Decizia CCR nr. 498 din 24.06.2015 asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a disp. art. 5 din OUG nr. 86/2014 - stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pt. modificarea şi completarea unor acte...

1. Pe rol se află pronunțarea asupra obiecției de neconstituționalitate referitoare la "unele prevederi ale Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative", obiecție formulată de un număr de 78 deputați aparținând Grupului Parlamentar al Partidului Național Liberal.

2. Cu Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 2/2.901 din 28 mai 2015, secretarul general al Camerei Deputaților a transmis obiecția de neconstituționalitate, care a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.151 din 28 mai 2015 și constituie obiectul Dosarului nr. 996 A/2015. La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile autorilor acesteia.

3. În motivarea sesizării se susține că articolul 5 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2014 încalcă prevederile alin. (1), (4) și (6) ale art. 115 din Constituție potrivit cărora delegarea legislativă către Guvern este permisă doar în domenii ce nu constituie obiectul legilor organice, iar ordonanțele de urgență pot fi adoptate numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, neputând afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.

4. Potrivit susținerilor autorilor sesizării, din analiza preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2014 nu reies cu claritate, într-o manieră cuantificabilă, elementele de fapt ale situației extraordinare. Se invocă în acest sens jurisprudență a Curții Constituționale în care s-a statuat asupra înțelesului sintagmei "situație extraordinară" (Decizia nr. 447/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, Decizia nr. 421/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 255/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, Decizia nr. 258/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006). Se arată că, în cazul de față, adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgență nr. 86/2014 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul nu a intervenit. Dimpotrivă, în această materie existau reglementări, chiar dacă nu codificate într-un singur act normativ, astfel că era cu atât mai necesară evidențierea și explicarea urgenței reglementării domeniului de către Guvern.

5. Se mai invocă încălcarea, prin aceleași dispoziții legale, a prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituție, care consacră principiul separației puterilor în stat. Se arată în acest sens că Inspecția Muncii este una dintre cele mai vechi instituții din domeniul social, departamentul existând încă din anul 1894. Din 1999 există această instituție "cu istorie și sarcini dificile, fiind singura care apără drepturile salariaților în relațiile de muncă." Se apreciază că, "în condițiile în care aceste instituții au funcționat și au dat un bun randament separat, este evident că de fapt scopul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2014 este acela de a înlătura funcționari publici ce ocupau în mod legitim funcții de conducere în aceste structuri, pentru ca sub aparența înființării unor funcții noi și cu păstrarea atribuțiilor și responsabilităților ce reveneau funcțiilor desființate să poată fi creat cadrul simulat al angajării pe aceste noi funcții a altor persoane, alese pe criteriul strict al apartenenței politice." Se arată și că prin actul normativ criticat se prevede că Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat, numit și eliberat din funcție prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice. Or, dacă inspectorii de muncă, în calitate de funcționari publici, sunt subordonați unui secretar de stat numit politic, rezultă că și acțiunile lor de control vor fi imposibil de realizat în contextul în care independența față de orice schimbare guvernamentală este o condiție pentru exercitarea unui control eficient.

6. A treia categorie de critici formulate se referă la încălcarea, prin același text legal, a art. 117 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora Guvernul și ministerele, cu avizul Curții de Conturi, pot înființa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaște această competență. Se arată că legea adoptată reglementează înființarea unor noi organe de specialitate ale administrației publice centrale în lipsa unui aviz al Curții de Conturi, deși dispozițiile constituționale impun această cerință, ceea ce lipsește de efecte dispozițiile constituționale de referință menționate. Cu privire la acest aviz se exprimă opinia că are caracter conform, ceea ce presupune obligativitatea atât în a-l obține, cât și în a-i respecta conținutul.

7. Pentru motivele arătate se solicită Curții Constituționale să constate că "dispozițiile articolului 5 din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt neconstituționale".

8. În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra sesizării de neconstituționalitate.

