scopul reducerii cantității de deșeuri eliminate, precum și pentru creșterea gradului de valorificare și reciclare.
(2) Producătorii de vehicule au obligația de a pune la dispoziția potențialilor cumpărători informațiile prevăzute la alin. (1). Datele generale referitoare la informațiile prevăzute la alin. (1) vor fi incluse în materialele promoționale utilizate la comercializarea noilor vehicule.
Art. 7.
(1) Fabricanții de componente pentru vehicule au obligația de a furniza operatorilor economici autorizați, care realizează dezmembrarea și/sau tratarea vehiculelor scoase din uz, gratuit, la cererea acestora, cu respectarea secretului industrial și comercial, potrivit Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare, informațiile necesare privind dezmembrarea, depozitarea și testarea componentelor reutilizabile.
(2) Producătorii de vehicule au obligația de a furniza operatorilor economici autorizați, care realizează dezmembrarea și/sau tratarea vehiculelor scoase din uz, gratuit, la cererea acestora, informațiile privind dezmembrarea tipurilor noi de vehicule, în termen de cel mult 6 luni de la punerea pe piață a acestora.
(3) Informațiile prevăzute la alin. (2) privesc componentele și materialele vehiculelor, precum și amplasarea în vehicul a tuturor substanțelor periculoase utilizate cu scopul atingerii obiectivelor prevăzute la art. 15.
Art. 8.
(1) Producătorii de vehicule au obligația de a asigura primirea de la ultimul deținător legal a vehiculelor pe care le-au introdus pe piață, atunci când acestea devin vehicule scoase din uz, și predarea acestora către operatori economici autorizați să desfășoare activități de tratare, cu respectarea prevederilor alin. (3).
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și părților uzate care sunt înlăturate la repararea vehiculelor, devenite deșeuri, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic.
(3) Pentru vehiculele scoase din uz, predarea la instalația de tratare a vehiculelor scoase din uz nu implică niciun cost pentru ultimul deținător sau proprietar.
(4) Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (3):
a) vehiculele scoase din uz care nu mai conțin una sau mai multe componente esențiale, precum elemente ale trenului de rulare, șasiul, componente de bază ale motorului, elemente mari de caroserie, convertizorul catalitic sau sistemele electronice de control;
b) vehiculele scoase din uz cărora li s-au adăugat deșeuri;
c) vehiculele care au suferit avarii și ale căror componente esențiale prevăzute la lit. a) nu mai pot fi reutilizate sau pregătite pentru reutilizare;
d) vehiculele scoase din uz care nu au fost înmatriculate permanent sau, după caz, nu au fost înregistrate în România.
(5) În scopul aplicării prevederilor alin. (1), producătorii și/sau distribuitorii de vehicule au obligația:
a) să asigure, individual sau prin contracte cu operatorii economici autorizați să desfășoare activități de colectare a vehiculelor scoase din uz, minimum:
1. un punct de colectare în fiecare județ;
2. un punct de colectare în fiecare oraș cu peste 100.000 de locuitori;
3. 6 puncte de colectare în municipiul București, câte unul în fiecare sector;
b) să încheie un contract, cu cel puțin un operator economic autorizat, pentru tratarea vehiculelor scoase din uz a căror marcă o introduc pe piață, cu excepția vehiculelor scoase din uz prevăzute la alin. (4), și pentru acoperirea eventualelor costuri pentru atingerea obiectivelor prevăzute la art. 15, în cazul în care costurile de colectare și tratare a acestora depășesc veniturile obținute din vânzarea pieselor reutilizabile și a materiilor prime secundare rezultate din tratarea acestora.
(6) În cazul vehiculelor scoase din uz prevăzute la alin. (4), operatorii care desfășoară doar operații de colectare sau colectare și dezmembrare sunt obligați să încheie un contract, cu cel puțin un operator economic autorizat, pentru tratarea vehiculelor scoase din uz colectate și pentru acoperirea diferențelor, în cazul în care costurile de tratare a acestora depășesc veniturile obținute din vânzarea pieselor reutilizabile și/sau a materiilor prime secundare rezultate din tratarea acestora.
Art. 9.
