Decizia CCR Nr. 620 din 4.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 24 din C. pr. civ.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Adriana Ivănescu în Dosarul nr. 64.085/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 406D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepției, doamna Adriana Ivănescu, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Adriana Ivănescu a depus concluzii scrise prin care reiterează excepția de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care arată că este o victimă a sistemului judiciar. Aceasta afirmă că în dosar este vorba de o contestație la executare formulată împotriva unei executări ilegale. Deși a formulat recurs împotriva hotărârii judecătorești nefavorabile, s-a demarat procedura de executare silită. Procesul său a demarat sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865 și a continuat, pentru faza executării silite, pe noul Cod de procedură civilă, vechea procedură a învestirii cu formulă executorie lipsind, fapt de natură să afecteze rigoarea procedurii actuale.

5. În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta mai arată că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură, legiuitorul fiind competent să stabilească aceste norme.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

6. Prin Încheierea din 4 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 64.085/301/2013, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din Codul de procedură civilă, excepție invocată de Adriana Ivănescu într-un dosar având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că dispozițiile legale criticate nu mai conferă suficiente garanții procesuale privind evitarea arbitrarului față de vechile dispoziții aplicabile în materia executării silite și care prevedeau necesitatea învestirii cu o formulă executorie pentru hotărârile judecătorești.

8. Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă și-a exprimat opinia potrivit căreia excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, se arată că principiul constituțional al egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare. În cauză însă contestatoarea nu precizează care sunt subiectele aflate în situații similare, față de care i se aplică un tratament juridic diferit.

9. Privitor la dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, instanța apreciază că acesta nu este încălcat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, aplicabile executării silite începute împotriva contestatoarei, întrucât și prin noile dispoziții ale Codului de procedură civilă s-a prevăzut dreptul de a face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați prin executare - art. 711 din noul Cod de procedură civilă, or, tocmai ca urmare a exercitării acestui drept, a fost format pe rolul instanței dosarul analizat.

10. Cât privește încălcarea dispozițiilor art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție, se constată că nu se poate reține încălcarea acestor prevederi constituționale, contestatoarea neindicând în concret cum intră în contradicție dispozițiile art. 24 din codul de procedură civilă cu dispozițiile art. 124 alin. (1) și (2) din Constituția României.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile egale criticate sunt constituționale. Acesta arată că, în cazul art. 24 din noul Cod de procedură civilă, legiuitorul a optat ca legea de procedură nouă să se aplice numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, spre deosebire de art. 725 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă care consacră legislativ soluția opusă, respectiv că legea nouă se aplică, de la intrarea ei în vigoare, și proceselor și executărilor silite începute sub legea veche. Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale, astfel cum este determinată prin dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 24 din Codul de procedură civilă, text care trebuie privit în coroborare cu soluția legislativă prevăzută de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, dispoziții care prevăd că "Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare." Prevederile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 24:"Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. "

16. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că aceste texte de lege aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și art. 124 alin. (1) și (2) privind înfăptuirea justiției. Se mai arată că dispozițiile legale criticate aduc atingere prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 1 privind dreptul la un proces echitabil din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea excepției de neconstituționalitate apreciază că prevederile Codului de procedură civilă din 1865 îi erau mai favorabile în materia executării silite, având în vedere că, cu ocazia învestirii cu formulă executorie, ca o operațiune separată, instanța verifica cu atenție dacă hotărârea judecătorească făcea parte din categoria acelora care puteau fi învestite cu formulă executorie. Autoarea excepției se plânge de faptul că hotărârea judecătorească pusă în executare silită potrivit dispozițiilor din Codul de procedură civilă în vigoare la momentul declanșării ei nu era definitivă și, deci, nici susceptibilă de executare silită. Se mai menționează că autoarea excepției a formulat recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești. Aceeași autoare se plânge de faptul că instanța a tratat cu superficialitate încuviințarea executării silite, menționând că hotărârea era definitivă, fapt care, afirmă autoarea excepției, nu era adevărat. Aceste chestiuni semnalate de autoarea excepției de neconstituționalitate țin mai mult de interpretarea și aplicarea legii.

18. Alte critici vizează faptul că procesul civil are, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, un caracter unitar. Astfel, se menționează Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009. Acest caracter unitar al procesului ar fi știrbit de aplicarea prevederilor noului Cod de procedură civilă executărilor silite declanșate după intrarea sa în vigoare, dar care vizează hotărâri

judecătorești pronunțate în baza Codului de procedură civilă din 1865.

19. Potrivit deciziei menționate, caracterul unitar al procesului civil impune respectarea garanțiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil atât în faza judecății, cât și a executării silite, cea mai importantă dintre aceste garanții fiind "dreptul la un tribunal" în sensul art. 21 din Constituție și al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adică liberul acces la o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, și controlul actelor efectuate în ambele faze ale procesului de către instanțele judecătorești.

20. În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat în jurisprudența sa că "dreptul la un tribunal garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți. Executarea unei sentințe, a oricărei instanțe, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din «proces» în sensul art. 6"(Hotărârea din 12 iulie 2007, pronunțată în Cauza SC Ruxandra Trading împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 41).

21. Așadar, această decizie se raportează la garanțiile procesuale care trebuie să însoțească faza executării silite, fără să se refere la învestirea cu formulă executorie a hotărârilor judecătorești; astfel, legiuitorul este competent să stabilească ce categorii de hotărâri judecătorești trebuie învestite cu formulă executorie. Un asemenea aspect nu pune în discuție unitatea procesului civil, astfel cum aceasta a fost configurată prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009.

22. De asemenea, Curtea reține că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Dispozițiile legale criticate au un caracter tranzitoriu și reprezintă voința legiuitorului, care, prin noul Cod de procedură civilă, a ales să se raporteze, în privința executării silite, la momentul declanșării acestei proceduri.

23. In ceea ce privește egalitatea în fața legii, Curtea reține că dispozițiile legale se aplică, în egală măsură, tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, fără discriminări. Având în vedere că există suficiente garanții procesuale care dau expresie dreptului la un proces echitabil, nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale invocate.