Decizia CCR nr. 347 din 17.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 5-11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5-11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Constantin Burada, Constantin Carp Rusu, Marian I. Constantinescu, Florian Teodor Covic, Gheorghe Drăgan, Gheorghe Duvlea, Aurelian Mie, Ilie Lăzărescu, Ion Lefter, Ion Mincioagă, Gheorghe Nițiși, Trifu Panait, Ion M. Tudose și Ionel Vasile în Dosarul nr. 1.037/46/2011* al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal si care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 440D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă personal Ilie Aurelian și avocatul Mirela Ureche pentru toți autorii excepției. Lipsesc părțile Guvernul României, Casa Națională de Pensii Publice, Casa de Pensii a Municipiului București, Casa Județeană de Pensii Argeș și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. în acest sens, arată că, deși în întregul cuprins al Legii nr. 119/2010 se vorbește de recalcularea pensiilor de serviciu, în fapt a avut loc o desființare a acestor pensii. Deși Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate criticile privind recalcularea pensiilor de serviciu, consideră că au apărut elemente noi de natură să justifice reconsiderarea acestor soluții. Astfel, amintește că prin mai multe hotărâri judecătorești instanțele de judecată au blocat aplicarea Legii nr. 119/2010. De asemenea, mass-media consideră Legea nr. 119/2010 ca fiind neconstituțională. Mai mult, soluțiile pronunțate de instanțele de judecată cu privire la recalcularea pensiilor sunt diferite, creându-se discriminări între persoane aflate în aceeași situație.

4. În continuare, susține că dispozițiile de lege criticate aduc atingere dreptului de proprietate, precum și prevederilor constituționale privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. În acest sens, arată că o situație temporară, așa cum este criza economică, nu poate duce la desființarea definitivă a unui drept, afectându-se ideea păstrării unui echilibru just între interesele generale și cele particulare.

5. Totodată consideră că textele de lege criticate sunt lipsite de previzibilitate și au efecte retroactive.

6. În sprijinul celor arătate, depune la dosar mai multe înscrisuri.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, precum și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia pronunțată în Cauza Frimu și alții contra României.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin încheierea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.037/46/2011*, Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5-11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

9. Excepția a fost ridicată de Constantin Burada, Constantin Carp Rusu, Marian I. Constantinescu, Florian Teodor Covic, Gheorghe Drăgan, Gheorghe Duvlea, Aurelian Ilie, Ilie Lăzărescu, Ion Lefter, Ion Mincioagă, Gheorghe Nițiși, Trifu Panait, Ion M. Tudose și Ionel Vasile cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ privind stabilirea drepturilor la pensie.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate sunt contrare art. 1 alin. (4) și (5), art. 115 alin. (1), (4) și (6), art. 61 alin. (1), art. 73 și art. 76 din Constituție. În acest sens, arată că Legea nr. 119/2010 a fost adoptată în procedură de urgență, astfel că se impunea respectarea termenului de 2 zile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 între momentul adoptării și cel al promulgării legii, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale de către cei în drept să o facă. Or, acest termen nu a fost respectat, Legea nr. 119/2010 fiind promulgată în aceeași zi în care a fost adoptată.În susținerea acestei critici de neconstituționalitate, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 375 din 5 iulie 2005 și Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010.

11. În continuare, autorii excepției arată că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 20,art. 11 și art. 148 din Constituție prin raportare la art. 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 paragrafele 1 și 2 din Protocolul nr. 12 la convenția mai sus amintită, Directiva nr. 86/378/CEE modificată prin Directiva nr. 96/97/CEE și art. 17,art. 23 alin. 3 și art, 25 alin, 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Astfel, amintesc că pensia de serviciu ce a fost acordată aviatorilor reprezintă, ca în cazul magistraților, o compensație legitimă a riscului profesional și a privațiunilor deosebite pe care le-au avut de suportat în timpul exercitării profesiei. Având în vedere această similitudine de situații, consideră că și aviatorii ar trebui să beneficieze în continuare de pensie de serviciu, asemenea magistraților. Reglementarea pensiei de serviciu pentru anumite categorii profesionale, inclusiv pentru pensionarii aviatori, are ca lundament Directiva nr. 87/378/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 96/97/CE, care reglementează criteriile pentru încadrarea într-un sistem de securitate socială ca sistem ocupațional. Pentru a evidenția similitudinea de situație dintre aviatori și magistrați, autorii excepției invocă cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 22 octombrie 1996, pronunțată în Cauza Stubbings și alții contra Marii Britanii, în care s-a arătat că există discriminare în sensul art. 14 al Convenției atunci când persoane aflate în situații identice sau comparabile se bucură de un tratament preferențial unele față de altele. În același sens, amintește cele reținute de Curtea de la Strasbourg prin Hotărârea din 12 octombrie 2004, pronunțată în Cauza Kjartan Ásmundsson contra Islandei, precum și Hotărârea din 21 decembrie 2009 a Curții Constituționale a Lituaniei.