Producătorii de vehicule au obligația:
a) să transmită anual, dar nu mai târziu de 31 decembrie a anului în curs, la solicitarea autorității publice centrale pentru protecția mediului, lista cu operatorii economici autorizați să desfășoare activități de tratare a vehiculelor scoase din uz cu care au semnat contract potrivit prevederilor art. 8 alin. (5) lit. b) și lista cu punctele de colectare prevăzute la art. 8 alin. (5) lit. a), liste ce includ datele de contact ale operatorilor economici;
b) să pună la dispoziția publicului, pe propriul site și la punctele de vânzare a vehiculelor noi, listele prevăzute la lit. a).
Art. 10.
(1) Finanțarea colectării și tratării vehiculelor scoase din uz care conțin toate componentele esențiale prevăzute la art. 8 alin. (4) lit. a), introduse pe piață de producătorii care și-au încetat activitatea, se asigură de către producătorii existenți, proporțional cu numărul de vehicule vândute în anul precedent, numai în cazul în care nivelul costurilor de colectare și tratare a vehiculelor scoase din uz depășește veniturile obținute din vânzarea pieselor reutilizabile și a materiilor prime secundare rezultate din tratarea acestora.
(2) Costurile de tratare și colectare a vehiculelor scoase din uz prevăzute la alin. (1), care se finanțează, nu pot depăși maximul costurilor de finanțare asigurat de producătorii existenți pe piață, potrivit contractelor încheiate conform prevederilor art. 8 alin. (5) pentru autovehiculele proprii având același an sau, după caz, aceeași perioadă de fabricație.
(3) Modalitatea de distribuire a finanțării pentru fiecare producător de vehicule existent pe piață se stabilește, în scopul atingerii obiectivelor de la art. 1 alin. (3), art. 3, 5, 6, art. 7 alin. (2) și (3) și art. 8 alin. (5) și (6), prin acord încheiat în condițiile legii între autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, producătorii de vehicule și operatorii economici care desfășoară activități de tratare a vehiculelor scoase din uz, precum și alți operatori economici interesați, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Acordul prevăzut la alin. (3) trebuie să respecte următoarele cerințe:
a) acordurile au forță obligatorie pentru părțile semnatare;
b) acordurile trebuie să specifice obiectivele cu termenele-limită respective;
c) acordurile sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și sunt transmise Comisiei Europene;
d) rezultatele obținute pe baza acordurilor sunt monitorizate regulat, sunt raportate autorităților competente și Comisiei Europene și sunt puse la dispoziția publicului, în conformitate cu condițiile stabilite în acestea;
e) autoritățile competente iau deciziile necesare examinării progresului înregistrat pe baza acordurilor.
(5) În cazul nerespectării acordurilor prevăzute la alin. (3), operatorilor economici li se vor aplica sancțiunile prevăzute la art. 21 lit. b), pentru nerealizarea obligației respective.
Art. 11.
Operatorii economici care efectuează operațiuni de întreținere și reparații auto au obligația de a preda pentru reciclare, valorificare sau reutilizare materialele și piesele înlocuite, care constituie deșeuri, către operatorii economici autorizați, potrivit prevederilor legislației în vigoare.
Art. 12.
(1) Operatorii economici care desfășoară numai activități de colectare predau vehiculele scoase din uz operatorilor economici autorizați pentru tratarea vehiculelor scoase din uz, așa cum au fost preluate de la ultimul deținător legal/proprietar, după caz.
(2) În cazul în care vehiculele scoase din uz au fost preluate fără una sau mai multe componente esențiale, prevăzute la art. 8 alin. (4), acest lucru se va specifica, în mod explicit, într-o notă care însoțește certificatul de distrugere emis la preluarea vehiculelor scoase din uz.
(3) O copie de pe certificatul de distrugere, însoțită de nota prevăzută la alin. (2), va fi transmisă către operatorii economici autorizați pentru tratarea vehiculelor scoase din uz.
Art. 13.
(1) Operatorii economici care desfășoară activități de colectare, tratare, colectare și tratare a vehiculelor scoase din uz sunt obligați să solicite și să obțină autorizație/autorizație integrată de mediu emisă de autoritățile competente pentru protecția mediului, potrivit prevederilor legislației de protecție a mediului în vigoare.
(2) Operatorii economici care desfășoară activități de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz sunt obligați să solicite și să obțină autorizația/autorizația integrată de mediu prevăzută la alin. (1), precum și autorizația tehnică de funcționare și avizul de funcționare prevăzute la art. 1 alin. (4) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 82/2000 privind autorizarea operatorilor economici care desfășoară activități de reparații, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucție a vehiculelor rutiere, precum și de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2003, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Operatorii economici autorizați să desfășoare activități de colectare și tratare a vehiculelor scoase din uz sunt obligați să le stocheze, chiar și temporar, și să trateze vehicule scoase din uz potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată, și conform cerințelor prevăzute în anexa nr. 2, cu respectarea reglementărilor cu privire la sănătatea umană și mediu.
(4) Operatorii economici autorizați să desfășoare operații de tratare a vehiculelor scoase din uz trebuie să îndeplinească obligațiile prevăzute în anexa nr. 2.
(5) Operațiile de tratare pentru depoluarea vehiculelor scoase din uz prevăzute la pct. 3 din anexa nr. 2 sunt efectuate în maximum 5 zile de la preluarea vehiculului scos din uz.
(6) Operațiile de tratare a vehiculelor scoase din uz sunt finalizate în cel mult 3 luni de la data emiterii certificatului de distrugere.
(7) Operatorii economici autorizați să desfășoare numai activități de colectare sunt obligați să încheie un contract cu cel puțin un operator economic autorizat să desfășoare operații de tratare a vehiculelor scoase din uz și să predea acestora vehiculele scoase din uz colectate în maximum o lună de la data preluării lor.
(8) Respectarea cerințelor aplicabile prevăzute în anexa nr. 2 reprezintă condiție pentru obținerea autorizației de mediu prevăzute la alin. (1), respectiv pentru desfășurarea activității.
(9) Autoritatea publică județeană pentru protecția mediului poate acorda derogări potrivit prevederilor art. 35 din Legea nr. 211/2011, republicată, numai pentru operațiile de valorificare a deșeurilor provenite de la vehicule scoase din uz după tratarea acestora potrivit prevederilor pct. 3 din anexa nr. 2 și numai în baza unei inspecții efectuate înainte de înregistrare.
(10) Inspecția prevăzută la alin. (9) verifică:
a) tipul și cantitățile de deșeuri tratate;
b) cerințele tehnice generale ce trebuie respectate;
c) măsurile de siguranță ce trebuie luate.
(11) Inspecția prevăzută la alin. (9) se efectuează o dată pe an, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 20 din Legea nr. 211/2011, republicată.
(12) Pentru derogările acordate, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, prin Agenția Națională pentru Protecția Mediului, informează Comisia Europeană în legătură cu rezultatele inspecției prevăzute la alin. (9).
Art. 14.
Operatorii economici care efectuează operații de tratare a vehiculelor scoase din uz pot introduce sisteme de management de mediu certificate, prin mecanisme de acordare a sprijinului financiar nerambursabil și de la bugetul de stat, potrivit legislației naționale în vigoare privind sprijinul financiar.
Art. 15.
Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, operatorii economici autorizați să desfășoare activități de tratare a vehiculelor scoase din uz sunt obligați să asigure, pentru toate vehiculele scoase din uz preluate în vederea tratării, realizarea următoarelor obiective:
a) reutilizarea și valorificarea a cel puțin 95% din masa medie pe vehicul și an;
b) reutilizarea și reciclarea a cel puțin 85% din masa medie pe vehicul și an.
Art. 16.
(1) În cazul vehiculelor scoase din uz pentru care s-a emis un certificat de distrugere în România și ale căror materiale și componente au fost livrate intracomunitar către alt stat membru al Uniunii Europene sau altă țară terță pentru tratare ulterioară, acea tratare va fi atribuită României în scopul calculării obiectivelor, dacă există dovada că reciclarea și/sau valorificarea au loc în condiții echivalente cu cele prevăzute de legislația europeană în domeniu.
