Decizia CCR nr. 306 din 28.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. XV din OUG nr. 8/2014 pt. modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Enache Mitea în Dosarul nr. 335/36/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului nr. 1.129D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autorul excepției a transmis note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.299D/2014, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, excepție ridicată de Dumitru Tereacă în Dosarul nr. 2.287/113/2014 al Tribunalului Brăila - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

5. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Cristina Claudia Zgîmbău, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice din Galați. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

7. Avocatul autorului excepției prezent și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor.

8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.299D/2014 la Dosarul nr. 1.129D/2014, care a fost primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției Dumitru Tereacă, care solicită admiterea excepției, sens în care susține, în esență, încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4), art. 15 alin. (2) și art. 16 din Constituție. Arată că în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2014 nu se cuantifică sumele reprezentând taxa de poluare care trebuie restituite, iar în contextul creșterii economice confirmate de Institutul Național de Statistică, măsura eșalonării acestor sume, pe un termen de 5 ani, apare ca neconstituțională. De asemenea, susține că este încălcat principiul neretroactivității legii, deoarece cererea de restituire a sumei a fost depusă anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență menționate, care, de altfel, creează discriminări între persoanele care trebuie să suporte eșalonarea sumelor reprezentând taxa pe poluare și persoanele care au recuperat integral aceste sume sau care au de recuperat bani de la bugetul de stat.

10. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care precizează că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 îndeplinește exigențele art. 115 alin. (4) din Constituție și că eșalonarea plății unor sume datorate nu contravine normelor constituționale invocate. Invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

11. Prin Încheierea din 27 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 335/36/2014, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare. Excepția a fost ridicată de Enache Mitea într-o cauză având ca obiect obligația de a face/pretenții.

12. Prin Încheierea din 27 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.287/113/2014, Tribunalul Brăila - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014. Excepția a fost ridicată de Dumitru Tereacă într-o cauză având ca obiect obligația de a face.

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece, în absența unei distincții cu privire la momentul la care sentințele judecătorești au devenit titluri executorii, prevederile de lege criticate produc efecte asupra cererilor depuse anterior intrării în vigoare a art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014.

14. De asemenea, pe calea reglementării criticate. Guvernul a acționat abuziv, situându-se "mai presus de lege", noțiune care vizează ansamblul dispozițiilor legale care instituie prioritatea dreptului european față de dreptul național. În același timp, arată că dreptul la un proces echitabil presupune și executarea echitabilă, chiar prin intermediul executării silite, a măsurilor cuprinse în hotărârile judecătorești. În aceste condiții, caracterul neconstituțional al art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 rezultă din eșalonarea pe o durată de 5 ani a sumelor stabilite de către instanțele judecătorești în materia taxei auto, dar și în suspendarea "de drept"a executării silite a acestor titluri. Se încalcă, totodată, dreptul de proprietate privată cu privire la sumele câștigate în instanță, iar, pe de altă parte, creanțele asupra statului nu mai beneficiază de niciun fel de garanție, în condițiile în care acestea nu pot forma obiectul executării silite. Or, persoanele îndreptățite la restituirea taxei pe poluare și a taxei pentru emisii poluante sunt titulare ale unui drept de creanță împotriva statului, care, în accepțiunea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, constituie un "bun".

15. În continuare, autorii susțin că nu sunt respectate exigențele care condiționează restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, iar dispozițiile art. 124 din Legea fundamentală rămân iluzorii, în condițiile în care Guvernul limitează și suspendă efectele unor hotărâri judecătorești. Autorii mai susțin încălcarea dispozițiilor art. 126 alin. (6) și art. 148 din Constituție, deoarece Guvernul a încălcat obligația de a aplica cu prioritate dreptul european. Referitor la regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului european, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că aceste reguli trebuie să respecte principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului Uniunii Europene, nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității.

