ANEXĂ - STRATEGIA NAȚIONALĂ ȘI PLANUL NAȚIONAL. - HG nr. 683/2015 - aprobarea Strategiei Naţionale şi a Planului Naţional pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România

1.1. Industria minieră și metalurgică

Mineritul și metalurgia sunt activități care se desfășoară în România de mai mult de 2.000 de ani. România â extras cărbune, cupru, aur, argint, uraniu, sare și altele asemenea. Aproximativ 60 de minerale diferite au fost extrase din trecut până în prezent din resursele subsolului României. Procesarea și depozitarea deșeurilor s-au făcut în multe dintre cazuri fără măsuri preventive, ca urmare a lipsei cadrului legislativ, efectul fiind afectarea calității factorilor de mediu. În consecință, multe situri miniere, de exemplu județele: Alba, Maramureș, Hunedoara, Harghita, Suceava și alte asemenea, au un impact semnificativ asupra sănătății umane și a mediului.

Impactul principal asupra mediului din industria minieră provine de la iazurile de decantare și de la haldele de steril, precum și de la instalațiile de prelucrare. În Programul procesului de închidere și ecologizare a obiectivelor miniere 2007-2020 al Guvernului nu există o metodologie generală clară și precisă de remediere a contaminării solului și apei subterane, fapt ce nu duce la o remediere durabilă a siturilor contaminate. Poluarea solului și a apei subterane cu o varietate de poluanți: în special ioni de metalele grele, cianuri, hidrocarburi, aciditate, salinitate și altele asemenea în zonele unde s-au desfășurat activități miniere, infiltrarea contaminanților în sol, ape subterane și de suprafață, emisiile în aer au de asemenea impact major asupra calității factorilor de mediu.

1.2. Industria chimică

România deține combinate chimice, petrochimice și fabrici de medicamente care funcționează de mulți ani. Majoritatea siturilor pe care sunt amplasate aceste facilități sunt într-o stare tehnică și de mediu precară. O parte dintre aceste combinate desfășoară încă activități, dar majoritatea sunt abandonate și necesită acțiuni de remediere. Instalațiile rămase pe aceste situri abandonate reprezintă surse de contaminare ce constituie riscuri imediate pentru mediu și sănătatea umană. Industria chimică și farmaceutică este caracterizată prin numărul mare de situri, unde nivelul de poluare este foarte complex.

Poluanții solului, subsolului și apei subterane din acest sector sunt foarte numeroși și diverși. Industria chimică, petrochimică și farmaceutică a fost și este foarte diversă în România, fiecărui proces de producție fiindu-i asociate o diversitate de chimicale utilizate ca materii prime sau rezultate ca produse finale, produse intermediare sau deșeuri.

1.3. Industria petrolieră

De mai mult de 150 de ani industria petrolieră este considerată în România ca fiind extrem de importantă pentru dezvoltarea economică. Activitățile din acest sector acoperă întregul ciclu, de la producție până la desfacere. Industria petrolieră poate fi caracterizată prin multiplele situri, respectiv câmpuri de sonde/puțuri de extracție, depozite, stații de distribuție carburanți, rafinării, bataluri și altele asemenea, fiecare având un impact semnificativ specific asupra mediului. Siturile contaminate aferente industriei petroliere variază de la cele mici, câmpuri de extracție, la cele mari și complexe, rafinării sau instalații mari de depozitare-distribuție a produselor petroliere. Contaminarea solului și freaticului asociată industriei petroliere constă în prezența poluanților de tipul hidrocarburilor ușoare și/sau grele și a metalelor cum sunt: plumb, zinc, cupru și nichel.

1.4. Depozitele vechi de pesticide

În România există zone vechi de depozitare a pesticidelor care prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea umană și mediu. Aceste depozite sunt amplasate în general pe suprafețe relativ mici, dar care conțin substanțe foarte periculoase pentru sănătatea umană și mediu.