(2) Vehiculele scoase din uz pentru care un alt stat membru al Uniunii Europene sau altă țară terță a emis un certificat de distrugere și care sunt importate în România pentru reciclare și/sau valorificare nu vor fi luate în considerare pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 15.
(3) În cazul transferului transfrontalier al vehiculelor scoase din uz și/sau al materialelor și componentelor acestora spre țări terțe se aplică prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 17.
(1) În scopul monitorizării atingerii obiectivelor prevăzute la art. 15, operatorii economici care desfășoară activități de colectare, respectiv tratare a vehiculelor scoase din uz au obligația de a raporta autorităților județene pentru protecția mediului datele și informațiile cu privire la îndeplinirea obiectivelor de reutilizare, reciclare și valorificare.
(2) Procedura de raportare, precum și tipul datelor și informațiilor care sunt transmise de operatorii economici implicați în gestionarea vehiculelor scoase din uz se stabilesc prin ordin al ministrului mediului, apelor și pădurilor, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) La solicitarea autorităților pentru protecția mediului, operatorii economici prevăzuți la alin. (1) au obligația de a dovedi, prin documente, corectitudinea datelor raportate.
(4) Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne va furniza anual Agenției Naționale pentru Protecția Mediului informații privitoare la:
a) parcul auto privind categoria M1, exceptând vehiculele cu destinații speciale;
b) parcul auto privind categoria N1, exceptând vehiculele cu destinații speciale;
c) înmatriculările vehiculelor noi din categoria M1, exceptând vehiculele cu destinații speciale;
d) înmatriculările vehiculelor noi din categoria N1, exceptând vehiculele cu destinații speciale;
e) înmatriculările vehiculelor second-hand din categoria M1, exceptând vehiculele cu destinații speciale;
f) înmatriculările vehiculelor second-hand din categoria N1, exceptând vehiculele cu destinații speciale;
g) radierile, în urma dezmembrării, ale vehiculelor din categoria M1, exceptând vehiculele cu destinații speciale;
h) radierile, în urma dezmembrării, ale vehiculelor din categoria N1, exceptând vehiculele cu destinații speciale.
(5) La interval de 3 ani, Agenția Națională pentru Protecția Mediului întocmește și transmite Comisiei Europene un raport privind punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei legi, în baza Deciziei 2001/753/CE a Comisiei din 17 octombrie 2001 privind un chestionar pentru elaborarea de către statele membre a rapoartelor referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, în scopul elaborării unei baze de date privind vehiculele scoase din uz și tratarea acestora.
(6) Raportul prevăzut la alin. (5) conține informații relevante referitoare la posibilele modificări în structura comercializării autovehiculelor și în sectoarele de colectare, dezmembrare, mărunțire, valorificare și reciclare, care pot duce la perturbarea concurenței dintre sau în interiorul statelor membre ale Uniunii Europene, și este înaintat Comisiei Comunităților Europene în termen de 9 luni de la sfârșitul perioadei de 3 ani pe care o acoperă.
Art. 18.
Persoanele fizice sau persoanele juridice deținătoare de vehicule scoase din uz au următoarele obligații:
a) să nu depoziteze vehiculele scoase din uz ori componentele solide și/sau lichide ale acestora;
b) să predea vehiculele scoase din uz operatorilor economici autorizați să desfășoare activități de colectare a vehiculelor scoase din uz sau direct operatorilor economici care sunt autorizați să efectueze operații de tratare a vehiculelor scoase din uz.
Art. 19.
(1) Radierea definitivă din circulație a vehiculului se realizează în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în baza prezentării certificatului de distrugere.
(2) Certificatul de distrugere reprezintă singurul document în baza căruia se face dovada predării vehiculului scos din uz și tratării acestuia la operatorii economici autorizați.
Art. 20.
(1) La preluarea vehiculului scos din uz, operatorul economic autorizat pentru tratarea acestuia are obligația să emită certificatul de distrugere și să îl înmâneze ultimului deținător al vehiculului.
(2) În vederea eliberării certificatului de distrugere, colectarea vehiculelor scoase din uz se face în baza următoarelor documente:
a) cartea de identitate a vehiculului în original, precum și o copie care va fi predată operatorului economic care efectuează colectarea sau, după caz, tratarea vehiculelor scoase din uz;
b) în cazul vehiculelor scoase din uz care aparțin unei persoane fizice, documentul de identitate al ultimului proprietar, dacă acesta efectuează predarea vehiculului, sau al persoanei împuternicite de acesta să efectueze predarea vehiculului scos din uz, însoțit de actul notarial de împuternicire;
c) în cazul vehiculelor scoase din uz care aparțin unei persoane juridice, documentul de identitate al persoanei delegate să efectueze predarea vehiculului și delegația din partea societății deținătoare a vehiculului scos din uz.
(3) Se exceptează de la aplicarea prevederilor alin. (2) lit. a) vehiculele fără proprietar sau abandonate pe domeniul public ori privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și trecute în proprietatea unităților administrativ-teritoriale de pe a căror rază au fost ridicate potrivit Legii nr. 421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul vehiculelor scoase din uz predate operatorilor economici care desfășoară numai activități de colectare, certificatele de distrugere sunt emise de aceștia în numele unității de tratare cu care au contract, cu acordul scris al unității de tratare și cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(5) Eliberarea certificatului de distrugere se face gratuit.
(6) Modelul certificatului de distrugere este prevăzut în anexa nr. 4.
(7) Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, unitățile aflate în coordonare, subordonare ori sub autoritatea sa, Ministerul Afacerilor Interne, prin structurile specializate, recunosc și acceptă certificatele de distrugere sau orice document echivalent al acestora, eliberate în alte state membre ale Uniunii Europene potrivit prevederilor Deciziei 2002/151/CE a Comisiei din 19 februarie 2002 privind cerințele minime pentru certificatul de distrugere eliberat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele scoase din uz.
Art. 21.
Încălcarea prevederilor dispozițiilor prezentei legi constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 25.000 lei la 50.000 lei, în cazul nerespectării de către fabricanții de vehicule și fabricanții de componente și de materiale a obligațiilor prevăzute la art. 3;
b) cu amendă de la 20.000 lei la 30.000 lei, în cazul nerespectării de către operatorii economici a obligațiilor prevăzute la art. 4 alin. (1) și art. 5, precum și al nerespectării de către operatorul economic a obligațiilor cuprinse în acordurile prevăzute la art. 10 alin. (3);
c) cu amendă de la 20.000 lei la 30.000 lei, în cazul nerespectării de către producătorii de vehicule, operatorii economici implicați în gestionarea vehiculelor scoase din uz, fabricanții de componente pentru vehicule, operatorii economici autorizați pentru tratarea vehiculelor scoase din uz, operatorii economici care desfășoară activități de colectare a vehiculelor scoase din uz a obligațiilor prevăzute la art. 6, 7 si art. 20 alin. (1), (4) și (5);
d) cu amendă de la 40.000 lei la 50.000 lei, în cazul nerespectării de către producătorii și/sau distribuitorii de vehicule a obligațiilor prevăzute la art. 8;
e) cu amendă de la 25.000 lei la 30.000 lei, în cazul nerespectării de către producătorii de vehicule, operatorii economici autorizați să desfășoare activități de colectare, respectiv tratare a vehiculelor scoase din uz a obligațiilor prevăzute la art. 9, 15 și art. 17 alin. (1) și (3);
f) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, în cazul nerespectării de către operatorii economici care efectuează operațiuni de întreținere și reparații auto a obligațiilor prevăzute la art. 11;
g) cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, și de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul nerespectării de către operatorii economici care efectuează operațiuni de colectare, colectare și tratare, tratare, de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz a obligațiilor prevăzute la art. 13 alin. (1)-(7), precum și a cerințelor minime prevăzute în anexa nr. 2;
h) cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru persoane fizice, și de la 10.000 lei la 20.000 lei, pentru persoane juridice, în cazul nerespectării de către persoanele fizice sau persoanele juridice deținătoare de vehicule scoase din uz a obligațiilor prevăzute la art. 18.
Art. 22.
(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către personalul Gărzii Naționale de Mediu.
(2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 21, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
(3) Contravențiilor prevăzute la art. 21 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 23.
