Decizia CCR nr. 329 din 12.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 1 alin. 2, art. 4 teza a doua raportate la art. 33,art. 9 alin. (3), art. 10 alin. 1, art. 11 alin. 1, art. 20 alin. (4), (5) şi (7), art. 27 alin. 1 şi (4),...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4,art. 9 alin. (3), art. 10-11, art. 16-31, art. 33 și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Florin Marinescu, Constantin Marinescu și Coralia Maria Marinescu în Dosarul nr. 5.616/3/2012 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 661D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 736D/2013, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4,art. 9 alin. (3), art. 10-11, art. 16-31, art. 33-34 și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, excepție ridicată de aceiași autori în Dosarul nr. 5.620/3/2012 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că autorii excepției de neconstituționalitate au depus la dosare note scrise prin care solicită admiterea excepției și judecarea în lipsă.

6. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 661D/2013 și nr. 736D/2013, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 736D/2013 la Dosarul nr. 761D/2013, care este primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 188/2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

10. Prin Sentința civilă nr. 1.548 din 13 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5.616/3/2012, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4,art. 9 alin. (3), art. 10-11, art. 16-31, art. 33 și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Florin Marinescu, Constantin Marinescu și Coralia Maria Marinescu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei cereri de restituire, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

11. Prin Încheierea din 11 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5.620/3/2012, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4,art. 9 alin. (3), art. 10-11, art. 16-31, art. 33-34 și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de aceiași autori într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei cereri de restituire, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate referitor la pretinsa contrarietate a prevederilor art. 1 alin. (2) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 față de art. 16 alin. (1) și art. 124 alin. (2) din Constituție, autorii excepției arată că Legea nr. 165/2013 instituie în privința măsurilor reparatorii o nouă procedură, diferită de cea consacrată prin Legea nr. 10/2001, care modifică în mod substanțial dreptul de a obține reparații prin echivalent acordate ca urmare a preluării în mod abuziv a imobilelor în perioada regimului comunist, în comparație cu modalitatea în care acest drept a fost reglementat prin Legea nr. 10/2001, instituind ca singură măsură reparatorie prin echivalent compensarea prin puncte, măsură ce se aplică și cererilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Măsura reparatorie prin echivalent ce constă în compensarea prin puncte creează o situație discriminatorie în înfăptuirea justiției pentru persoanele care au întreprins deja demersurile prevăzute de Legea nr. 10/2001, ale căror dosare se aflau în stadiu de soluționare la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și celelalte dosare similare care au reușit să fie finalizate potrivit măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Așa fiind, autorii excepției susțin că, deși au întreprins aceleași demersuri și au respectat procedura instituită de Legea nr. 10/2001, riscă să le fie aplicat un regim de despăgubire complet diferit și discriminatoriu în comparație cu persoanele care s-au aflat în situații juridice similare.

13. Autorii excepției apreciază că prevederile de lege criticate din Legea nr. 165/2013, în special prevederile art. 1 alin. (2) și cele cuprinse în capitolul III din lege, încalcă dispozițiile art. 44 și art. 46 din Constituție, care consacră dreptul de proprietate privată și dreptul la moștenire. În acest sens, aceștia susțin că Legea nr. 165/2013 limitează în mod abuziv exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instaurând totodată incertitudinea obținerii unei acoperiri integrale a prejudiciului cauzat prin preluarea abuzivă a imobilelor în perioada comunistă. Se arată că prin unica măsură reparatorie prin echivalent instituită, și anume compensarea prin puncte, precum și prin sistemul de valorificare a acesteia, se aduce atingere dreptului de proprietate privată și dreptului la moștenire; arată că măsura de compensare prin puncte se realizează printr-o procedură anevoioasă, care presupune respectarea unor termene îndelungate și care nu oferă garanția unei satisfaceri complete a prejudiciului suferit. Reține, în acest sens, că organizarea licitațiilor prevăzute la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate avea loc mai devreme de data de 1 ianuarie 2016, că valorificarea punctelor în numerar nu poate fi înfăptuită mai devreme de 1 ianuarie 2017, conform dispozițiilor art. 31 alin. (1) din lege, și că această procedură presupune emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare, potrivit prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

14. Autorii excepției susțin, totodată, că prevederile art. 1 alin. (2) și cele cuprinse în capitolul III din Legea nr. 165/2013 încalcă și dispozițiile art. 20 din Constituție, conform cărora, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privind drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale. Se face trimitere, în acest sens, la Hotărârea-pilot a Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care instanța europeană, condamnând statul român, a reținut ineficiența mecanismului de despăgubire sau de restituire, constatând că se impune implementarea unor măsuri generale care să permită realizarea efectivă și rapidă a dreptului urmărit; s-a subliniat, cu această ocazie, necesitatea implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și necesitatea adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubire o previzibilitate sporită. Or, în opinia autorilor excepției, prevederile Legii nr. 165/2013 prin care se stabilește ca singură măsură reparatorie în echivalent compensarea prin puncte nu sunt de natură a complini lipsurile Legii nr. 10/2001, evidențiate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Procedura neclară și îndelungată prin care pot fi valorificate punctele compensatorii nu este de natură să ofere o soluție eficientă, simplificată și clară, așa cum a fost sugerată de Curtea Europeană.

15. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, care consacră principiului neretroactivității legii civile. Se arată că, potrivit acestui principiu, odată demarată o procedură, regulile nu pot fi schimbate pe parcursul acesteia, indiferent de durata sa, însă textul de lege criticat impune aplicabilitatea noii reglementări și pentru situațiile juridice reglementate de Legea nr. 10/2001, născute anterior intrării sale în vigoare. Faptul că, în ciuda demersurilor întreprinse de autorii excepției, autoritățile competente nu au soluționat notificarea formulată în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, nu poate conduce la instituirea unei situații discriminatorii prin acordarea unui alt tip de măsuri reparatorii, ca urmare a aplicării retroactive a unei legi ce nu era în vigoare la momentul inițierii procedurii.

16. Se susține, de asemenea, că prevederile criticate din Legea nr. 165/2013 aduc atingere dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece termenele instituite prin textele de lege criticate nu sunt rezonabile, conducând la tergiversarea procedurilor a căror finalizare a fost deja întârziată excesiv. În acest context, autorii excepției fac referiri exprese la termenele cuprinse în art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (4), (5) și (7), art. 27 alin. (1) și (4), art. 31,art. 33 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 34 alin. (1) și (2). Având în vedere că Legea nr. 165/2013 se aplică cauzelor în curs de soluționare aflate pe rolul instanțelor de judecată, și faptul că această lege nu reglementează și procedura ce trebuie urmată de către instanțele de judecată în aceste cauze, autorii excepției apreciază că ne aflăm în fața unei lacune legislative ce generează o lipsă de transparență de natură a încălca dreptul constituțional la un proces echitabil.

17. Tribunalul București - Secția a V-a civilă și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate în sensul respingerii acesteia.

18. Tribunalul București - Secția a III-a civilă, analizând argumentele autorilor excepției, consideră că prevederile Legii nr. 165/2013 nu încalcă principiile constituționale invocate, în condițiile în care această lege a fost adoptată în raport cu termenul acordat statului român de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea-pilot pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, în vederea adoptării de către autoritățile române a unor măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație. Prin urmare, acesta este motivul pentru care în art. 4 din Legea nr. 165/2013 se prevede că dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi. Instanța remarcă faptul că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu retroactivează atâta timp cât se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate la data intrării în vigoare a acestei legi, putându-se reține o încălcare a principiului neretroactivității legii doar în condițiile în care aceste dispoziții de lege s-ar fi aplicat și cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Atâta timp cât legea a fost adoptată tocmai pentru a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație, simpla nemulțumire manifestată față de conținutul măsurilor prevăzute de această lege în domeniul restituirii imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist nu constituie un motiv întemeiat pentru a se putea reține încălcarea principiului neretroactivității legii, legiuitorul înțelegând să reglementeze măsuri și proceduri potrivite raportate la situația dată, aceea rezultată din numărul mare de cereri de restituire rămase nesoluționate până la momentul actual, dar și lipsa de eficiență a sistemului de restituire a proprietăților din România.

19. De asemenea, instanța a reținut că nu este afectat, în substanța sa, dreptul de proprietate și nici cel privind moștenirea, autorii excepției având aceleași drepturi succesorale ca înainte de apariția Legii nr. 165/2013, modificându-se doar condițiile în care aceștia, în calitate de succesori, pot beneficia de emolumentul dreptului succesoral, condiții care nu vizează calitatea acestora de persoane îndreptățite, ci termenul în care li se soluționează în procedura administrativă notificarea și modalitatea de reparare, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă. Așa fiind, instanța consideră că prevederile criticate din Legea nr. 165/2013, prin conținutul lor, nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 16,art. 20,art. 21 alin. (3), art. 44,art. 46 și art. 124 din Constituție.

20. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

21. Avocatul Poporului apreciază că, din examinarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4,art. 9 alin. (3), art. 10,art. 11,art. 16-31, art. 33,art. 34 și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 față de dispozițiile constituționale ale art. 15,art. 16,art. 20,art. 21,art. 44,art. 46 și art. 124, pot fi reținute doar o parte din criticile invocate de autorii excepției.

22. Astfel, arată că, în ceea ce privește art. 1 alin. (2) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, prin care s-a stabilit că singura măsură reparatorie prin echivalent constă în compensarea prin puncte, aceste prevederi de lege aduc atingere principiului egalității în fața legii. În al doilea rând, consideră că prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive și contravin, astfel, art. 15 alin. (2) din Constituție. De asemenea, apreciază că prevederile capitolului III din Legea nr. 165/2013, referitoare la acordarea de măsuri compensatorii, aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 20 și art. 44. Ca atare, Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 1 alin. (2), art. 4 raportate la art. 33,art. 50 lit. b) și cele cuprinse în capitolul III din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale.

23. Referitor la celelalte critici de neconstituționalitate formulate, Avocatul Poporului apreciază că nu pot fi reținute, normele legale criticate fiind în concordanță cu principiile constituționale invocate.

24. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

25. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

26. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut de instanțe în dispozitivul de sesizare, îl constituie prevederile art. 1 alin. (2), art. 4,art. 9 alin. (3), art. 10,art. 11,art. 16-31, art. 33-34 și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare.

Din argumentele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii excepției critică, în realitate, prevederile art. 1 alin. (2), art. 4 teza a doua raportate la art. 33,art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (4), (5) și (7), art. 27 alin. (1) și (4), art. 31,art. 33 alin. (1) lit. c) și alin. (2), art. 34 alin. (1) și (2) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, prevederi de lege care constituie, astfel, obiect al excepției de neconstituționalitate și asupra cărora Curtea urmează a se pronunța. Aceste prevederi de lege au următorul conținut:

Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma criticată de autorii excepției de neconstituționalitate, prevedea că: "În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.“.;

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (_) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, (_) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

- Art. 9 alin. (3): "Predarea terenurilor disponibile către comisia locală de fond funciar se face numai după validarea de către comisia județeană de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București a propunerilor de punere în posesie pe aceste terenuri, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2015.“;

- Art. 10 alin. (1): "Până la data de 1 martie 2014, Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară va realiza, pentru fiecare județ și la nivel național, situația comparativă a cererilor și disponibilului de teren, în condițiile prevăzute la art. 6 alin. (2).“;

- Art. 11 alin. (1): "Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.“;

- Art. 20 alin. (4), (5) și (7): "(4) Până la data de 1 ianuarie 2015, Agenția Domeniilor Statului publică pe pagina sa de internet și transmite Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților lista imobilelor din Fondul național. Lista se completează cu imobilele care se transmit în proprietatea privată a statului și în administrarea Agenției Domeniilor Statului, în condițiile prezentei legi.

(5) Terenurile puse la dispoziția comisiilor locale în vederea finalizării procesului de restituire, dar nerestituite foștilor proprietari până la data de 1 ianuarie 2016 intră, de drept, în Fondul național și sunt afectate valorificării punctelor acordate potrivit prezentei legi. [_]

(7) Până la data de 1 ianuarie 2015, Comisia Națională va face publică valoarea fiecărui imobil din Fondul național, așa cum rezultă ea prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pentru imobilele trecute în Fondul național ulterior datei de 1 ianuarie 2015, valoarea se publică în termen de 30 de zile.“;

- Art. 27 alin. (1) și (4): "(1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016. [_]

(4) Regulamentul de organizare a licitației se aprobă de către Comisia Națională până la data de 1 iulie 2015 și se publică pe pagina de internet a Agenției Domeniilor Statului, a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.“;

- Art. 31:"(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.

(2) În aplicarea alin. (1), deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.

(3) Sumele cuprinse în titlurile prevăzute la alin. (2) se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(4) Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitațiilor naționale de imobile.

(5) Modalitatea de valorificare în numerar se stabilește prin normele de aplicare a prezentei legi.“;

- Art. 33 alin. (1) lit. c) și alin. (2): "(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: [_]

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.“;

- Art. 34 alin. (1) și (2): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.“;

- Art. 50 lit. b): "La data intrării în vigoare a prezentei legi: [_]

b) orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare sila măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă;“.

27. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate aceste prevederi din Legea nr. 165/2013 contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 46 privind dreptul la moștenire și art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției.

28. Examinând excepția de neconstituționalitate, în ceea ce privește critica referitoare la prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că, în vederea finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, Legea nr. 165/2013 instituie două forme de despăgubire, și anume restituirea în natură [art. 1 alin. (1)], iar în situația în care aceasta nu mai este posibilă, se acordă măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensările prin puncte, potrivit procedurii prevăzute în cap. III din lege [art. 1 alin. (2)]. Ulterior, ca urmare a modificărilor aduse art. 1 alin. (2) prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, legiuitorul a prevăzut că, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III din Legea nr. 165/2013. Comparând soluțiile legislative reglementate de aceste prevederi de lege, în vechea și actuala lor redactare, Curtea constată că noua soluție legislativă este diferită de cea anterior consacrată prin aceea că, pe lângă restituirea în natură, ca măsură principală de reparație, și modalitatea de compensare prin puncte, aceasta introduce o metodă suplimentară de reparație prin echivalent, și anume aceea de compensare cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire.

29. Curtea constată, de asemenea, că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, atât în vechea, cât și în noua redactare, se referă la măsuri de finalizare a procesului de restituire în natură sau echivalent, diferența dintre cele două forme de redactare a normei legale constând în introducerea unei modalități suplimentare de reparație prin echivalent, constând în compensarea cu bunuri. În acest context, referitor la critica autorilor excepției cu privire la instituirea, prin Legea nr. 165/2013, a unei singure măsuri reparatorii prin echivalent, și anume compensarea prin puncte, măsură ce se aplică și cererilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea constată că aceștia critică prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor inițială, anterioară modificării acestora prin Legea nr. 368/2013.

30. În acest context, Curtea constată că, întrucât litigiile în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate se află pe rolul instanțelor de judecată și după data intrării în vigoare a Legii nr. 368/2013, forma inițială a art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, criticată de autorii excepției, nu a produs și nu produce efecte juridice, noua soluție legislativă aplicându-se imediat și cauzelor aflate în curs de judecată. Curtea constată, astfel, că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor inițială, criticată de autorii excepției, nu mai sunt în vigoare și nici nu își produc efecte juridice în cauzele de față.

31. Observațiile anterioare sunt valabile, mutatis mutandis, și în cazul prevederilor art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, din cuprinsul cărora autorii excepției critică teza a doua, cu privire la abrogarea oricărei dispoziții referitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care Curtea constată că textul de lege criticat nu este incident în cauză.

32. Pentru aceste motive, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) și art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă.

33. În ceea ce privește art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, prevederi de lege criticate de autorii excepției prin raportare la art. 33 din același act normativ, Curtea constată că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea instanței de contencios constituțional, Curtea constată că în cauzele de față sunt incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Ca atare, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă.

34. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în speța dedusă soluționării, instanța de judecată urmează să respecte deciziile Curții Constituționale atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acestea se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, deciziile anterioare de constatare a neconstituționalității reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

35. În ceea ce privește art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (4), (5) și (7), art. 27 alin. (1) și (4), art. 31,art. 33 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 165/2013, autorii excepției de neconstituționalitate susțin că termenele instituite prin aceste texte de lege nu sunt rezonabile, conducând la tergiversarea procedurilor a căror finalizare a fost deja întârziată excesiv. Având în vedere stadiul procesual în care se află litigiile aflate pe rolul instanței de judecată, în cadrul cărora a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, și anume refuzul nejustificat al entității prevăzute de lege de a răspunde în termenul legal notificărilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001, Curtea constată că nu se poate stabili legătura cu soluționarea cauzelor a acestor prevederi de lege. Aceasta, deoarece "legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textelor de lege criticate în cauzele deduse judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

36. De asemenea, referitor la prevederile art. 34 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că acestea nu au incidență în prezentele cauze, ele având aplicabilitate în cazul dosarelor înregistrate sau transmise la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.