Decizia CCR nr. 402 din 3.07.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1 alin. 2, art. 4 teza a doua raportate la prevederile art. 33 alin. 1 şi 2, art. 35 alin. 2 şi art. 50 lit. b) teza a doua şi lit. c) din Legea nr. 165/2013 -...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (1) si (2), art. 35 alin. (2) și art, 50 lit. b) teza a doua și lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Victor Protopopescu în Dosarul nr. 1.776/3/2013 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 872D/2013.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 33 din Legea nr. 165/2013. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 35 alin. (2) și art. 50 Sit. b) teza a doua și lit. c) din Legea nr. 165/2013 apreciază că aceasta este inadmisibilă, textele de lege criticate neavând legătură cu soluționarea cauzei. Astfel, dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor inițială, nu au produs efecte juridice în cauză, iar soluția legislativă prevăzută inițial de către art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost modificată prin dispozițiile Legii nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prin care a fost introdusă și compensarea prin bunuri.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 6 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.776/3/2013, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) și (2), art. 35 alin. (2) și art. 50 lit. b) teza a doua și lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a Imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost invocată de Victor Protopopescu într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii întemeiate pe prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prin care se solicită obligarea pârâtului municipiul București, prin primar general, să emită o ofertă de restituire prin echivalent, prin compensare cu anumite bunuri imobile identificate, corespunzătoare valorii cotei succesorale stabilite pentru reclamant, dintr-un imobil preluat abuziv și ulterior demolat. La data de 20 mai 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care în art. 1 alin. (2) prevedea ca singură măsură reparatorie compensarea prin puncte. Curtea a fost sesizată prin Încheierea din 6 decembrie 2013, iar prin Sentința civilă nr. 112 din 24 ianuarie 2014 cererea de chemare în judecată a fost respinsă subsecvent admiterii excepției autorității de lucru judecat.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile legale criticate aduc atingere dreptului la un proces echitabil sub aspectul principiului egalității părților într-un proces civil, respectiv principiului egalității armelor. Astfel, statul intervine într-un proces aflat în desfășurare, creându-și o situație mai favorabilă decât cea existentă la începutul procesului și influențând respectivul proces. Referitor la prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013, observă că acestea sunt neconstituționale, aducând atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil în condițiile în care termenul prevăzut de acestea este reglementat după o perioadă de doisprezece ani în care cererile nu au fost soluționate de către entitățile învestite.

6. De asemenea, se arată că textele de lege criticate sunt neconstituționale sub aspectul tratamentului discriminatoriu la care este supus autorul excepției în raport cu persoanele cărora li s-a oferit în compensare bunuri imobile ce au aparținut unității deținătoare, or egalitatea în fața legii presupune egalitatea tuturor cetățenilor în fața ansamblului legislativ ce reglementează o anumită problemă. De altfel, legiuitorul a inițiat un proiect de lege care să modifice Legea nr. 165/2013 pe acest aspect, respectiv înlăturarea discriminării rezultate din interzicerea compensărilor,

7. Tribunalul București - Secția a III-a civilă își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, textele de lege criticate nu sunt de natură a limita accesul liber la justiție sau egalitatea cetățenilor în fața legii, ci doar de a stabili noi coordonate în procedura de acordare a măsurilor reparatorii, prin raportare la modalitățile prevăzute de noua lege. În cazurile în care legiuitorul a stabilit valorificarea unor drepturi în interiorul unui anumit termen, nu s-a restrâns accesul, ci s-a stabilit cadrul legal în vederea exercitării acestui drept constituțional.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 33 alin. (1) și (2), art. 35 alin. (2) și art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 sunt în acord cu exigențele impuse de art. 16 și art. 21 din Constituție, iar dispozițiile art. 50 lit. b) teza a doua din același act normativ sunt neconstituționale.