Autorizațiile emise anterior intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse revizuirii, sub rezerva îndeplinirii de către operatorii economici a obiectivelor prevăzute la art. 15.
Art. 24.
Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta lege și se actualizează, în funcție de progresul științific și tehnic, prin ordin al ministrului mediului, apelor și pădurilor.
Art. 25.
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor și a vehiculelor scoase din uz, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 11 ianuarie 2005, cu modificările și completările ulterioare;
b) Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor, al ministrului administrației și internelor și al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 87/527/411/2005 privind aprobarea modelului și a condițiilor de emitere a certificatului de distrugere la preluarea vehiculelor scoase din uz, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 8 aprilie 2005;
c) Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor și al ministrului economiei și comerțului nr. 1.224/722/2005 pentru aprobarea Procedurii și condițiilor de autorizare a persoanelor juridice în vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor anuale de reutilizare, reciclare și valorificare energetică a vehiculelor scoase din uz, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.178 din 27 decembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare;
d) Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 625/2007 privind aprobarea Metodologiei pentru urmărirea realizării de către operatorii economici a obiectivelor prevăzute la art. 15 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor scoase din uz, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 16 aprilie 2007.
*
Prezenta lege transpune Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria L, nr. 269 din 21 octombrie 2000, amendată de Decizia Comisiei 2002/525/CE din 27 iunie 2002 de modificare a Anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 170 din 29 iunie 2002; Decizia 2005/63/CE a Comisiei din 24 ianuarie 2005 de modificare a Anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 25 din 28 ianuarie 2005; Decizia 2005/438/CE a Comisiei din 10 iunie 2005 de modificare a Anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 152 din 15 iunie 2005; Decizia 2005/673/CE a Consiliului din 20 septembrie 2005 de modificare a Anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 254 din 30 septembrie 2005; Decizia 2008/689/CE a Comisiei din 1 august 2008 de modificare a Anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 225 din 23 august 2008; Directiva 2008/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2008 de modificare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, în ceea ce privește competențele de executare conferite Comisiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 81 din 20 martie 2008; Directiva 2008/112/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 de modificare a Directivelor 76/768/CEE, 88/378/CEE, 1999/13/CE ale Consiliului si a Directivelor 2000/53/CE, 2002/96/CE și 2004/42/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului, pentru a le adapta Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 345 din 23 decembrie 2008; Decizia 2010/115/UE a Comisiei din 23 februarie 2010 de modificare a anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 48 din 25 februarie 2010; Directiva 2011/37/UE a Comisiei din 30 martie 2011 de modificare a anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 85 din 31 martie 2011, și Directiva 2013/28/UE a Comisiei din 17 mai 2013 de modificare a anexei II la Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 135 din 22 mai 2013, precum și Decizia 2002/151/СЕ a Comisiei din 19 februarie 2002 privind cerințele minime pentru certificatul de distrugere eliberat potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) din Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria L, nr. 50 din 21 februarie 2002.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
VALERIU-ȘTEFAN ZGONEA
PREȘEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) vehicul - orice vehicul aparținând categoriilor M1 sau N1, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 678/2011 al Comisiei din 14 iulie 2011, precum și vehiculele cu trei roți, cu excepția triciclurilor motorizate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013;
b) vehicul scos din uz - un vehicul devenit deșeu, astfel cum e definit la pct. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011, republicată;
c) producător - fabricantul de vehicule sau importatorul profesional al unui vehicul într-un stat membru;
