Decizia CCR nr. 345 din 7.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 16 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 96/2006 - Statutul deputaţilor şi al senatorilor, precum şi ale art. 82 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 161/2003 - unele măsuri...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, precum și ale art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Dorel Covaci în Dosarul nr. 440/59/2014 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.116D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenția Națională de Integritate, director general al Direcției generale juridice Ioana Lazăr, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Agenția Națională de Integritate a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care reiterează, pe scurt, argumentele dezvoltate în concluziile scrise aflate la dosarul cauzei. În acest sens, apreciază că incompatibilitatea instituită de legiuitor are drept scop prevenirea existenței unui conflict de interese de natură administrativă sau penală, pentru a proteja interesul public. Astfel, dispozițiile de lege criticate creează cadrul necesar și obligatoriu pentru ca exercitarea funcțiilor de deputat și senator să se realizeze în deplină legalitate, și pentru ca aceștia să reprezinte în mod obiectiv interesul cetățeanului.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile de lege supuse controlului reprezintă o transpunere a prevederilor constituționale ale art. 71 alin. (3), potrivit căruia legiuitorul, prin lege organică, poate stabili și alte incompatibilități. Arată că art. 120 din Constituție nu are incidență în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 29 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 440/59/2014, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, precum și a art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția a fost ridicată de Dorel Covaci, într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare, prin care Agenția Națională de Integritate a stabilit starea de incompatibilitate dintre calitatea de deputat și cea de administrator la societăți comerciale.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate adaugă la textul constituțional unele incompatibilități ale parlamentarilor, care nu se înscriu în sfera exercițiului funcțiilor de autoritate la care se referă art. 71 din Legea fundamentală. Arată că alin. (3) al art. 71 din Constituție prevede că, prin lege organică, pot fi stabilite și alte incompatibilități cu calitatea de parlamentar, însă acest alineat nu poate fi interpretat decât prin coroborare cu primele două alineate care au în vedere incompatibilitatea între aceste funcții de demnitate publică și alte funcții publice, nu între funcțiile de demnitate publică și alte funcții în cadrul unor entități private. Susține că în Constituție nu există niciun articol care să prevadă incompatibilitatea între calitatea de parlamentar și o funcție într-o societate comercială și, cu atât mai puțin, într-o societate comercială a unui consiliu local. De asemenea, consideră că dispozițiile de lege criticate lezează dreptul unităților administrativ-teritoriale de a-și gestiona, sub proprie responsabilitate, propriile resurse, inclusiv prin înființarea unor societăți comerciale cu participarea autorităților publice locale și asigurarea funcționării acestora în condițiile Legii societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările și completările ulterioare.

8. Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, arată că prevederile art. 71 din Constituție nu limitează situațiile de incompatibilitate la cele enunțate la alin. (1) și (2). Dimpotrivă, norma constituțională permite legiuitorului organic să instituie orice alte incompatibilități de natură a evita situația unor conflicte de interese, care au potențialul de a deturna exercitarea funcției publice de la scopul său firesc - realizarea interesului public - înspre realizarea unor interese private sau de grup. Totodată, apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile constituționale ale art. 120, întrucât autonomia locală presupune dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii, nicidecum exercitarea funcțiilor administrative la societățile comerciale înființate de către aceste autorități, prin intermediul aleșilor locali.

9. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că incompatibilitățile au menirea de a asigura transparența funcției publice, constituie un important instrument de prevenire a corupției și o garanție a exercitării cu imparțialitate a funcției publice. De asemenea, susține că incompatibilitatea calității de deputat sau senator cu anumite funcții private nu este o condiție de eligibilitate și înlăturarea ei depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile.

Totodată, apreciază că prevederile constituționale ale art. 120 nu au incidență în cauză.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de partea Agenția Națională de Integritate și susținerile reprezentantului său, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 25 iulie 2013, cu modificările ulterioare, precum și ale art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006:"(2) Calitatea de deputat sau de senator este, de asemenea, incompatibilă cu: a) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare/reasigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice;“

- Art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003:"(1) Calitatea de deputat și senator este, de asemenea, incompatibilă cu:

a) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice;“.

14. Autorul apreciază că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 71 - Incompatibilități și ale art. 120 alin. (1) - Principii de bază.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în expunerea de motive a Legii nr. 161/2003, legiuitorul arată că unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror demnități publice și funcții publice, este asigurat prin titlul IV privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice. Prevederile acestui titlu se înscriu pe linia documentelor internaționale în materie și se regăsesc în mare măsură în legislațiile unor state membre ale Uniunii Europene, spre exemplu în Italia, Spania și Portugalia.

16. Analizând dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate, Curtea reține că acestea stabilesc incompatibilitatea calității de deputat sau de senator cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare/reasigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice.

17. Cât privește critica de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile de lege criticate adaugă la textul constituțional unele incompatibilități ale parlamentarilor, care nu se înscriu în sfera exercițiului funcțiilor de autoritate la care se referă art. 71 din Legea fundamentală, Curtea nu o poate reține, deoarece aceste norme legale sunt o expresie a prevederilor constituționale ale alin. (3) al art. 71, potrivit căruia alte incompatibilități se stabilesc prin lege organică.

18. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 81 din 27 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 14 martie 2013, a statuat că, în înțelesul art. 71 alin. (2) din Legea fundamentală, funcțiile publice de autoritate sunt cele folosite în cadrul autorităților publice prevăzute de Constituție, funcții care pot fi elective sau neelective.

Art. 81 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 determină înțelesul sintagmei consacrate de norma constituțională, stabilind că "Prin funcții publice de autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat sau de senator, se înțelege funcțiile din administrația publică asimilate celor de ministru, funcțiile de secretar de stat, subsecretar de stat și funcțiile asimilate celor de secretar de stat și subsecretar de stat din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, funcțiile din Administrația Prezidențială, din aparatul de lucru al Parlamentului și al Guvernului, funcțiile de conducere specifice ministerelor, celorlalte autorități și instituții publice, funcțiile de consilieri locali și consilieri județeni, de prefecți și subprefecți și celelalte funcții de conducere din aparatul propriu al prefecturilor, funcțiile de primar, viceprimar și secretar ai unităților administrativ-teritoriale, funcțiile de conducere și execuție din serviciile publice descentralizate ale ministerelor și celorlalte organe din unitățile administrativ-teritoriale și din aparatul propriu și serviciile publice ale consiliilor județene și consiliilor locale, precum și funcțiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le dețin să candideze în alegeri.“

19. De asemenea, Curtea a reținut că Parlamentul poate să stabilească prin lege organică orice alte incompatibilități cu mandatul de parlamentar, dar nu cu funcții publice de autoritate, ci cu orice alte funcții publice și în special cu funcții private.

20. Totodată, instanța de contencios constituțional a observat că dispozițiile constituționale referitoare la incompatibilități au fost preluate și dezvoltate în mai multe legi organice. În acest sens, Curtea a amintit Legea nr. 96/2006 și Legea nr. 161/2003 și a reținut incidența în materie a dispozițiilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, care reglementează, în titlul II, proceduri de asigurare a integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, secțiunea a 3-a a respectivului titlu fiind dedicată procedurii de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților.

21. Prin urmare, Curtea constată că instituirea prin textul de lege criticat a incompatibilității menționate este o opțiune a legiuitorului și se circumscrie scopului legii de înlăturare a cauzelor și condițiilor care determină corupția, astfel încât funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare/reasigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice să nu constituie un factor generator de corupție, în cazul persoanelor care au calitatea de deputat sau senator.

22. Cât privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 120 alin. (1), potrivit cărora administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice, Curtea constată că acestea nu au relevanță în soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate.