ANEXĂ - REGULI DE PROCEDURĂ ARBITRALĂ. - Decizia CCIR nr. 1/2014 - aprobarea Regulilor de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional

(1) Cererea prin care reclamantul sesizează Curtea de Arbitraj cu soluționarea unui litigiu, denumită în continuare cerere de arbitrare, trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) numele și prenumele, domiciliul și, după caz, domiciliul ales al persoanei fizice ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor. De asemenea, se vor menționa și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului și ale pârâtului, dacă sunt cunoscute de reclamant, precum și adresa electronică, numărul de telefon, numărul de fax ori alte asemenea date. Dacă reclamantul locuiește/are sediul în străinătate, va arăta și reședința aleasă în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind litigiul arbitral;

b) numele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar, în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia și sediul profesional. Dovada calității de reprezentant se va alătura cererii, inclusiv înscrisul doveditor al calității de reprezentant legal sau, după caz, extras din registrul public în care este menționată împuternicirea reprezentantului persoanei juridice de drept privat;

c) obiectul și valoarea cererii, precum și modalitatea de calcul prin care s-a ajuns la stabilirea acestei valori;

d) motivele de fapt și de drept pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, cu trimitere la înscrisurile doveditoare corespunzătoare sau la alte probe. Indicarea probelor solicitate se face cu arătarea, după caz, a înscrisurilor și a relevanței lor, a numelui și domiciliului martorilor și a faptelor ce tind a fi probate, a obiectivelor expertizei și a expertului consilier propus, a întrebărilor pentru interogatoriu, în cazul persoanelor juridice;

e) menționarea convenției arbitrale, anexându-se copie de pe contractul în care este inserată sau copie de pe compromis;

f) semnătura părții și ștampila în cazul persoanelor juridice. Dacă cererea este introdusă prin avocat, ea va fi semnată de acesta, aplicând ștampila.

(2) Înscrisurile se depun în copie certificată de parte, dar tribunalul arbitral poate solicita oricând originalul.

(3) Dacă cererea de arbitrare sau înscrisurile sunt formulate într-o limbă străină, secretariatul Curții de Arbitraj din oficiu solicită părții să prezinte o traducere în limba română sau, în arbitrajul internațional, într-o limbă de circulație internațională. Părțile pot solicita în scris ca traducerea să fie efectuată prin grija Secretariatului Curții de Arbitraj, cu suportarea costurilor respective.

(4) Cererea de arbitrare și anexele sale se depun pe suport hârtie în atâtea exemplare câți pârâți sunt, plus unul pentru dosarul cauzei și unul pentru fiecare arbitru. De asemenea, comunicarea se face și în format electronic.

(1) Cererea de arbitrare, însoțită de dovada achitării taxei de înregistrare prevăzute în normele privind taxele și cheltuielile arbitrale, este înregistrată la Secretariatul Curții de Arbitraj și va fi repartizată pentru efectuarea procedurii preliminare unui asistent arbitral, în condițiile prevăzute în Regulamentul Secretariatului Curții de Arbitraj.

(2) Cererea de arbitrare se înregistrează și în cazul în care taxa de înregistrare nu este plătită, dar în acest caz Secretariatul Curții de Arbitraj va acorda reclamantului un termen de 5 zile pentru achitarea taxei. Termenul începe să curgă de la data prezentării cererii, dacă este depusă personal, sau de la data când reclamantul primește comunicarea Secretariatului Curții de Arbitraj în acest sens, dacă cererea a fost trimisă prin poștă. Dacă nu se face dovada plății, cererea de arbitrare rămâne în nelucrare.

(3) Data introducerii cererii de arbitrare se consideră ziua înregistrării acesteia la Secretariatul Curții de Arbitraj, iar, în cazul expedierii ei cu scrisoare recomandată prin poștă, data prevăzută în ștampila oficiului poștal de expediere. Plicul se atașează cererii.

(1) În cazul în care cererea de arbitrare nu cuprinde toate mențiunile și cerințele prevăzute la art. 27, Secretariatul Curții de Arbitraj va înștiința de îndată reclamantul să le completeze în mod corespunzător, într-un termen care nu va depăși 10 zile de la data primirii înștiințării.

(2) Dacă reclamantul nu a arătat în cererea de arbitrare numele arbitrului, el îl va numi în termenul prevăzut la alin. (1). În caz de neconformare, devin aplicabile în mod corespunzător prevederile art. 17 alin. (2) și (3).

(3) Secretariatul va verifica, de asemenea, plata taxei arbitrale, iar dacă aceasta nu a fost plătită conform normelor privind taxele și cheltuielile arbitrale, va comunica reclamantului cuantumul și modalitatea de plată a taxelor arbitrale.

În cazul în care cererea de arbitrare nu a fost comunicată pârâtului de către reclamant, Secretariatul Curții de Arbitraj comunică pârâtului o copie de pe această cerere, împreună cu actele însoțitoare. Se comunică pârâtului cuantumul și modalitatea de plată a taxelor arbitrale, precum și prezentele reguli și lista de arbitri, dacă acestea nu sunt publicate pe site-ul Curții de Arbitraj.

(1) Primind cererea de arbitrare, pârâtul va formula o întâmpinare, care trebuie să cuprindă:

- numele arbitrului numit de el sau răspunsul la propunerea reclamantului privind soluționarea litigiului de un arbitru unic, precum și la persoana acestuia;

- excepțiile referitoare la cererea reclamantului;

- răspunsul în fapt și în drept la cererea reclamantului;

- probele propuse în apărare, pentru fiecare capăt din cererea reclamantului;

- celelalte mențiuni și cerințe prevăzute de art. 27 pentru cererea de arbitrare, în mod corespunzător.

(2) În termen de 20 de zile de la primirea cererii de arbitrare, pârâtul va comunica reclamantului întâmpinarea, împreună cu actele însoțitoare, și, de asemenea, o va depune la Curtea de Arbitraj, atașând dovada de comunicare.

(3) La cererea pârâtului, comunicarea întâmpinării se face de către Secretariatul Curții de Arbitraj.

(4) Dacă mai mulți reclamanți au un singur reprezentant sau un reclamant stă în judecată în mai multe calități juridice, se va comunica și, respectiv, depune câte o singură întâmpinare.

(5) Când sunt mai mulți pârâți, aceștia pot răspunde, toți împreună sau numai o parte dintre ei, printr-o singură întâmpinare.

(6) Dispozițiile art. 27 alin. (4) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(7) Nedepunerea sau necomunicarea întâmpinării nu înseamnă recunoașterea pretențiilor reclamantului.

(8) Dacă prin nedepunerea sau necomunicarea întâmpinării litigiul se amână, tribunalul arbitral va putea obliga pe pârât la plata cheltuielilor cauzate prin amânare.

(1) Dacă pârâtul are pretenții împotriva reclamantului derivând din același raport juridic, acesta poate formula cerere reconvențională.

(2) Cererea reconvențională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau cel mai târziu până la prima zi de înfățișare și trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și cererea principală. Cu toate acestea, după prima zi de înfățișare, tribunalul arbitral va putea încuviința primirea unei cereri reconvenționale pentru motive ce țin de buna administrare a raporturilor litigioase dintre părți, întotdeauna cu respectarea drepturilor procedurale ale reclamantului.

(3) Ea se soluționează odată cu cererea principală. Când însă numai cererea principală este în stare de a fi soluționată, cererea reconvențională poate fi soluționată separat. Tribunalul arbitral dispune disjungerea acesteia prin încheiere.

(4) Pretențiile din cererea reconvențională se supun plății taxelor și cheltuielilor calculate conform Normelor privind taxele și cheltuielile arbitrale. Dispozițiile art. 29 alin. (3) și art. 30 se aplică în mod corespunzător.

Terții pot participa la procedura arbitrală în condițiile art. 61-77 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Cod de procedură civilă, dacă această participare este posibilă în temeiul unei convenții arbitrale ori dacă efectele convenției arbitrale dintre părțile în litigiu pot fi extinse la alți participanți.

(1) În termen de 10 zile de la data primirii înștiințării din partea Secretariatului Curții de Arbitraj, reclamantul și pârâtul sunt obligați să achite taxa arbitrală în cote egale, în cuantumul stabilit prin normele privind taxele și cheltuielile arbitrale.

(2) În cazul în care pârâtul nu achită jumătate din taxa arbitrală în acest termen, reclamantul va fi invitat să achite taxa arbitrală integral, fiind acordat un nou termen de 10 zile în acest sens.

(3) La cererea reclamantului și în funcție de circumstanțele cauzei, termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit prin rezoluție motivată de către președintele Curții de Arbitraj.

(4) Dacă dovada plății taxei arbitrale nu se face în condițiile comunicate de Secretariatul Curții de Arbitraj, cererea de arbitrare rămâne în nelucrare.

(1) În termen de cel mult 5 zile de la primirea întâmpinării sau, după caz, de la expirarea termenului prescris de art. 31 alin. (2), președintele Curții de Arbitraj fixează primul termen de arbitrare, pentru când părțile vor fi citate. Acest termen nu poate fi mai mic de 21 de zile de la data expedierii citațiilor către părți.

(2) După constituirea tribunalului arbitral, Secretariatul Curții de Arbitraj transmite dosarul de îndată tribunalului arbitral, făcând mențiune scrisă despre acest fapt, cu precizarea datei transmiterii.

(1) Comunicarea, prin Secretariatul Curții de Arbitraj, a cererii de arbitrare, întâmpinării, cererii reconvenționale, citațiilor și hotărârilor arbitrale se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poșta rapidă.

(2) Celelalte înscrisuri, precum și informațiile și diversele înștiințări pot fi făcute și prin scrisoare recomandată cu recipisă poștală de predare, prin poștă rapidă, poștă electronică, telegramă, telex, telefax sau orice alt mijloc de comunicare ce permite stabilirea probei comunicării și a textului transmis. În cazul comunicărilor telefonice, asistentul arbitral va face mențiune în dosar, precizând data și ora convorbirii.

(3) Înscrisurile comunicate părților se consideră înmânate și în cazul în care destinatarul a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a le ridica, deși există dovada avizării sale.

(4) Orice înscris poate fi înmânat și personal părții sau reprezentantului ei, sub semnătură certificată de asistentul arbitral sau de un agent al Secretariatului Curții de Arbitraj, cu precizarea datei înmânării.

(5) Dovezile de comunicare se depun la dosarul cauzei.

(6) Când reclamantul învederează, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul/sediul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, tribunalul arbitral va putea încuviința citarea acestuia prin publicitate, dispozițiile din Codul de procedură civilă aplicându-se în mod corespunzător.

(1) Comunicările se fac, după caz, la adresa indicată de parte în cererea de arbitrare, întâmpinare, cererea reconvențională ori în contractul și corespondența dintre părți, după caz. Orice schimbare de adresă nu va fi luată în considerare dacă nu a fost adusă la cunoștință, în scris, celeilalte părți, precum și Secretariatului Curții de Arbitraj sau tribunalului arbitral în ședință.

(2) Reclamantului sau pârâtului care are domiciliul/sediul în străinătate și care a fost citat pentru primul termen în condițiile prevăzute de prezentele reguli, dar nu și-a respectat obligația de a-și alege un domiciliu în România unde ar urma să i se facă toate comunicările privind litigiul arbitral, i se vor trimite comunicările ulterioare prin scrisoare recomandată, recipisă de predare la poștă a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menționate actele ce se expediază ținând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.

(3) Părțile cu domiciliul/sediul în străinătate vor primi actele de procedură în formulare bilingve, în limba română și într-o limbă de circulație internațională, pe cheltuiala părților.

(1) Înaintea sau în cursul arbitrajului, oricare dintre părți poate cere instanței judecătorești competente să încuviințeze măsuri asigurătorii și măsuri provizorii cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt, după procedura specială prevăzută în art. 585 din Codul de procedură civilă.

(2) La această cerere se vor anexa, în copie, cererea de arbitrare și convenția arbitrală.

(3) Încuviințarea acestor măsuri va fi adusă la cunoștința tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut.

(1) În cursul arbitrajului, măsurile asigurătorii și măsurile provizorii, ca și constatarea anumitor împrejurări de fapt pot fi încuviințate de tribunalul arbitral, prin încheiere, în condițiile reglementate de Codul de procedură civilă.

(2) În caz de împotrivire, executarea acestor măsuri se solicită instanței judecătorești competente, în conformitate cu dispozițiile privind executarea silită din Codul de procedură civilă.

Părțile vor fi reprezentate de către un avocat sau consilier juridic în fața Curții de Arbitraj. Această reprezentare convențională poate dubla reprezentarea legală a părții.

Împuternicirea dată unui avocat sau consilier juridic pentru reprezentare în fața Curții de Arbitraj se presupune a fi dată pentru toate actele de procedură ce urmează a fi îndeplinite în procedura arbitrală, cu excepția actelor procesuale de dispoziție.

(1) Cheltuielile arbitrale cuprind: taxa de înregistrare, taxa arbitrală, care este formată din taxa administrativă și onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, de traducere a actelor și a dezbaterilor, onorariile avocaților, ale experților și consilierilor, cheltuielile de deplasare a părților, arbitrilor, martorilor, experților și consilierilor și alte cheltuieli necesitate de arbitrarea litigiului.

(2) Taxa de înregistrare și taxa arbitrală remunerează serviciile prestate de Curtea de Arbitraj în organizarea și desfășurarea arbitrajului. Taxa de înregistrare nu se restituie în nicio împrejurare.

(3) Cuantumul onorariilor arbitrilor stabilite în normele privind taxele și cheltuielile arbitrale se aplică pentru un singur arbitru.

(4) Cheltuielile arbitrale se stabilesc și se plătesc conform normelor privind taxele și cheltuielile arbitrale.

(5) Dacă taxa arbitrală și celelalte cheltuieli arbitrale nu se plătesc conform acestor norme, nu se va da curs procedurii arbitrale sau cererii respective.

(1) Cheltuielile arbitrale se suportă potrivit înțelegerii dintre părți.

(2) În lipsa unei asemenea înțelegeri, cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a căzut în pretenții, integral, dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate. Dacă cererea de arbitrare este admisă în parte, cheltuiala reprezentând taxa arbitrală va fi acordată prin raportare la pretențiile admise. Tribunalul arbitral va acorda celelalte cheltuieli în măsura în care va aprecia că sunt justificate, în funcție de împrejurările cauzei.

(3) Tribunalul arbitral poate obliga, la cerere, partea prin a cărei culpă s-au cauzat celeilalte părți cheltuieli inutile, la plata acestora, cu titlu de despăgubiri.

(1) Prima zi de înfățișare este primul termen de arbitrare la care părțile, legal citate, pot pune concluzii.

(2) La prima zi de înfățișare, părțile au obligația să informeze tribunalul arbitral: a) dacă au nelămuriri în legătură cu organizarea arbitrajului; b) dacă au obiecții în legătură cu constituirea și competența tribunalului arbitral; c) dacă doresc să se împace; d) dacă solicită să se judece în echitate; e) dacă mai au de depus cereri, memorii sau alte înscrisuri.

Tribunalul arbitral își verifică propria competență de a soluționa litigiul și hotărăște în această privință prin încheiere, care poate fi atacată numai prin acțiunea în anulare introdusă împotriva sentinței arbitrale.

(1) Ședința este deschisă de supraarbitru, care dă cuvântul asistentului arbitral pentru a prezenta referatul litigiului.

(2) Referatul litigiului constă în anunțarea litigiul aflat pe rolul tribunalului arbitral; prezentarea membrilor tribunalului arbitral; efectuarea apelului nominal al părților; constatarea îndeplinirii sau neîndeplinirii procedurii de citare; prezentarea stadiului de arbitrare a litigiului în raport cu încheierea precedentă, după caz.

(1) Supraarbitrul conduce ședința de arbitrare.

(2) Pe parcursul desfășurării ședinței, arbitrii și părțile pot lua cuvântul și pot adresa întrebări prin intermediul supraarbitrului sau direct cu încuviințarea acestuia.

(3) Supraarbitrul, după consultarea arbitrilor, poate dispune suspendarea ședinței de arbitrare, anunțând momentul reluării acesteia. O atare situație se va consemna în încheiere, arătându-se motivele care au stat la baza suspendării ședinței.

(1) Ședința de arbitrare nu este publică.

(2) Părțile pot participa la dezbaterea litigiului, personal sau prin reprezentanți, și pot fi asistate de avocați, consilieri, interpreți sau de alte persoane.

(3) Cu acordul părților și cu încuviințarea tribunalului arbitral, la ședințele de dezbatere a litigiului pot participa și alte persoane.

(1) Neprezentarea părții legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului, afară numai dacă partea lipsă nu va solicita, prin cerere primită de tribunalul arbitral cel mai târziu în preziua dezbaterii, amânarea litigiului pentru motive temeinice, încunoștințând în același timp și cealaltă parte. Amânarea se poate acorda o singură dată.

(2) Amânarea se poate dispune la începutul ședinței arbitrale și de către un singur membru al tribunalului arbitral.

(3) Partea care a fost prezentă sau reprezentată la un termen nu va fi citată în tot cursul arbitrajului, presupunându-se că are cunoștință de termenele următoare, în afară de cazul în care se prevede altfel în prezentele reguli sau citarea este dispusă de tribunalul arbitral.

(4) Termenul luat în cunoștință sau pentru care au fost trimise citațiile nu poate fi preschimbat de tribunalul arbitral decât pentru motive temeinice. Părțile vor fi citate de îndată pentru noul termen.

(5) Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata, chiar și asupra fondului, poate continua în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoștința părților.

În litigiile complexe, tribunalul arbitral poate proceda, cu acordul părților, prin încheiere, la stabilirea unui calendar al procedurii arbitrale. Tribunalul arbitral poate modifica oricând acest calendar, dacă evoluția procedurii arbitrale o impune.

Înregistrarea dezbaterilor poate avea loc numai cu acordul părților.

Tribunalul arbitral poate încuviința ca anumite etape ale procedurii, cu excepția audierii martorilor și experților, precum și a formulării concluziilor asupra fondului, să se realizeze prin corespondență în formă letrică sau electronică.

Oricare dintre părți poate cere, în scris, ca soluționarea litigiului să se facă în lipsa sa.

(1) Dacă ambele părți, deși legal citate, nu se prezintă la termen, tribunalul arbitral va soluționa litigiul, în afară de cazul în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice.

(2) Tribunalul arbitral poate, de asemenea, să amâne soluționarea litigiului, citând părțile, dacă apreciază că este necesară prezența lor la dezbateri ori dacă apreciază că este necesară administrarea unor probe.

(1) Excepțiile privind existența sau validitatea convenției arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor, precum și orice altă excepție trebuie ridicate, sub sancțiunea decăderii, prin întâmpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

(2) Excepțiile de ordine publică pot fi invocate oricând în cursul litigiului arbitral.

(3) Excepția de necompetență a tribunalului arbitral poate fi invocată cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

(1) Excepția de neconstituționalitate poate fi invocată de către oricare dintre părți sau din oficiu de către tribunalul arbitral, în condițiile legii privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

(2) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de tribunalul arbitral, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, precum și opinia tribunalului arbitral asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.

(3) Dacă excepția este inadmisibilă, tribunalul arbitral o va respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.

(1) Fiecare dintre părți are sarcina să dovedească faptele pe care își întemeiază în litigiu pretenția sau apărarea.

(2) Orice cereri și memorii ale părților și orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la prima zi de înfățișare.

(3) Tribunalul arbitral poate admite, în condițiile legii, administrarea de probe la cererea unei părți, numai dacă asemenea probe au fost solicitate prin cererea de arbitrare sau prin întâmpinare ori prin memorii depuse anterior primei zile de înfățișare și comunicate celeilalte părți. Probele care nu au fost cerute în aceste condiții nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, în afară de cazurile în care: a) necesitatea probei ar reieși din dezbateri sau din administrarea altor probe; b) administrarea probei nu pricinuiește amânarea soluționării litigiului.

(4) Cu toate acestea, în vederea soluționării litigiului, tribunalul arbitral poate cere părților, oricând în cursul procedurii arbitrale, explicații scrise cu privire la obiectul cererii și la situația de fapt și poate dispune administrarea oricărei probe prevăzute de lege.

(5) Administrarea probelor se efectuează în ședința tribunalului arbitral.

(6) Ascultarea martorilor și a experților se face fără prestare de jurământ.

(7) Părțile pot conveni asupra probelor și administrării lor.

(8) Tribunalul arbitral nu poate să recurgă la mijloace de constrângere și nici să aplice sancțiuni martorilor sau experților. Pentru luarea acestor măsuri părțile se pot adresa instanței judecătorești competente. Cu toate acestea, tribunalul arbitral poate dispune reducerea onorariului expertului care a întârziat în mod grav și nejustificat în depunerea raportului de expertiză sau a săvârșit alte fapte evidente de tergiversare a efectuării acestei probe.

(9) Aprecierea probelor se face de arbitri potrivit intimei lor convingeri.

(1) Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la primul termen de arbitrare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.

(2) Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.

(1) Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în încheierea de ședință.

(2) Orice dispoziție a tribunalului arbitral va fi consemnată în încheiere și va fi motivată.

(3) Încheierea de ședință va cuprinde, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. a) și b) următoarele mențiuni:

a) modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare;

b) o scurtă descriere a desfășurării ședinței;

c) cererile și susținerile părților;

d) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;

e) dispozitivul;

f) semnăturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 65 alin. (2), precum și semnătura asistentului arbitral.

(1) Părțile au dreptul să ia cunoștință de conținutul încheierilor, ca și de actele dosarului.

(2) La cererea părților sau din oficiu, tribunalul arbitral poate îndrepta erorile materiale sau omisiunile din cuprinsul încheierii de ședință, printr-o altă încheiere, în condițiile art. 68.

(3) Părților li se comunică, la cerere, copie de pe încheierea de ședință, prin grija asistentului arbitral. Cererea se face în ședință sau separat, caz în care aceasta se depune la Registratura Curții de Arbitraj.

Hotărârile arbitrale prin care se rezolvă fondul cauzei sunt denumite "sentințe“, iar celelalte hotărâri, date în cursul procedurii, sunt denumite "încheieri“.

(1) Procedura arbitrală ia sfârșit prin pronunțarea sentinței arbitrale.

(2) Dacă pârâtul recunoaște o parte din pretențiile reclamantului, tribunalul arbitral, la cererea acestuia, va da o sentință parțială în măsura recunoașterii.

(3) Dacă reclamantul renunță la arbitrare sau la însuși dreptul pretins, mai înainte de constituirea tribunalului arbitral, procedura arbitrală se închide printr-o încheiere a președintelui Curții de Arbitraj, pe baza unui referat întocmit de asistentul arbitral-șef.

(4) Dacă reclamantul renunță la arbitrare sau la însuși dreptul pretins după constituirea tribunalului arbitral, procedura arbitrală se închide printr-o încheiere.

(1) Tribunalul arbitral soluționează litigiul în temeiul contractului principal și al normelor de drept aplicabile, ținând seama, când este cazul, de uzanțele comerciale și de principiile generale ale dreptului.

(2) Pe baza acordului expres al părților, tribunalul arbitral poate soluționa litigiul în echitate.

(1) De îndată ce tribunalul arbitral va considera că toate împrejurările cauzei sunt suficient lămurite, închide dezbaterile trecând la deliberare și luarea hotărârii în ședință secretă, cu participarea tuturor membrilor săi.

(2) Pronunțarea hotărârii poate fi amânată cu cel mult 21 de zile, cu condiția încadrării în termenul pentru soluționarea litigiului.

(1) Când tribunalul arbitral este compus din 3 arbitri, hotărârea se ia, dacă nu se întrunește unanimitatea, cu majoritate de voturi.

(2) Arbitrul care a avut o altă părere își va redacta și va semna opinia separată, cu arătarea considerentelor pe care aceasta se sprijină. Regula se aplică și în cazul unei opinii concurente.

(3) Opinia separată sau opinia concurentă se atașează sentinței pronunțate de majoritatea arbitrilor.

Dacă în cadrul deliberării și mai înainte de pronunțarea sentinței tribunalul arbitral consideră că sunt necesare noi lămuriri, va pronunța o încheiere prin care litigiul va fi repus pe rol în vederea unor dezbateri suplimentare, stabilindu-se un nou termen de arbitrare, cu citarea părților, sub condiția încadrării în termenul arbitrajului stabilit pentru respectivul litigiu.

(1) Îndată după deliberare și stabilirea soluției, se întocmește dispozitivul sentinței, care se semnează de toți membrii tribunalului arbitral.

(2) Dacă există opinie separată, ea se va menționa în dispozitiv și se va motiva separat.

(3) Dispozitivul se redactează de către arbitru unic sau, după caz, de către un membru al tribunalului arbitral, se atașează dosarului și se trece în condica de ședințe arbitrale.

(1) Sentința arbitrală se redactează în scris și trebuie să cuprindă:

a) componența nominală a tribunalului arbitral, numele asistentului arbitral, locul și data pronunțării sentinței;

b) numele părților, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul, precum și numele reprezentanților părților și ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;

c) menționarea convenției arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;

d) obiectul litigiului și susținerile pe scurt ale părților;

e) motivele de fapt și de drept ale sentinței, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect întemeiază soluția;

f) dispozitivul;

g) semnăturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 65 alin. (2), precum și semnătura asistentului arbitral.

(2) Dacă unul dintre arbitri este împiedicat să semneze hotărârea, se va face mențiune despre cauza împiedicării, cu confirmarea, sub semnătură, a supraarbitrului, iar în cazul împiedicării supraarbitrului, sub semnătura președintelui Curții de Arbitraj.

(3) În cazul în care este în imposibilitate să semneze asistentul arbitral, hotărârea va fi semnată de asistentul arbitral-șef sau de înlocuitorul acestuia, făcându-se mențiune despre cauza care l-a împiedicat pe asistentul arbitral să semneze hotărârea.

(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din sentințele arbitrale ori din încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți.

(2) Cererea părții interesate se formulează în termen de 15 zile de la data primirii sentinței, iar în cazul încheierilor, cel mai târziu la termenul următor.

(3) Tribunalul arbitral se pronunță asupra cererii prin încheiere. Părțile vor fi citate numai dacă tribunalul arbitral socotește că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.

(4) Încheierea se va atașa la sentință, atât în dosarul litigiului, cât și în dosarul de hotărâri al Curții de Arbitraj. Dacă îndreptarea s-a făcut din oficiu se va comunica părților.

(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului sentinței arbitrale ori aceasta cuprinde dispoziții potrivnice, oricare dintre părți poate cere tribunalului arbitral care a pronunțat sentința să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice, în termen de 15 zile de la data primirii sentinței.

(2) Tribunalul arbitral va rezolva cererea de urgență, prin încheiere, cu citarea părților.

(3) Prevederile art. 69 alin. (4) teza I se aplică în mod corespunzător.

(1) Dacă prin sentința dată tribunalul arbitral a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, oricare dintre părți poate cere completarea sentinței în termen de 15 zile de la data primirii ei.

(2) Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin sentință separată. Prevederile art. 69 alin. (4) teza I se aplică în mod corespunzător.

(3) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când tribunalul arbitral a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.

(1) Încheierile pronunțate în temeiul art. 69 și 70, precum și sentința arbitrală pronunțată potrivit art. 71 pot fi desființate numai prin acțiune în anulare promovată împotriva sentinței arbitrale date pe fondul cauzei.

(2) Părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.

(1) Sentința arbitrală va fi redactată și semnată în cel mult o lună de la data pronunțării ei. Pentru motive întemeiate, la solicitarea redactorului sentinței, președintele Curții de Arbitraj poate prelungi acest termen cu cel mult 30 de zile.

(2) Asistentul arbitral al litigiului are obligația de a comunica părților sentința arbitrală în termen de 3 zile de la data semnării ei de către arbitri.

(1) Sentința arbitrală este definitivă și obligatorie. Ea se duce la îndeplinire de bună voie de către partea împotriva căreia s-a pronunțat, de îndată sau în termenul arătat în sentință.

(2) Sentința arbitrală comunicată părților are efectele unei hotărâri judecătorești definitive.

(3) Sentința arbitrală constituie titlu executoriu și se execută silit, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

Sentința arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare, pentru motivele prevăzute de art. 608 din Codul de procedură civilă.