1.5. Alte activități la scară mare

În plus față de activitățile majore menționate mai sus, mediul a fost afectat semnificativ și de alte activități la scară mare, cum ar fi industria de prelucrare a metalelor, depozitele de deșeuri menajere neconforme, siturile militare, industria de prelucrare a lemnului, centralele electrice pe cărbune, activități de transport, activități de service și altele asemenea.

Siturile contaminate, din punctul de vedere al dreptului de proprietate, pot fi împărțite în următoarele categorii:

2.1. Situri privatizate

O parte dintre complexele industriale moștenite din perioada socialismului au fost privatizate după 1990. În acea perioadă, legislația de mediu începea să se dezvolte și, prin urmare, acordurile de privatizare prevedeau obligații minime legale de mediu pentru unitățile privatizate.

2.2. Situri în proprietatea statului

Statul român deține încă multe situri cunoscute ca fiind contaminate sau potențial contaminate. O parte dintre aceste situri sunt încă operaționale, de exemplu hale feroviare, unități miniere și altele asemenea, iar altele au fost abandonate. Siturile proprietate de stat variază de la mici dimensiuni până la complexe industriale.

2.3. Siturile orfane/abandonate

Un sit orfan este considerat un sit care nu are un proprietar legal, pe care a fost abandonată activitatea industrială. Siturile orfane reprezintă în general obiective industriale deținute anterior de stat care sunt în stare precară. Pe majoritatea acestor situri s-au desfășurat diferite activități poluante.

Agenția Națională pentru Protecția Mediului a realizat în perioada 2007-2008 inventarul național preliminar privind siturile potențial contaminate/contaminate, pe baza datelor disponibile. Ținând cont de prevederile legislației de mediu specifice și de nivelul informațiilor din inventar s-a considerat necesară împărțirea siturilor în două categorii, și anume:

a) situri potențial contaminate;

b) situri contaminate.

În prima categorie intră siturile pentru care există informații despre activitățile anterioare desfășurate pe amplasament, dar nu există elaborat raport de bilanț de mediu nivel II și/sau raport de evaluare a riscului. Urmează ca după elaborarea acestora și pe baza informațiilor obținute să se stabilească dacă vor fi trecute la categoria situri contaminate sau necontaminate.

Inventarul național a fost actualizat de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului în luna noiembrie 2013 pe baza datelor obținute de la autoritățile publice locale pentru protecția mediului, iar în cele ce urmează sunt prezentate datele actualizate privind siturile potențial contaminate/contaminate.

NOTE:

1. Pentru această categorie de situri nu există elaborate rapoarte de bilanț de mediu nivel II sau rapoarte de evaluare a riscului.

2. După realizarea investigațiilor stabilite prin legislația de mediu în vigoare se va stabili dacă ele sunt sau nu contaminate.

3. Includerea lor în această categorie s-a făcut pe baza informațiilor existente privind activitățile desfășurate în trecut.

4. Obligația investigării revine proprietarilor siturilor, iar pentru cele orfane, abandonate, această obligație revine lichidatorului sau administrației publice locale pe raza cărora se află.

5. Fișele cu informații detaliate despre fiecare sit contaminat se găsesc la Agenția Națională pentru Protecția Mediului și/sau la agențiile pentru protecția mediului județene.

6. Lista cu siturile potențial contaminate a fost elaborată pe baza datelor din inventarul național existent la Agenția Națională pentru Protecția Mediului și în urma actualizării inventarului din noiembrie 2013.

Repartiția pe județe a siturilor potențial contaminate este prezentată în tabelul de mai jos:

În a doua categorie intră siturile pentru care există informații despre activitățile anterioare desfășurate pe amplasament, există elaborat cel puțin un raport de bilanț de mediu nivel II și există sau nu elaborat raport de evaluare a riscului. Considerăm că în acest caz există informații relevante despre contaminarea sitului, urmând ca ele să fie reactualizate când se va promova proiectul respectiv de remediere.

NOTE:

1. Pentru această categorie de situri există elaborate rapoarte de bilanț de mediu nivel II sau rapoarte de evaluare a riscului.

