Decizia CCR nr. 488 din 23.06.2015 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1, 2 și (6), art. 2 alin. 1 și 2 și art. 6 din Legea nr. 63/2011 - încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și ale anexelor nr. 2 și nr. 3b la aceasta, excepție ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în numele și în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Adrian Gălușcă și alții, în Dosarul nr. 2.691/40/2014 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 8D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 9-12D/2015, nr. 21-25D/2015 și nr. 33-39D/2015 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, excepție ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în numele și în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Gheorghe Afloarie și alții, Vasile Papuc și alții, Ioana-Brîndușa Acatincăi și alții, Alina Cojocaru și alții, Gheorghe Afrasînei și alții, Vasile Husac și alții, Daniela Aciubotăriței și alții, Geta Taielup și alții, Dumitru Agavriloaie și alții, Veronica Ivănescu și alții, Maria Asandului și alții, Ionela Lăcrămioara Aionesa și alții, Doina Fodor și alții, Mirela Apătăchioaie și alții, Tudor Agrigoroaei și alții, Daniela Tomniuc și alții în dosarele nr. 2.693/40/2014, nr. 2.689/40/2014, nr. 2.706/40/2014, nr. 2.736/40/2014, nr. 2.629/40/2014, nr. 2.601/40/2014, nr. 2.808/40/2014, nr. 2.805/40/2014, nr. 2.595/40/2014, nr. 2.726/40/2014, nr. 2.730/40/2014, nr. 2.766/40/2014, nr. 2.769/40/2014, nr. 2.792/40/2014, nr. 2.838/40/2014 și nr. 2.768/40/2014 ale Tribunalului Botoșani - Secția I civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 37D/2015, partea Unitatea administrativ-teritorială comuna Hudești, județul Botoșani, a transmis la dosar o cerere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. De asemenea mai arată că, în Dosarul nr. 39D/2015, partea Unitatea administrativ-teritorială comuna Hilișeu-Horia, județul Botoșani, a depus note scrise prin care arată că lasă la latitudinea instanței de contencios constituțional soluționarea excepției de neconstituționalitate, precizând, în același timp, că în bugetul local nu sunt prevăzute sume pentru astfel de cazuri.

6. Având în vedere identitatea de obiect al excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 9-12D/2015, nr. 21-25D/2015 și nr. 33-39D/2015 la Dosarul nr. 8D/2015.

7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 9-12D/2015, nr. 21-25D/2015 și nr. 33-39D/2015 la Dosarul nr. 8D/2015, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că își mențin valabilitatea cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 8 decembrie și 10 decembrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 2.691/40/2014, nr. 2.693/40/2014, nr. 2.689/40/2014, nr. 2.706/40/2014, nr. 2.736/40/2014, nr. 2.629/40/2014, nr. 2.601/40/2014, nr. 2.808/40/2014, nr. 2.805/40/2014, nr. 2.595/40/2014, nr. 2.726/40/2014, nr. 2.730/40/2014, nr. 2.766/40/2014, nr. 2.769/40/2014, nr. 2.792/40/2014, nr. 2.838/40/2014 și nr. 2768/40/2014, Tribunalul Botoșani - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și ale anexelor nr. 2 și nr. 3b la aceasta. Excepția a fost ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în numele și în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Adrian Gălușcă și alții, Gheorghe Afloarie și alții, Vasile Papuc și alții, Ioana-Brîndușa Acatincăi și alții, Alina Cojocaru și alții, Gheorghe Afrasînei și alții, Vasile Husac și alții, Daniela Aciubotăriței și alții, Geta Taielup și alții, Dumitru Agavriloaie și alții, Veronica Ivănescu și alții, Maria Asandului și alții, Ionela Lăcrămioara Aionesa și alții, Doina Fodor și alții, Mirela Apătăchioaie și alții, Tudor Agrigoroaei și alții, Daniela Tomniuc și alții, în cadrul soluționării unor cauze având ca obiect acordarea de drepturi bănești.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție. În acest sens arată, în esență, că, prin Legea nr. 63/2011, salariile de încadrare ale cadrelor didactice au fost micșorate, deși, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 877 din 28 iunie 2011, reîncadrarea salarială a cadrelor didactice, începând cu data de 1 ianuarie 2010, trebuia făcută în raport cu salariile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, adică prin luarea în calcul a unui coeficient de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400 lei. Conform considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 877 din 28 iunie 2011 și celor ale deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011 și nr. 11 din 8 octombrie 2012, salariile cadrelor didactice trebuiau să revină, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la cuantumul avut în luna iunie 2010, deci la nivelul prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