9. Președintele Camerei Deputaților a transmis Curții Constituționale, cu Adresa nr. 2/3.238 din 11 iunie 2015, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.502 din 11 iunie 2015, punctul de vedere prin care apreciază că obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10. Astfel, criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție nu pot fi reținute. Guvernul a motivat situația de urgență și extraordinară în nota de fundamentare publicată odată cu ordonanța de urgență, pornind de la adoptarea Hotărârii Parlamentului nr. 44/2014 privind modificarea structurii și compoziției politice a Guvernului României, continuând cu imperativul consolidării cadrului legal și îmbunătățirii activității din domeniul relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă și supravegherii pieței muncii, sistemului național de asistență socială, respectiv domeniul protecției persoanelor cu dizabilități (fapt pentru care este înființată și Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială), precum și cu necesitatea stabilirii măsurilor care să permită desfășurarea în cel mai scurt timp, în noul cadru organizatoric, a activității Guvernului, ministerelor, organelor de specialitate ale administrației publice centrale, instituțiilor publice și structurilor din cadrul administrației publice centrale și încheind cu menționarea că, în cazul neadoptării măsurilor propuse, nu se poate asigura punerea în aplicare a Programului de guvernare acceptat de Parlament și îndeplinirea rolului Guvernului de a realiza politica externă și internă a țării și de a asigura conducerea generală a administrației publice, cu repercusiuni directe asupra cetățenilor, elemente ce vizează interesul public. Este vorba așadar despre "o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public", în sensul jurisprudenței Curții Constituționale a României (de exemplu, Decizia nr. 1.008/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 507 din 23 iulie 2009).

11. Se mai arată că nu poate fi primită nici afirmația autorilor sesizării referitoare la încălcarea art. 115 alin. (1) și (6) din Constituție privind domeniul de reglementare al ordonanțelor simple, deoarece actul criticat reprezintă o ordonanță de urgență, care, potrivit Constituției, poate fi adoptată și în domeniul legilor organice.

12. Nu se încalcă nici principiul separației puterilor în stat având în vedere că Parlamentul rămâne unica autoritate legiuitoare în ceea ce privește reglementarea prin lege organică, conform art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, cu privire la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială, dat fiind că organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială, precum și atribuțiile sale specifice se aprobă prin lege, iar Inspecția Muncii și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială se desființează în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a legii prevăzute la alin. (10) al art. 5.

13. Guvernul a transmis Curții Constituționale, cu Adresa nr. 5/3.190/2015, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 3.653 din 17 iunie 2015, punctul de vedere prin care apreciază că obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

14. Cât privește criticile de neconstituționalitate prin raportare la prevederile art. 115 alin. (1), (4) și (6) din Constituție se arată că nu pot fi reținute, întrucât prin crearea unei instituții unice care să coordoneze Inspecția Muncii și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială s-a avut în vedere alinierea administrației publice la principiile europene în domeniu, în vederea întăririi capacității administrative. Se produce astfel un impact pozitiv asupra bugetului de stat, prin plata beneficiilor sociale doar către persoanele îndreptățite la acestea, plata contribuțiilor către bugetul de stat rezultat din activitatea desfășurată în baza contractelor individuale de muncă, încheiate în condițiile legii, și după caz, aplicarea amenzilor contravenționale. De asemenea se realizează un management unitar al bazelor de date din domeniile muncii și beneficiilor sociale, se asigură un control riguros asupra beneficiarilor de asistență socială, cât și asupra angajatorilor și a angajaților în vederea eliminării fraudelor. Înființarea noii instituții s-a impus ca urmare a deficiențelor constatate de Curtea de Conturi, care demonstrează că sistemul actual nu este eficient deoarece se lucrează pe efect și mai puțin pe cauză, respectiv prevenție. Urgența emiterii actului atacat a constat în reglementarea la nivel unitar și național a tuturor atribuțiilor și activităților necesare în vederea întăririi capacității actului de control, îndrumare, coordonare și evaluare a aplicării reglementărilor legale în domeniile de competență, conferirea unei sporite autorități activității de control, iar inspectorilor atribuții noi și drepturi mult mai bine conturate; exercitarea funcției de autoritate de stat, prin care se asigură controlul aplicării unitare și respectării reglementărilor în domeniile sale de activitate, precum și funcționarea direcțiilor de muncă și securitate socială.

15. În ceea ce privește interdicțiile și limitele de reglementare pe calea ordonanțelor de urgență se invocă statuările din jurisprudența Curții Constituționale în materie, arătându-se că măsurile adoptate prin actul normativ atacat nu afectează nici capacitatea administrativă și nici funcționarea ministerului în subordinea căruia se înființează Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială. Mai mult, prin înființarea acestei agenții se întărește capacitatea administrativă, ceea ce va conduce la o funcționare mult mai eficientă a acestei instituții la nivel național. De asemenea, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2014 nu au fost încălcate drepturi, libertăți și îndatoriri fundamentale, "deoarece Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială preia posturile pe bază de protocol de predare-primire, precum și personalul din cadrul Inspecției Muncii și al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de personal, fără afectarea drepturilor salariale, și îndeplinește toate atribuțiile instituțiilor ce urmează a se desființa în următoarele domenii de activitate: securitate și sănătate în muncă, relații de muncă, supravegherea pieței, securitate socială, beneficii sociale."

16. Referitor la critica în raport cu prevederile art. 1 alin. (4) din Constituție se arată că, deși autorii sesizării afirmă încălcarea principiului separației puterilor în stat, "argumentele expuse sunt aprecieri privind modalitatea în care actul normativ va fi aplicat, or, acestea nu sunt veritabile critici de neconstituționalitate și nu fac obiectul analizei Curții Constituționale."

17. Cât privește critica art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2014 în raport cu art. 117 alin. (2) din Constituție se arată că nu poate fi reținută, întrucât în cauză a fost solicitat și obținut avizul favorabil al Curții de Conturi privind proiectul Ordonanței de urgență a Guvernului privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Atașat punctului de vedere exprimat s-a înaintat Curții Constituționale Adresa Curții de Conturi nr. 10. 207 din 17 decembrie 2014 prin care s-a transmis Guvernului avizul menționat.

18. Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra obiecției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând obiecția de neconstituționalitate, raportul judecătorului-raportor, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, dispozițiile legale criticate, precum și prevederile Constituției, reține următoarele:

19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale art. 1, 10, 15, 16 și 18 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să soluționeze sesizarea de neconstituționalitate formulată.

20. Obiectul sesizării de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie unele prevederi ale Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Examinând susținerile autorilor sesizării se constată că aceștia critică, punctual, prevederile art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2014, aprobată prin lege, cu modificări și completări.

21. Art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 17 decembrie 2012, are următorul cuprins:

"Art. 5. - (1) Se înființează Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin comasarea Inspecției Muncii și Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială.

(2) În subordinea Agenției Naționale pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială se înființează, la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, direcții județene și a municipiului București de muncă și securitate socială, prin preluarea atribuțiilor și structurilor de la agențiile pentru plăți și inspecție socială județene și a municipiului București și de la inspectoratele teritoriale de muncă.

(3) În subordinea Agenției Naționale pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială se preiau Centrul de monitorizare a unităților cu risc profesional și Centrul de pregătire și perfecționare profesională al Inspecției Muncii, instituții cu personalitate juridică, finanțate din venituri proprii, precum și «Revista Obiectiv», finanțată integral din venituri proprii.

(4) Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială îndeplinește atribuții în următoarele domenii de activitate: securitate și sănătate în muncă, relații de muncă, supravegherea pieței muncii, securitate socială, beneficii sociale.

(5) Finanțarea Agenției Naționale pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

(6) Prin derogare de la prevederile art. 44 alin. 2 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat, numit și eliberat din funcție prin decizie a prim- ministrului, la propunerea ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice.

(7) Președintele este ajutat în activitatea de conducere a Agenției de secretarul general.

(8) Secretarul general asigură stabilitatea funcționării Agenției, continuitatea conducerii și realizarea legăturilor funcționale dintre structurile acesteia.

(9) Pentru realizarea obiectivelor în domeniile de activitate, Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială îndeplinește următoarele funcții:

a) de autoritate de stat, prin care se asigură exercitarea controlului aplicării unitare și respectării reglementărilor în domeniile de activitate;

b) de coordonare, îndrumare, control și evaluare a aplicării reglementărilor legale în domeniile de activitate;

c) de comunicare, care are drept scop relaționarea permanentă cu autoritățile administrației publice centrale și locale și cu persoanele fizice și juridice care desfășoară activități în domeniul asistenței sociale, precum și a celor supuse activității de control, informarea acestora și a cetățenilor asupra modului cum se respectă prevederile legislației în domeniile de activitate;

d) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român și al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern și extern în domeniile sale de activitate;

e) de administrare, prin care se asigură gestionarea într-un sistem unitar de plată a beneficiilor de asistență socială și a altor programe privind servicii sociale susținute de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, a bunurilor pe care le are în administrare sau în folosință, precum și organizarea și gestionarea sistemelor informatice necesare activităților proprii.

(10) Organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială, precum și atribuțiile specifice se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(11) Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială preia posturile pe bază de protocol de predare-primire, precum și personalul din cadrul Inspecției Muncii și al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobate și cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de personal, fără afectarea drepturilor salariale.

(12) Patrimoniul Inspecției Muncii și Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială se preia pe bază de protocol de predare-primire la Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială, potrivit art. 14 alin. (4) din prezenta ordonanță de urgență.

(13) Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din acte normative, contracte, convenții, înțelegeri, protocoale, memorandumuri și acorduri în care Inspecția Muncii și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială sunt părți la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, inclusiv în litigiile aferente activităților acestora.

(14) Îndeplinirea obligațiilor din contractele cu finanțare din fonduri comunitare, fonduri externe rambursabile și nerambursabile, precum și din orice alte surse, derulate de Inspecția Muncii și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, reprezintă atributul exclusiv al Agenției Naționale pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială.

(15) Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 23 decembrie 2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 198/2012, se abrogă la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (10).

(16) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (10), Inspecția Muncii și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială se desființează."

22. Prin Legea de aprobare, textul legal menționat a fost modificat după cum urmează:

"2. La articolul 5, alineatele (4), (10), (15) și (16) se modifică și vor avea următorul cuprins:

«(4) Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială îndeplinește atribuții în următoarele domenii de activitate: securitate și sănătate în muncă, relații de muncă, supravegherea pieței, securitate socială, beneficii sociale.

...........................................................

(10) Organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială, precum și atribuțiile specifice se aprobă prin lege.

............................................................

(15) Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 23 decembrie 2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 198/2012, se abrogă la data intrării în vigoare a legii prevăzute la alin. (10).

(16) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a legii prevăzute la alin. (10), Inspecția Muncii și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială se desființează."

23. Textul criticat face parte din cap. II al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2014 - Măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și reglementează înființarea Agenției Naționale pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială, funcțiile și organizarea acesteia, constituind o reglementare distinctă de celelalte prevederi cuprinse în același capitol, care privesc alte instituții. Prin urmare, textul criticat este susceptibil de o analiză distinctă în cadrul controlului de constituționalitate al legii de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2014.

24. Dispozițiile constituționale invocate în motivarea sesizării sunt următoarele: art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat; art. 115 alin. (1), (4) și (6) privind delegarea legislativă; art. 117 alin. (2) referitor la condițiile înființării de organe de specialitate în subordinea Guvernului și a ministerelor.

25. Examinând criticile formulate și pronunțându-se mai întâi asupra posibilității exercitării controlului de constituționalitate a dispozițiilor unei ordonanțe de urgență în cadrul atribuției prevăzute de art. 146 lit. a) din Constituție, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale constante, ordonanțele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituție, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare și devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă și elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, sau Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 21 august 2009).

26. De asemenea, într-o jurisprudență constantă Curtea a reținut că este competentă să analizeze în cadrul controlului a priori de constituționalitate care privește legea de aprobare însăși îndeplinirea de către ordonanța de urgență aprobată a condițiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție (în acest sens, cu titlu exemplificativ, sunt Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 584 din 13 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 6 iulie 2007, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011, sau Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011).

27. Astfel fiind, chiar dacă dispozițiile art. 115 alin. (4) și (6) din Legea fundamentală se referă la constituționalitatea extrinsecă a ordonanței de urgență a Guvernului, sens în care este și jurisprudența Curții (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 16 ianuarie 2009, sau Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009), respectarea acestora poate fi examinată și în cadrul obiecției de neconstituționalitate formulate cu privire la legea de aprobare a ordonanței de urgență.

28. Dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție prevăd că "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora." Autorii sesizării susțin, în esență, că din analiza preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2014 nu reies cu claritate, de o manieră cuantificabilă, elementele de fapt ale situației extraordinare și nici urgența acestei măsuri.

29. Cât privește aceste susțineri se constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2014 a fost emisă ca urmare a adoptării Hotărârii Parlamentului nr. 44/2014 privind modificarea structurii și compoziției politice a Guvernului României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 15 decembrie 2014. Potrivit art. 3 din Hotărârea Parlamentului nr. 44/2014, "Guvernul, în componența rezultată după remanierea prevăzută la art. 1, și-a asumat Programul de guvernare, astfel cum a fost prezentat în ședința Camerelor reunite din data de 21 decembrie 2012 și aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 45/2012 și modificat prin Programul asumat în ședința Camerelor reunite din data de 11 martie 2014."

30. În realizarea acestui Program, Guvernul, în noua structură/compoziție politică, a procedat la adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale și modificarea și completarea unor acte normative. Potrivit preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2014, aceste măsuri au fost adoptate în scopul de a permite "desfășurarea, în cel mai scurt timp, în noul cadru organizatoric, a activității Guvernului, ministerelor, organelor de specialitate ale administrației publice centrale, instituțiilor publice și structurilor din cadrul administrației publice centrale", reținându-se că, "în cazul neadoptării măsurilor propuse, nu se pot asigura punerea în aplicare a Programului de guvernare acceptat de Parlament și îndeplinirea principalului rol al Guvernului de a realiza politica internă și externă a țării și de a exercita conducerea generală a administrației publice, cu repercusiuni directe asupra cetățenilor, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare". Înființarea Agenției Naționale pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială s-a realizat, potrivit preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2014, "ținând cont de imperativul consolidării cadrului legal și îmbunătățirii activității din domeniile relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă și supravegherii pieței muncii, sistemului național de asistență socială, respectiv domeniul protecției persoanelor cu dizabilități".

31. Astfel fiind, nu se poate reține încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, elementele care configurează existența unei situații extraordinare și urgența reglementării fiind circumstanțiate distinct în preambulul ordonanței de urgență, în concordanță cu normele constituționale de referință.

32. Dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție au următorul cuprins: "Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică".

33. În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că "sunt instituții fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituție, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenței lor, în mod explicit sau doar generic (instituțiile cuprinse în titlul III din Constituție, precum și autoritățile publice prevăzute în alte titluri ale Legii fundamentale)" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009). Așadar, instituțiile fundamentale ale statului au "statut constituțional" (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009). Curtea a apreciat că sunt instituții fundamentale ale statului, spre exemplu, Curtea de Conturi (Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 30 iunie 2006, sau Decizia nr. 1.555 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 28 decembrie 2009), Președintele României (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007), Consiliul Superior al Magistraturii (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007 sau Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 12 iunie 2013), Înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009), Consiliul Suprem de Apărare a Țării (Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009), ministerele și celelalte organe ale administrației publice (Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009), Ministerul Public (Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010), consiliile locale, primarii și consiliile județene (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010) sau Curtea Constituțională (Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012).

34. Curtea a mai stabilit că "se poate deduce că interdicția adoptării de ordonanțe de urgență este totală și necondiționată atunci când menționează că «nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale» și că «nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică». În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă «afectează», dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin". În continuare, Curtea a arătat că "verbul «a afecta» este susceptibil de interpretări diferite, așa cum rezultă din unele dicționare. Din punctul de vedere al Curții, aceasta urmează să rețină numai sensul juridic al noțiunii, sub diferite nuanțe, cum ar fi: «a suprima», «a aduce atingere», «a prejudicia», «a vătăma», «a leza», «a antrena consecințe negative»" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008).

35. În ceea ce privește înțelesul sintagmei "afectare a regimului instituțiilor fundamentale ale statului", Curtea, prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 sau Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, a statuat că aceasta vizează "toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.". De asemenea, toate aceste componente se subsumează organizării și funcționării instituțiilor fundamentale ale statului (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010).