10. În acest sens arată că dispozițiile legale criticate prin care sunt impuse termene diferite de soluționare a cererilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001, în funcție de gradul de încărcare a autorităților publice competente să le soluționeze și de numărul de cereri rămase nerezolvate, nu sunt de natură să instituie discriminare între persoanele implicate în proces, sub aspectul egalității armelor. În atari condiții, dreptul persoanelor implicate în procesele aflate pe rolul instanțelor de judecată de a se prevala, neîngrădit, de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil nu este încălcat prin textele de lege criticate. Referitor la posibila discriminare instituită prin art. 50 lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013 potrivit căruia orice dispoziție referitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent se abrogă, se arată că prin Legea nr. 368/2013 s-a modificat art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. În acest context, prin modificarea adusă de Legea nr. 368/2013 s-a stabilit că, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Dispozițiile care modifică art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu rezolvă decât în parte neconstituționalitatea acestui text de lege în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001 potrivit cărora în cazurile în care restituirea în natură nu era posibilă se stabileau măsuri reparatorii prin echivalent, care vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite de deținător cu acordul persoanei îndreptățite, în acordare de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănești. Or, noile prevederi legale introduc doar compensarea cu bunuri, nu și măsura reparatorie prin echivalent care să constea în compensarea cu servicii, astfel cum era prevăzută prin Legea nr. 10/2001.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 33 alin. (1) și (2), art. 35 alin. (2) și art. 50 lit. b) teza a doua și lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. în realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că obiectul acesteia îl formează dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 4 teza a doua raportat la prevederile art. 33 alin. (1) și (2), art. 35 alin. (2) și art. 50 lit. b) teza a doua și lit. c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care aveau următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (2): "În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III";

-Art. 4:"Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

-Art. 33 alin. (1): "Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează;

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.";

- Art. 35: "(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.";

- Art 50: "La data intrării în vigoare a prezentei legi:

b) orice dispoziție referitoare (...) la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă;

c) articolele 13, 14, 14¹, 14², 15 literele a)-d) si f), articolele 16, 17, 18, 18¹, 18², 18³, 18⁴, 18⁵, 18⁶, 18⁷, 18⁸, 18⁹ și articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară prezentei legi se abrogă. "

14. Curtea observă că, după sesizarea Curții Constituționale, dar înainte de soluționarea cauzei aflate pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă, a intrat în vigoare Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, care prevede la art. I pct. 1 că art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 se modifică și va avea următorul cuprins: "În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic ai unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III."

15. În opinia autorului excepției prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) teza finală privind egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și celor ale art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că soluția legislativă prevăzută inițial de către art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost modificată prin dispozițiile Legii nr. 368/2013, citată anterior, dobândind o configurație normativă diferită. Astfel, pe lângă compensarea prin puncte, a fost introdusă și compensarea prin bunuri.

17. Cercetând stadiul procesual al prezentei cauze, Curtea constată că prin Sentința civilă nr. 112 din 24 ianuarie 2014 cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat compensarea cu bunuri, a fost respinsă subsecvent admiterii excepției autorității de lucru judecat, concluzia fiind aceea că dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor inițială, nu au produs efecte juridice în cauză. De altfel, aceste observații sunt valabile mutatis mutandis și în cazul dispozițiilor art. 50 lit. b) teza a doua din Legea nr. 165/2013,

18.În ce privește dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acesta consacră dreptul persoanei care se consideră îndreptățită de a se adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de art. 33 și 34, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele menționate. Așa fiind, art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu este incident în cauză, neavând legătură cu soluționarea acesteia, în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

19. Curtea constată că prin prevederile art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 sunt abrogate mai multe articole din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, articole ce reglementau procedura acordării de despăgubiri, or, în cauză, s-a solicitat compensarea cu anumite bunuri imobile identificate. Având în vedere obiectul cauzei, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013 apare ca fiind inadmisibilă, textul de lege criticat neavând legătură cu soluționarea acesteia.

20. Pentru motivele anterior reținute, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 35 alin. (2) și art. 50 lit. b) teza a doua și lit. c) din Legea nr. 165/2013 nu îndeplinește condiția de admisibilitate a legăturii cu soluționarea cauzei, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, astfel încât, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

21. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, criticate de autorul excepției prin raportare la art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr, 281 din 16 aprilie 2014, a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

22. Întrucât autorul excepției formulează critici de neconstituționalitate care vizează dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cete ale art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă cadrului constituțional prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, precum și faptul că decizia menționată a fost pronunțată la un moment ulterior sesizării instanței constituționale, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă.