Decizia CCR nr. 484 din 21.11.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 11,art. 23 alin. (1)–(3) şi art. 25 din OG nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11,art. 23 alin. (1)-(3) și art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică Mureș în Dosarul nr. 1.265/308/2011 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 468D/2013.

La apelul nominal se prezintă pentru partea Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Mureș domnul consilier juridic Lucian Iacob, lipsind cealaltă parte.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că nu există posibilitatea atacării unor acte ce încalcă morala și ordinea publică de către terțe persoane.

Există terți care justifică un interes legitim, dar care nu au posibilitatea de a urmări sancționarea acestor acte. Rămâne doar posibilitatea atacării pe calea procedurii de drept comun, dar, de obicei, cererile sunt respinse de către instanțe ca fiind inadmisibile.

În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Se arată că, potrivit dispozițiilor legale ale art. 534 alin. (3) din Codul de procedură civilă, orice parte interesată poate declara apel. Mai mult, chestiunile semnalate de autoarea excepției de neconstituționalitate constituie mai mult probleme ce țin de interpretarea și completarea legii, competența, în acest caz, aparținând instanțelor judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.265/308/2011, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11,art. 23 alin. (1)-(3) și art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.

Excepția a fost invocată de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică Mureș într-un dosar având ca obiect constatarea nulității unui act juridic.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea arată că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât o terță persoană fizică sau juridică, deci fără calitate de membru asociat, de membru cu funcții și atribuții de conducere în cadrul unei asociații, neparticipantă la procedura prevăzută de art. 6-10 din ordonanță, nu poate să exercite nicio cale de atac împotriva cererilor de înscriere a unei asociații în vederea înființării, a dobândirii personalității juridice, înscrierii în registrul special sau împotriva actelor modificatoare statutare.

Or, în situațiile în care s-ar impune o cale de atac împotriva acestor acte, de pildă pentru încălcări ale ordinii publice sau pentru fraudarea legii sesizată de către un terț care pretinde un interes propriu ori colectiv sau care urmărește respectarea ordinii de drept, a ordinii publice și evitarea fraudării legii, orice opoziție la aceste hotărâri ale instanței emise în procedura necontencioasă este paralizată.

Terțul, în raport cu asociații, cu membrii organelor de conducere, cu reprezentanții unor instituții participante la procedura de înființare, înscriere și modificare, nu are nicio posibilitate să atace actele în cauză, neavând deschisă nicio cale de atac împotriva acestor acte, nici în procedura administrativă, nici în procedura judecătorească necontencioasă sau contencioasă de drept comun.

De altfel, din analiza art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 se remarcă faptul că se referă la actele asociațiilor, respectiv la hotărâri, act constitutiv și statut, acestea fiind obligatorii. Or, câtă vreme se dispune că hotărârile luate de adunarea generală a asociației care sunt contrare legii pot fi atacate doar de membrii asociați, este evident încălcat principiul egalității în drepturi și accesul liber la justiție; în aceeași măsură este restrâns exercițiul dreptului la apărare și la liberul acces la justiție, îngrădind înfăptuirea justiției și folosirea căilor de atac. Astfel, terții, în speță Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, în mod direct sau prin unitățile din subordine, nu au posibilitatea de a ataca în justiție hotărâri luate de organele de conducere ale asociațiilor, cu încălcarea legii.

Extinzând analiza și la dispozițiile art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, autoarea excepției observă că actele organelor de conducere ale asociațiilor, deciziile consiliului director-contrare legii - pot fi atacate în justiție tot în condițiile art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000.

Așadar, toate dispozițiile criticate lasă terții în afara cadrului procesual stabilit în privința exercitării căilor de atac puse la îndemână, aceștia neavând nicio posibilitate de participare nici la procedura necontencioasă, nici la lucrările asociațiilor și, evident, nici de a putea ataca hotărârile judecătorești privitoare la asociații și fundații sau hotărârile luate de adunarea generală ori deciziile consiliului director.

Aceste dispoziții, deși se referă la hotărâri pronunțate sau luate cu încălcarea legii, lasă în afara cadrului procesual instituit posibilitatea exercitării oricărei opoziții ori căi de atac din partea terților, a persoanelor care justifică un interes sau urmăresc respectarea ordinii publice și evitarea fraudării legii.

S-ar putea înțelege că, de vreme ce dispozițiile speciale ale Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 nu prevăd vreo cale de atac din partea terților, aceștia și-ar putea valorifica un interes pe calea dreptului comun. Nici această posibilitate nu este asigurată și garantată, deoarece instanțele apreciază că o acțiune în constatarea nulității absolute, la care a apelat și autoarea excepției, ar fi fost respinsă ca inadmisibilă în prima instanță și apel, tocmai raportat la dispozițiile art. 11 și 23 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000.

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă și-a exprimat opinia potrivit căreia excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța arată că prin aceste prevederi este instituită o procedură specială în privința exercitării căilor de atac împotriva încheierilor la care se referă acest text de lege pentru a asigura soluționarea cu celeritate a cererilor de înscriere a asociațiilor în Registrul asociațiilor și fundațiilor, precum și a căilor de atac în această materie.

Instituirea unei astfel de proceduri nu este contrară principiului liberului acces la justiție, în contextul în care terțul interesat care consideră că prin dobândirea personalității juridice de către o asociație i-au fost vătămate drepturile sau interesele lui legitime poate să sesizeze instanțele judecătorești în condițiile reglementate de codul de procedură civilă în materia procedurilor necontencioase.

De asemenea, nici prevederile art. 23 și 25 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 nu contravin prevederilor constituționale invocate, în contextul în care legiuitorul poate stabili în considerarea unor situații deosebite reguli speciale de procedură și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, iar accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

În plus, instituirea de către legiuitor a condițiilor de exercitare a unui drept, cum sunt și condițiile reglementate prin art. 23 și 25 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, nu constituie o restrângere a exercițiului acestui drept, ci doar o modalitate de a preveni exercitarea sa abuzivă în detrimentul altor titulari de drepturi, care sunt de asemenea ocrotite.

De asemenea, instanța precizează că prevederile legale din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, referitoare la modificarea actului constitutiv și statutului asociației, reprezintă o modalitate prin care legiuitorul a înțeles să garanteze dreptul cetățenilor de a se asocia în diverse forme de asociere.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, se consideră că prin dispozițiile legale criticate a fost instituit dreptul de a ataca în justiție hotărârile adunării generale numai pentru asociații care nu au participat la ședință și pentru cei care au votat împotrivă. Această prevedere este în concordanță cu dreptul de dispoziție al fiecărui asociat, deoarece în caz contrar s-ar ajunge la situația în care cei care au votat pentru să ceară în justiție anularea hotărârii în raport cu interesele de moment, ceea ce ar nesocoti regimul de adoptare a hotărârilor prin votul majorității, în cazul persoanelor juridice de drept privat care se organizează, potrivit legii, pe baza voinței liber exprimate a membrilor lor.

Mai mult, în lipsa acestor prevederi ar exista riscul existenței unei permanente incertitudini în modul de adoptare și în modul de transpunere în practică a hotărârilor adunării generale, cu consecința afectării stabilității raporturilor juridice în care intră persoana juridică, situație care ar putea avea efecte negative asupra ordinii juridice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2/3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11,art. 23 alin. (1)-(3) și art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, dispoziții ce au următoarea redactare:

- Art. 11:"(1) Încheierile de admitere sau de respingere a cererii de înscriere sunt supuse numai apelului.

(2) În cazul în care procurorul nu a participat la soluționarea cererii, parchetului pe de lângă instanța sesizată i se vor comunica și copii de pe actul constitutiv și de pe statutul asociației, împreună cu încheierea de admitere ori de respingere a cererii de înscriere, după caz.

(3) Termenul de apel este de 5 zile și curge de la data pronunțării, pentru cei care au fost prezenți, și de la data comunicării, pentru cei care au lipsit.

(4) Apelul se soluționează cu citarea părților, în camera de consiliu, de urgență și cu precădere. Dispozițiile art. 10 alin. (3) cu privire la pronunțarea și redactarea hotărârii se aplică în mod corespunzător.“;

- Art. 23 alin. (1), (2) și (3): "(1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii, ale actului constitutiv și ale statutului sunt obligatorii chiar și pentru membrii asociați care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat împotrivă.

(2) Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispozițiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiție de către oricare dintre membrii asociați care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de ședință, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoștință despre hotărâre sau de la data când a avut loc ședința, după caz.

(3) Cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul. Hotărârea instanței este supusă numai apelului.“;

- Art. 25:"Dispozițiile art. 22 se aplică în mod corespunzător și membrilor consiliului director. Deciziile consiliului director, contrare legii, actului constitutiv sau statutului asociației pot fi atacate în justiție, în condițiile prevăzute la art. 23.“

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, pe de o parte, aspectele semnalate de autoarea excepției privesc chestiuni de interpretare și aplicare a legii de către instanța de judecată. Pe de altă parte, din examinarea excepției de neconstituționalitate, rezultă că se solicită și modificarea și completarea dispozițiilor legale criticate, în sensul în care terții ar trebui să aibă posibilitatea de a ataca în fața justiției hotărâri ale unor asociații la ale căror ședințe nu au avut dreptul să participe. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Așadar, Curtea constată că aspectele criticate nu reprezintă o problemă de constituționalitate, soluționarea acestora excedând competenței Curții Constituționale.