36. Examinând susținerile autorilor sesizării și dispozițiile criticate în prezenta cauză, în raport cu dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența citată, se constată că nu au fost relevate elemente care să susțină încălcarea textului constituțional de referință.

37. Astfel, Agenția Națională pentru Inspecția Muncii și Securitate Socială, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, s-a înființat în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin comasarea Inspecției Muncii și Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială.

38. Organizarea și funcționarea Inspecției Muncii este reglementată prin Legea nr. 108/1999, republicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012. Potrivit art. 1 alin. (1) din legea menționată, Inspecția Muncii este "organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în municipiul București". Organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială este reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 23 decembrie 2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 198/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 13 noiembrie 2012. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată, "se reorganizează Agenția Națională pentru Prestații Sociale, prin preluarea activității de inspecție socială din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ca Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale."

39. Nu se poate reține afectarea regimului vreunei instituții publice, în condițiile în care comasarea s-a realizat: cu privire la organe de specialitate ale administrației publice centrale aflate în subordinea aceluiași minister; cu preluarea posturilor și personalului din cadrul Inspecției Muncii și al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobate și cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de personal, fără afectarea drepturilor salariale; cu preluarea patrimoniului Inspecției Muncii și Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială; în condițiile în care noua structură "se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din acte normative, contracte, convenții, înțelegeri, protocoale, memorandumuri și acorduri" în care Inspecția Muncii și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială erau părți la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, inclusiv în litigiile aferente activităților acestora.

40. De altfel, criticile formulate sub acest aspect de autorii sesizării au caracter general, nefiind relevată, în concret, vreo afectare a regimului instituțiilor publice ori a vreunor drepturi și libertăți fundamentale pentru ca aceasta să fie analizată de Curte.

41. Nu pot fi reținute criticile formulate în raport cu dispozițiile art. 115 alin. (1) din Constituție, întrucât aceste dispoziții privesc ordonanțele emise în baza unei legi de abilitare, iar nu ordonanțele de urgență și, prin urmare, nu sunt incidente în cauză.

42. Tot astfel, nu poate fi reținută încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituție care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, delegarea legislativă este o instituție specifică dreptului constituțional și presupune transferul de atribuții de la Parlament către executiv în anumite condiții prevăzute de legea de abilitare ori de Constituție. Este, prin urmare, o limitare a monopolului parlamentar în materia legiferării, care însă își găsește o justificare unanim acceptată ce izvorăște din principiul separației și al colaborării puterilor în stat (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 1.438 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011). Prin exercitarea competenței delegate de legiferare prevăzute de art. 115 din Constituție, activitatea legislativă a Guvernului se referă eo ipso la domeniul reglementat prin legi ordinare sau organice, după caz. Așadar, aceasta vizează, în mod implicit, legile adoptate de Parlament, fără ca o atare operațiune legislativă să echivaleze ab initio cu contracararea voinței Parlamentului (a se vedea Decizia nr. 761 din 17 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 20 ianuarie 2015). Astfel fiind, faptul că în cauză, potrivit susținerilor autorilor sesizării, instituțiile supuse comasării funcționau anterior în baza unor legi și "au dat un bun randament" nu constituie, în sine, un argument de natură să demonstreze că reorganizarea lor prin ordonanță de urgență a Guvernului încalcă principiul separației puterilor în stat.

43. Autorii sesizării mai susțin că legea criticată reglementează înființarea unui organ de specialitate a administrației publice centrale fără să fi fost obținut avizul Curții de Conturi, în condițiile art. 117 alin. (2) din Constituție. Nici aceste critici nu pot fi reținute. Astfel cum s-a arătat în punctul de vedere transmis de Guvern, în cauză a fost solicitat și obținut avizul Curții de Conturi. Astfel, cu Adresa nr. 10.207 din 17 decembrie 2014, Curtea de Conturi a transmis avizul său favorabil cu privire la proiectul Ordonanței de urgență a Guvernului privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

44. Curtea s-a pronunțat în limitele sesizării. Întrucât nu au fost relevate motive care să susțină încălcarea, prin dispozițiile criticate, a normelor constituționale invocate, obiecția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.