11. Arată că, în fapt, Legea nr. 63/2011 a readus valorile salariale ale cadrelor didactice la nivelul stabilit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, care a fost declarată neconstituțională, ceea ce a condus la o scădere cu 25% a cuantumului salariilor. În acest sens susțin că, după pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 877 din 28 iunie 2011, Guvernul avea obligația să respecte prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție și să modifice salariile prevăzute în anexele Legii nr. 63/2011 prin raportarea lor la valorile stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

12. Autorii excepției conchid că dispozițiile Legii nr. 63/2011 sunt neconstituționale în raport cu art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, întrucât perpetuează prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, care este neconstituțională, "chiar dacă introduc în locul coeficienților de multiplicare și de ierarhizare rezultatul înmulțirii acestora". Autorii excepției arată că, în opinia lor, soluția constituțională pentru uniformizarea salariilor din învățământ ar fi fost raportarea valorilor la cele rezultate din prevederile Legii nr. 221/2008, care este constituțională.

13. Tribunalul Botoșani - Secția I civilă consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 575 din 4 mai 2011.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011. Totodată, obiect al excepției îl constituie și anexele nr. 2 privind salariile de încadrare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și nr. 3b referitoare la salariile de încadrare pentru personalul didactic auxiliar din învățământul preuniversitar, anexe care fac parte integrantă din Legea nr. 63/2011. Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 1: "(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.

(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz. [...]

(6) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.";

- Art. 2: "(1) Încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă și maximă a tranșei de vechime pentru funcțiile didactice din învățământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcțiile didactice auxiliare își păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege.";

- Art. 6: "Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă."

18. Curtea observă că, deși Legea nr. 63/2011 ar fi trebuit să fie un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, având în vedere domeniul său de reglementare precizat în titlul său, respectiv salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, aplicabilitatea Legii nr. 63/2011 a fost prelungită de legiuitor, succesiv, până la sfârșitul anului 2015. Ca atare, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acesteia, întrucât își produce efectele în cauzele în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

19. În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că a mai analizat critici similare, constatând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate în motivarea acesteia.

21. Astfel, prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea a statuat că actul normativ criticat îndeplinește condițiile unei legislații previzibile, unitare și coerente, câtă vreme legea a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii socioprofesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. Această lege temporară a fost promovată în scopul de a crea premisele necesare pentru ca statul să își îndeplinească obligațiile constituționale menționate, prin aplicarea măsurilor preconizate urmând să se asigure existența fondurilor necesare pentru ca întreg personalul din învățământ să își poată primi drepturile cuvenite, în aceleași condiții, fără discriminări.

22. Totodată, Curtea, în concordanță cu jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).

23. De asemenea, prin Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, Curtea, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, a statuat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților din bugetul de stat (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

24. Totodată, examinând excepția de neconstituționalitate prin prisma exigențelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reținut că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.

25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au stat la baza pronunțării acesteia își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

26. În final, Curtea reiterează observația subliniată deja în jurisprudența sa, în sensul că, deși legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, să reglementeze salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârșitul anului anul 2015), totuși, în activitatea de legiferare în această materie, trebuie să țină seama că învățământul constituie prioritate națională, iar salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul și importanța activității prestate (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 202 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 mai 2015, Decizia nr. 228 din 2 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 16 iunie 2015, paragraful 31, sau Decizia nr. 338 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 29 iunie 2015, paragraful 28).