2. Includerea lor în această categorie s-a făcut și pe baza informațiilor existente privind activitățile desfășurate în trecut.

3. Obligația remedierii revine proprietarilor siturilor, iar pentru cele orfane, abandonate, această obligație revine lichidatorului sau administrației publice locale pe raza cărora se află.

4. Fișele cu informații detaliate despre fiecare sit contaminat se găsesc la Agenția Națională pentru Protecția Mediului și/sau la agențiile pentru protecția mediului județene.

5. Lista cu siturile contaminate a fost elaborată pe baza datelor din inventarul național existent la Agenția Națională pentru Protecția Mediului și în urma actualizării inventarului din noiembrie 2013.

Numărul de situri contaminate corespunzător fiecărui județ este prezentat în tabelul de mai jos:

Menționăm faptul că împărțirea siturilor contaminate în cele două categorii, și anume: situri potențial contaminate și situri contaminate, s-a făcut pe baza informațiilor existente în fișele aferente fiecărui sit.

Informațiile referitoare la siturile potențial contaminate sunt numai descrieri ale activităților desfășurate anterior, fără a exista investigări pe amplasament, conform cerințelor legislației de mediu în vigoare.

Pentru categoria de situri contaminate există elaborate Raport la bilanțul de mediu nivel II și/sau studii de evaluare a riscului. Acestea au fost elaborate în baza legislației de mediu în vigoare și prin elaborarea lor s-au obținut informații despre legătura poluantului și nivelul de contaminare a factorului de mediu sol și apă subterană. Chiar dacă nivelul de investigare nu este conform cu practica internațională, aceste informații nu pot fi ignorate.

Până în prezent nu există o evidență clară la nivelul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului câte din siturile contaminate au fost remediate și cum a evoluat calitatea factorilor de mediu din zonele învecinate acestora.

Nu există o situație clară câte din aceste situri contaminate sunt în vecinătatea/interiorul Rețelei "Natura 2000“.

Inventarul național privind siturile potențial contaminate/contaminate trebuie actualizat anual, ținând cont de faptul că există situri contaminate care sunt în proces de remediere sau remedierea a fost încheiată.

Analiza SWOT asigură un cadru relativ simplu de suport al deciziilor cu privire la alternativele strategice care derivă din evaluarea situației actuale, identificarea punctelor tari și slabe, examinarea oportunităților și amenințărilor pentru gestionarea siturilor contaminate.

Cadrul legal aplicabil strategiei cuprinde atât legislația Uniunii Europene, cât și cea națională. La elaborarea strategiei s-a ținut cont de următoarele acte normative:

1. Legislația Uniunii Europene:

a) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei;

b) Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman;

c) Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării;

d) Directiva 2006/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase deversate în mediul acvatic al Comunității;

e) Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice;

f) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică.

2. Legislația națională:

a) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările ulterioare;

b) Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale;

c) Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare;

d) Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2007 privind modalitățile de investigare și evaluare a poluării solului și subsolului;

e) Hotărârea Guvernului nr. 1.403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate;

f) Hotărârea Guvernului nr. 53/2009 pentru aprobarea Planului național de protecție a apelor subterane împotriva poluării și deteriorării, cu modificările și completările ulterioare;

g) Ordinul ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului nr. 184/1997 pentru aprobarea Procedurii de realizare a bilanțurilor de mediu;

h) Ordinul ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului nr. 756/1997 pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde un capitol dedicat protecției solului și subsolului. Acesta prevede obligația proprietarilor de terenuri și a utilizatorilor de a aduce terenul la o stare astfel încât să poată fi reutilizat și în viitor. În plus, acest act adoptă principiul "poluatorul plătește“, stipulând că orice entitate care comite un act de poluare trebuie să suporte daunele.

Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2007 și Hotărârea Guvernului nr. 1.403/2007 fac distincție între un sit potențial contaminat și un sit contaminat. Procesul de actualizare trebuie să se concentreze pe adaptarea metodologiei și a criteriilor care stau la baza acestei diferențieri deoarece strategia consideră că această distincție nu trebuie să se bazeze numai pe evaluarea rezultatelor analitice, ci și pe evaluarea riscului uman și ecologic. În plus, în ceea ce privește gestionarea siturilor contaminate, selectarea acțiunilor corective/de remediere adecvate se va face pe baza unei investigări detaliate și a evaluării riscurilor.

Valorile de referință pentru calitatea solului reprezentând criteriile pentru diferențierea unui sit potențial contaminat de unul contaminat și stabilirea necesității remedierii sunt prevăzute în Ordinul ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului nr. 756/1997.

Valorile de referință pentru investigarea, evaluarea și remedierea apelor subterane din siturile contaminate sunt stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 53/2009, cu modificările și completările ulterioare.

Obiectivul general al strategiei este protejarea sănătății umane și mediului de efectele contaminanților rezultați din activitățile antropice cu respectarea principiilor privind dezvoltarea durabilă.

1.1. Obiective specifice de mediu

a) reducerea suprafeței ocupate de situri contaminate;

b) îmbunătățirea calității factorilor de mediu din zonele de amplasare și implementarea unei gestionări unitare la nivel național.

1.2. Obiective specifice socioeconomice:

a) remedierea siturilor contaminate trebuie astfel făcută încât să fie atinsă o stare corespunzătoare pentru folosința ulterioară planificată;

b) asigurarea protecției resurselor de apă, a securității alimentare și a sănătății umane;

c) promovarea utilizării viitoare a siturilor remediate pentru dezvoltarea economică și socială în detrimentul scoaterii din circuitul agricol și silvic a terenurilor productive.

1.3. Obiective specifice tehnice:

a) dezvoltarea, armonizarea și punerea în aplicare a cadrului legislativ pentru remedierea siturilor contaminate și încurajarea reutilizării acestora cu prioritate;

b) dezvoltarea capacității instituționale pentru gestionarea siturilor contaminate;

c) dezvoltarea pieței serviciilor în domeniul investigării și remedierii siturilor contaminate;

d) dezvoltarea și aplicarea celor mai bune tehnici existente, ce nu generează costuri excesive, pentru investigarea și remedierea siturilor contaminate;

e) promovarea și implementarea conceptului privind riscul acceptabil.

Principiul "poluatorul plătește“, corelat cu responsabilitățile pe care le au din acest punct de vedere atât proprietarul, cât și utilizatorul, prevede necesitatea stabilirii unui cadru legislativ și economic conform căruia costurile aferente daunelor aduse mediului și remedierii acestora trebuie suportate de către cei care au cauzat poluarea.

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 265/52006, cu modificările și completările ulterioare, a fost reglementat principiul "poluatorul plătește“, iar Legea nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde dispoziții cu privire la protejarea solului și subsolului.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului, aprobată prin Legea nr. 19/2008, cu modificările și completările ulterioare, conform art. 1, "stabilește cadrul de reglementare al răspunderii de mediu, bazată pe principiul «poluatorul plătește», în scopul prevenirii și reparării prejudiciului asupra mediului“. Acest principiu este stipulat în art. 19 al Hotărârii Guvernului nr. 1.403/2007: "Poluatorul are obligația de a suporta costurile măsurilor de refacere a mediului geologic al siturilor contaminate și al ecosistemelor terestre“. Principiul "poluatorul plătește“ este punctul de pornire pentru definirea prezentei strategii.

Strategia are în vedere prevederile directivelor Uniunii Europene în vigoare legate de protecția mediului și a sănătății umane, precum Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și Consiliului, Directiva 98/83/CE a Consiliului, Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Directiva 2006/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Directiva 92/43/CEE a Consiliului și altele asemenea. O directivă a Uniunii Europene legată de protecția solului și subsolului nu este încă în vigoare, dar există o abordare generală comună a problemelor legate de contaminarea solului și subsolului. Această abordare se bazează pe evaluarea și gestionarea riscului asociat cu poluanții solului și ai subsolului. Conceptul se numește pe scurt "Risk-Based Land Management“, denumit în continuare RBLM.