16. Totodată, autorii susțin că a fost încălcat art. 115 din Constituție, deoarece, în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2014, nu este motivată în niciun fel urgența adoptării și nici situația extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată. Trimiterea generică la "dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești" și la "influența negativă pe care o are executarea silita a titlurilor executorii, în condițiile dreptului comun, atât asupra bugetului Administrației Fondului pentru Mediu, cât și asupra bugetului general consolidat" nu poate constitui o motivare, atât timp cât sumele în discuție au fost achitate efectiv de fiecare persoană care solicită restituirea. Un argument în plus în sensul neconstituționalității art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 îl constituie, în opinia autorilor excepției, faptul că atât anterior, cât și la momentul adoptării, România înregistra creștere economică, nemaipunându-se problema vreunei crize financiare, PIB-ul pentru trimestrul I al anului 2014 fiind în creștere cu 3,8% față de trimestrul I al anului 2013.

17. De asemenea, autorii excepției arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, afectând dreptul de proprietate privată, încalcă art. 115 alin. (6) din Constituție, și că prevederile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 contravin și dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece creează situații discriminatorii prin aplicarea în cadrul aceleiași categorii de persoane a unui tratament juridic diferit. Astfel, unele dintre aceste persoane au încasat deja sumele de bani reprezentând taxa pe poluare și taxa pe emisii poluante, restituirea în cazul acestora făcându-se integral (atât taxa plătită, dobânzile, cât și cheltuielile de judecată), în timp ce alte persoane își vor primi banii în mod eșalonat, pe o perioadă de 5 ani.

18. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, prin care a fost eșalonată plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, pe o perioadă de 5 ani calendaristici, și prin care a fost suspendată de drept orice procedură de executare silită, contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) și art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituție. Raportat la celelalte dispoziții din Constituție invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, instanța judecătorească apreciază că acestea nu au fost încălcate.

19. Tribunalul Brăila - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 sunt neconstituționale în raport cu art. 115 din Constituție și încalcă art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Primul Protocol adițional la aceeași convenție.

20. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

21. Guvernul, în Dosarul nr. 1.129D/2014, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 190 din 2 martie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

22. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorului excepției Dumitru Tereacă, notele scrise depuse de autorul excepției Enache Mitea, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

23. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

24. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, care au următorul cuprins: "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuți la alin. (1) se soluționează, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, in termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu.

(3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2).

(4) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

(6) Procedura de efectuare a plății titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului și schimbărilor climatice și al ministrului finanțelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).

(7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6)."

25. În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 115 alin. (4) și (6) privind adoptarea ordonanțelor de urgență ale Guvernului, art. 124 alin. (1) - (3) privind înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ, art. 148 alin. (2)-(4) privind prioritatea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, precum și rolul Parlamentului, președintelui României, Guvernului și autorității judecătorești de a garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul de aderare.

26. Autorii excepției mai susțin că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 privind interzicerea discriminării, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept, art. 20 privind numărul judecătorilor Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 21 privind condițiile exercitării funcțiilor de judecători, dispoziții cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și pe cele ale art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la aceeași convenție.

27. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare. În acest sens sunt: Decizia nr. 676 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015, Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, și Decizia nr. 133 din 10 martie 2015, nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii.

28. Astfel, Curtea a reținut că art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 instituie eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015. Plata acestora se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. De asemenea, se prevede că pe această perioadă orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

29. Totodată, sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, plătite în temeiul acestei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de Statistică. Același regim este aplicabil și pentru plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită.

30. În acest context, în ceea ce privește invocarea art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea, pornind de la premisa de necontestat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională, a analizat cumulat motivele invocate în preambulul ordonanței de urgență pentru justificarea situației extraordinare. Astfel, s-a conchis că există un grad mare de abatere de la obișnuit, și anume de la condițiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedură civilă, respectiv a Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, după caz, astfel încât a apreciat că există o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, adică o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă și independentă de voința Guvernului care pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român. De asemenea, Curtea a considerat că scopul urmărit prin adoptarea actului normativ criticat - atenuarea efectelor unei stări de criză economică generalizată - a implicat, în mod necesar și neechivoc, o reglementare juridică primară, rapidă, unitară și energică, ceea ce a reclamat, în mod indubitabil, urgență. Totodată, dat fiind caracterul temporar al unei situații extraordinare, Curtea a subliniat că Guvernul nu poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun, atunci când statul este debitor, deoarece este sarcina statului să găsească soluții pentru executarea conformă a hotărârilor judecătorești, potrivit dreptului comun. În caz contrar, nu ar mai exista o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, ci, mai degrabă, s-ar pune în evidență elemente de oportunitate legislativă.

31. De asemenea, în ceea ce privește constituționalitatea instituirii eșalonării plății unor sume prevăzute în titluri executorii, precum și a suspendării de drept a oricărei proceduri de executare silită, Curtea, examinând jurisprudența sa, a reținut că, în această materie, s-a pronunțat în numeroase cauze. În acest sens, este de menționat Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate.

32. Prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, Curtea a reținut că procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau al altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că executarea unei hotărâri, indiferent de instanța care a pronunțat-o, trebuie considerată ca parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 din Convenție, iar în ipoteza în care autoritățile sunt obligate să acționeze în vederea executării unei hotărâri judecătorești și manifestă abstențiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condițiile art. 6 paragraful 1 din Convenție, obligația statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 29 august 1996, pronunțată în Cauza Di Pede împotriva Italiei, paragrafele 20-24, Hotărârea din 26 septembrie 1996, pronunțată în Cauza Zappia împotriva Italiei, paragrafele 16-20, și Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40). În acest sens este și Decizia Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014. Prin Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 65, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dreptul la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat ce respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părți. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp.

33. În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea a statuat în jurisprudența sa că executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare care poate fi aplicată (Decizia nr. 353 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011). Astfel, legiuitorul poate stabili anumite măsuri, respectiv plata eșalonată a unor sume prevăzute în titluri executorii, sens în care sunt și prevederile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, prin care legiuitorul delegat a instituit o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța.

34. În acest context, Curtea a reținut că, prin Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a statuat că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții, anume: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Or, dispozițiile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, stabilind tranșele, reactualizează cu indicele prețului de consum executarea pe cinci ani, îndeplinind astfel cerințele stabilite în jurisprudența Curții Constituționale.

35. Referitor la invocarea dispozițiilor art. 1 alin. (4) și ale art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, precum și principiul neretroactivității legii, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută, întrucât, pe de o parte, prin actul normativ criticat legiuitorul delegat nu refuză aplicarea hotărârilor judecătorești, ci stabilește anumite măsuri pentru punerea în aplicare a acestora, și, pe de altă parte, textele de lege criticate au aplicabilitate exclusiv pentru viitor.

36. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție, din perspectiva instituirii unei discriminări în ceea ce privește tratamentul juridic diferit aplicat aceleiași categorii de persoane, Curtea a reținut că această diferență se justifică în mod obiectiv și rezonabil, având în vedere că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 urmărește un scop legitim - menținerea echilibrului bugetar și respectarea angajamentelor interne asumate în domeniul protecției mediului, și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Ca atare, situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare, este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic.

37. Sub aspectul pretinsei încălcări a dreptului de proprietate privată, Curtea, admițând, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, a reținut că Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Totodată, faptul că dispozițiile legale criticate, aplicându-se pentru viitor, prevăd actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum, asigură executarea integrală a titlului, fără a fi încălcat deci dreptul de proprietate.

38. Referitor la invocarea legislației Uniunii Europene și jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curtea precizează că, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, a statuat că "în cauză, deși înțelesul normei europene a fost deslușit de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cerințele rezultate din această hotărâre nu au relevanță constituțională, ele ținând mai degrabă de obligația legislativului de a edicta norme în sensul hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, în caz contrar găsindu-și eventual aplicarea art. 148 alin. (2) din Constituția României". Aplicând aceste considerente în examinarea constituționalității prevederilor art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, Curtea a reținut că legiuitorul a respectat hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, tocmai prin emiterea actului normativ criticat, act care este în conformitate cu dispozițiile Constituției.

39. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței la care s-a făcut mai sus referire, Curtea constată că atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate sunt valabile și în cauza de față.

40. În final, în raport cu considerentele enunțate mai sus, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu conțin norme contrare celorlalte dispoziții din Legea fundamentală invocate.