12.O altă critică de neconstituționalitate adusă art. 5-11 din Legea nr. 119/2010 este raportată la prevederile art. 44,art. 47,art. 53 din Constituția României,art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 17 alin. 1 și art. 25 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și art. 17 și art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. în acest sens, arată că dreptul la pensie stabilit definitiv este un drept câștigat, față de care statul nu mai poate dispune în mod liber, nemaiputându-l afecta ori limita în conținutul și exercitarea sa printr-un act normativ ulterior. Prin urmare, orice act normativ ulterior prin care se intervine asupra pensiei deja câștigate reprezintă o ingerință a statului în dreptul de proprietate sub forma unei exproprieri. În cazul Legii nr. 119/2010, această ingerință nu a fost justificată de existența condițiilor care permit restrângerea exercițiului drepturilor fundamentate, potrivit art. 53 din Constituție. În sprijinul acestei critici de neconstituționalitate invocă cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile pronunțate în cauzele Gaygusuz contra Austriei, Stec și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii, Arsenovici contra României și Muller contra Austriei.

13. În continuare, autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile art. 5-11 din Legea nr. 119/2010 sunt contrare art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2) și art. 47 alin. (2) din Constituție. Astfel, arată că în Constituție nu se face nicio distincție între pensia contributivă și cea necontributivă, ceea ce determină concluzia că pensia stabilită pe baza unei legi în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie reprezintă un drept constituțional definitiv câștigat, iar modificarea cuantumului acesteia în sensul diminuării pe baza unei legi ulterioare reprezintă o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii civile.

14. Totodată, autorii excepției precizează că prin Legea nr. 119/2010 nu au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 223/2007 - actul normativ în temeiul căruia au obținut dreptul la pensia de serviciu - creându-se astfel un paralelism legislativ.

15. În sfârșit, amintesc că prin Decizia nr. 21 decembrie 2009 a Curții Constituționale din Lituania s-a subliniat legătura strânsă ce există între principiului speranței legitime și statul de drept. Tot în același sens, invocă și cele reținute de Curtea Constituțională din România în Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 cu privire la interpretarea art, 47 alin, (2) din Constituție.

16. Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este admisibilă.

17. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției, concluziile procurorului, înscrisurile depuse la dosar de autorii excepției, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5-11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziții potrivit cărora:

- Art. 5: "(1) Prevederile art. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător și pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.

(3) La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare.

(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salariată, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.

- Art. 6: "(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale se aprobă procedura de încadrare în grade de Invaliditate, în vederea înscrierii la pensie de invaliditate.

(2)Într-un interval de un an de la data intrării în vigoare a procedurii prevăzute la alin. (1), Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prin Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, organizează verificarea încadrării în grad de invaliditate a pensionarilor de invaliditate aflați în evidență la acea dată.

(3) Dacă în urma verificării încadrării în grad de invaliditate realizate potrivit alin. (2) rezultă că dreptul la pensia de invaliditate a fost acordat prin săvârșirea unor infracțiuni, atât beneficiarul pensiei de invaliditate, cât și persoanele care au participat, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni ce a avut ca rezultat încadrarea în grad de invaliditate răspund, în condițiile legii.

(4) Beneficiarul pensiei de invaliditate obținute prin săvârșirea unor infracțiuni va putea fi obligat să restituie integral sumele astfel încasate, în condițiile legii. *;

- Art. 7: "(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Pensiilor prevăzute la art. 2 li se aplică în mod corespunzător dispozițiile din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează aceste categorii de pensii.";

-Art. 8: "Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b), pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 care reprezintă, potrivit legii, stagiu de cotizare realizat în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă se acordă perioade suplimentare la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu, care constituie stagii de cotizare în condiții normale, după cum urmează:

a) 3 luni pentru fiecare an lucrat în condiții deosebite de muncă;

b) 6 luni pentru fiecare an lucrat în condiții speciale de muncă;

c) 12 luni pentru fiecare an lucrat în alte condiții de muncă, așa cum sunt reglementate în domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, pe baza criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările ulterioare, și de Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice pentru polițiști, cu modificările ulterioare

-Art. 9: "Constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii:

a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001;

b) vechimea în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiilor, în cazul persoanelor prevăzute la art. 1 lit. a) și b), până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

- Art. 10: "Constituie stagiu de cotizare și perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I și a II-a de muncă, respectiv în condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, în cazul beneficiarilor pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) și b).";

-Art. 11: "Beneficiarii pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) și b) care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:

a) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, potrivit legii;

b) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, potrivit legii;

c) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în alte condiții de muncă, potrivit legii."

21. Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate aduc atingere următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (4) și (5) referitoare la principiul separației puterilor în stat și la obligația respectării Constituției și a legilor, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 61 alin. (1) privind rolul și structura Parlamentului, art. 73 referitor la categoriile de legi, art. 76 referitor la adoptarea legilor și a hotărârilor, art. 115 alin. (1), (4) și (6) privind delegarea legislativă și art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, critica de neconstituționalitate este raportată la următoarele prevederi internaționale: art. 17 alin. 1, art. 20 și art. 25 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 paragrafele 1 și 2 din Protocolul nr. 12 la convenția mai sus amintită, Directiva nr. 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, modificată prin Directiva nr. 96/97/CEE, și art. 17,art. 23 alin. 3, art. 25 alin. 1 și art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit celor arătate de înșiși autorii excepției de neconstituționalitate, aceștia au făcut parte din categoria personalului aeronautic civil navigant profesionist, obținând dreptul la pensie de serviciu în temeiul Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 18 iulie 2007, cu modificările ulterioare. în aceste condiții, Curtea apreciază că dispozițiile art. 5, 6 și 8 din Legea nr. 119/2010, referitoare la persoanele care au beneficiat de pensie de serviciu în calitate de cadru militar, de polițist ori funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, respectiv la pensionarii de invaliditate, nu sunt aplicabile în speța în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, neîndeplinind cerința art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit căreia dispozițiile care fac obiectul excepției trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Pentru aceste motive Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5, 6 și 8 din Legea nr. 119/2010 este inadmisibilă.

23. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate adusă art. 7 și art. 9-11 din Legea nr. 119/2010, Curtea observă că aceasta privește atât aspecte de neconstituționalitate extrinsecă, cât și aspecte de neconstituționalitate intrinsecă.

24. Cu privire la critici de neconstituționalitate extrinsecă identice celor formulate în prezenta cauză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, în care a reținut că, deși Președintele României a promulgat legea criticată pentru neconstituționalitate, titularii dreptului de sesizare aveau dreptul și posibilitatea să sesizeze Curtea Constituțională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării, iar "încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigențelor de ordin constituțional".

25 Deciziile Curții Constituționale nr. 374 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 29 august 2005, și nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, invocate de autorii excepției, nu sunt contrare soluției pronunțate în Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011. Din contră, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, Curtea a arătat că "nu poate respinge ca inadmisibilă obiecția de neconstituționalitate strict pentru faptul că legea a fost promulgată, întrucât obiecția de neconstituționalitate a fost formulată în termenul legal".

26. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea constată că și acestea au mai fost supuse analizei sale. Astfel, în ceea ce privește critica referitoare la existența unei similitudini de situație în care s-ar găsi aviatorii în raport cu magistrații, Curtea, prin Decizia nr. 1.379 din 18 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a reținut că "toate categoriile de pensii speciale la care se referă Legea nr. 119/2010 au fost justificate de împrejurări deosebite ținând de statutul și activitatea desfășurată de persoanele beneficiare. Cu toate acestea, Curtea, prin Decizia nr. 873/2010, a reținut doar neconstituționalitatea dispozițiilor referitoare la magistrați, întrucât numai în cazul acestora statutul profesional special era consacrat la nivel constituțional."

27. De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013, a reținut că dreptul la pensia de serviciu pentru anumite categorii socio-profesionale nu decurge din legislația comunitară. "Astfel, Directiva 86/378/CEE, recunoscând statelor dreptul de a reglementa regimuri profesionale de securitate socială, nu stabilește totodată o obligație în acest sens și nici nu reglementează domeniile profesionale în care trebuie instituite aceste regimuri. Singura obligație pe care o impune acest act normativ comunitar este aceea ca statele să asigure respectarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei, potrivit măsurilor indicate în cuprinsul său, obiectiv realizat de România, între altele, și prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2007."

28. În continuare, examinând critica referitoare la încălcarea dreptului la pensie și a dreptului de proprietate, dar și pe cea raportată la principiul neretroactivității legii civile, Curtea constată că, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a statuat că textele de lege criticate, conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

29. Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a constatat că o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a observat că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora li se adresează, pentru a nu determina ca una ori alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.

30. Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.

31. Curtea a arătat, în privința pretinsei încălcări a art. 47 din Constituție, că drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, și anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, și anume optica legiuitorului și resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcție.

32. Totodată, prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat: "cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil".

33. Prin Decizia nr. 551 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 10 iulie 2012, Curtea a amintit că "și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie de un anumit cuantum".

34. Reluând aceleași argumente, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunțată în Cauza Frimu și alții contra României, a statuat că statele părți la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens că, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.

35. Curtea de la Strasbourg a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

36. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

37. În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

38. De asemenea, Curtea de la Strasbourg a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu,

39. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate.

40. În sfârșit, în ceea ce privește existența unui pretins paralelism legislativ, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, a arătat că legiuitorul a menținut, într-adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al Legii nr. 119/2010, a stabilit că "persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Această reglementare are semnificația faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă și ultimă lege. Eo ipso această situație nu produce efecte neconstituționale, întrucât actele normative în cauză cuprind și alte referiri cu privire la condițiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condițiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiți.

41. Curtea apreciază că motivele invocate de reprezentantul autorilor excepției în sensul existenței unor motive care justifică reconsiderarea jurisprudenței sale în materie, motive ce privesc modul de aplicare a legii și reacțiile societății la măsurile dispuse prin Legea nr. 119/2010, sunt lipsite de relevanță, astfel că soluțiile și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

42. În sfârșit, în ceea ce privește trimiterea pe care autorii excepției de neconstituționalitate o fac la considerentele Deciziei nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea reține că, în această decizie, s-a referit la pensiile contributive, iar nu la cele necontributive, astfel că aceste considerente nu sunt relevante pentru cauza de față.