d) prevenire - măsurile care urmăresc reducerea cantității de vehicule scoase din uz, a materialelor și substanțelor provenite de la acestea, precum și reducerea pericolului pe care îl prezintă acestea pentru mediu;
e) tratare - orice activitate desfășurată după ce vehiculul scos din uz a fost predat unui operator economic autorizat care desfășoară activități de depoluare, dezmembrare, tăiere, mărunțire, valorificare sau pregătire pentru eliminarea deșeurilor mărunțite, precum și orice altă operațiune efectuată în vederea valorificării și/sau eliminării vehiculelor scoase din uz și a componentelor lor;
f) reutilizare - orice operațiune prin care componentele vehiculelor scoase din uz sunt utilizate în același scop pentru care au fost concepute;
g) reciclare - reprelucrarea, într-un proces de producție a materialelor uzate în scopul original sau în alte scopuri, cu excepția recuperării energiei. Recuperarea energiei reprezintă utilizarea combustibililor uzați ca mijloc de generare a energiei prin incinerare directă cu sau fără alte deșeuri, dar cu recuperarea căldurii;
h) valorificare - oricare dintre operațiunile aplicabile prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 211/2011, republicată;
i) eliminare - oricare dintre operațiunile prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 211/2011, republicată;
j) operatori economici - producătorii, distribuitorii, colectorii, companiile de asigurări auto, precum și operatorii care au ca obiect de activitate dezmembrarea, tăierea, mărunțirea, valorificarea, reciclarea și alți operatori care au ca obiect de activitate tratarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv a componentelor și a materialelor acestora;
k) substanță periculoasă - orice substanță care îndeplinește criteriile pentru oricare dintre următoarele clase sau categorii de pericol prevăzute în anexa nr. 1 la Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1,999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006:
1. clasele de pericol 2.1-2.4, 2.6 și 2.7, 2.8 tipurile Ași B, 2.9, 2.10, 2.12, 2.13 categoriile 1 și 2, 2.14 categoriile 1 și 2, 2.15 tipurile A-F;
2. clasele de pericol 3.1-3.6, 3.7 - efecte adverse asupra funcției sexuale și a fertilității sau asupra dezvoltării, 3.8 - alte efecte decât efectele narcotice, 3.9 și 3.10;
3. clasa de pericol 4.1;
4. clasa de pericol 5.1;
l) shredder/instalație de tocare și mărunțire a vehiculelor scoase din uz - orice instalație utilizată pentru tăierea în bucăți sau pentru fragmentarea vehiculelor scoase din uz, inclusiv în scopul obținerii de resturi metalice direct reciclabile sau, după caz, direct reutilizabile;
m) informații referitoare la dezmembrare - toate informațiile necesare pentru tratarea corectă și sigură din punct de vedere ecologic a vehiculelor scoase din uz. Aceste informații vor fi puse la dispoziția operatorilor economici autorizați pentru tratarea vehiculelor scoase din uz de către fabricanții de vehicule și producătorii de componente sub forma unor manuale sau pe suport electronic, cum ar fi CD-ROM, servicii on-line;
n) piesă de schimb - piesă destinată să înlocuiască la un vehicul acea piesă cu care vehiculul a fost omologat de tip și care respectă cerințele tehnice și de calitate stabilite de producătorul vehiculului;
o) dezmembrare - activitatea ce constă în demontarea vehiculului scos din uz, în materiale și componente destinate reutilizării, valorificării și eliminării;
p) certificat de distrugere - documentul eliberat ultimului deținător al vehiculului scos din uz de către operatorii economici autorizați care desfășoară activități de depoluare, dezmembrare, tăiere, mărunțire, valorificare sau pregătire pentru eliminarea deșeurilor mărunțite, precum și orice altă operațiune efectuată în vederea valorificării și/sau eliminării vehiculelor scoase din uz și a componentelor lor și în baza căruia este obligatorie radierea din circulație a vehiculului;
q) acord - acordul încheiat între autoritățile publice competente și reprezentanții sectoarelor economice implicate, deschis tuturor partenerilor care doresc să se conformeze condițiilor acordului, în vederea atingerii obiectivelor prevăzute în prezenta lege;
r) anvelope de prim-montaj - anvelopele cu care se echipează roțile vehiculului, inclusiv roata de rezervă, în cadrul procesului de fabricație a vehiculului respectiv;
s) depoluare - golirea de fluide și de substanțe chimice periculoase a vehiculelor scoase din uz, cu respectarea prevederilor anexei nr. 2 la lege;
ș) deținător - deținător mandatat de proprietarul vehiculului pentru folosința acestuia, persoana fizică sau juridică ce se află în posesia unui vehicul scos din uz, pe care îl predă, în baza unei împuterniciri notariale, operatorilor economici autorizați să desfășoare activități de colectare și/sau tratare.