Principiul subsidiarității este un principiu fundamental adoptat la nivel internațional, aplicat în organizarea internă a statelor democratice. Conform acestui principiu, problemele sunt soluționate la nivelul care deține cele mai multe cunoștințe despre problema respectivă. Prin urmare, nu este indicat ca autoritatea publică centrală să se ocupe de acțiuni care pot fi tratate de agențiile locale. Aplicat la strategie, acest principiu înseamnă că proprietarul sau operatorul sitului poate contacta ușor autoritățile județene competente pentru aspecte legate de prezenta strategie. Autoritățile naționale sunt responsabile cu stabilirea normelor generale de aplicare a strategiei, activitatea de control revenind autorităților locale cu competență în acest sens.

România a moștenit ca rezultat al revoluției industriale numeroase situri contaminate. Istoricul contaminării și aspectele legate de proprietate diferă de la sit la sit. Pe parcursul desfășurării activităților antropice, fiecare proprietar al sitului potențial contaminat/contaminat a avut o contribuție în ceea ce privește poluarea, asigurându-se astfel cadrul respectării principiului "poluatorul plătește“, instituit de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările ulterioare, și în speță a principiului tratamentului egal.

Se estimează că în România sunt necesare eforturi financiare și umane mari pentru desfășurarea activităților de remediere a siturilor contaminate. Acest fapt implică angajamentul activ al tuturor părților interesate: consultanți, instituții, societăți private, organizații guvernamentale, civili și altele asemenea. În plus, principiul repartizării sarcinilor prevede că sarcinile, hotărârile, acțiunile trebuie trasate nivelului competent din cadrul organizației guvernamentale. Prin repartizarea sarcinilor, responsabilitatea pentru evoluția operațiunilor de remediere se împarte între diverse autorități guvernamentale, instituții și autorități locale, care vor deveni interesate pentru tratarea problemelor vizate.

Prin judecată uniformă se înțelege evaluarea similară a cazurilor asemănătoare. Problemele de importanță similară vor fi întotdeauna evaluate la fel, ceea ce înseamnă că aceste probleme vor fi prezentate într-un mod asemănător. Pentru a stimula caracterul similar în colectarea, analizarea și raportarea datelor, strategia include metode și criterii standardizate. Principiul "repartizarea sarcinilor“ implică participarea în proiecte a unui număr de consultanți și institute de cercetare și dezvoltare. Unele aspecte legate de operațiunile de remediere pot fi desfășurate doar de instituții acreditate și autorizate care dețin instrumentele și personalul adecvat. În consecință, respectarea principiului "repartizarea sarcinilor“ subliniază încă o dată importanța standardizării. Vor fi necesare norme legale și tehnice uniforme pentru a se ajunge la unificarea diverselor măsuri prevăzute în cadrul strategiei.

Prin abordarea pe baza analizei riscului în gestionarea contaminării solului și apei subterane se înțelege identificarea efectelor adverse asupra sănătății umane și/sau mediului sau a potențialului de migrare a poluanților și instituirea de măsuri adecvate pentru atenuarea riscurilor identificate astfel încât să se atingă riscul acceptabil. Aceste măsuri includ aspecte precum: schimbarea folosinței actuale a sitului contaminat, remediere, curățare, restricții de acces și altele asemenea.

Procedura de gestionare a siturilor contaminate în cadrul strategiei anticipează evaluarea unui sit în șase faze: (1) inventariere; (2) investigare istorică; (3) investigare preliminară; (4) investigare detaliată; (5) acțiuni corective/de remediere; (6) evaluarea finalizării acțiunilor corective/de remediere. Obiectivul parcurgerii fiecărei faze este evaluarea informațiilor disponibile și a celor nou-colectate, inclusiv din activități desfășurate, investigări și elaborarea modelului conceptual care constituie baza pentru luarea deciziilor cu privire la acțiunile viitoare. Această abordare asigură faptul că pe parcursul procesului de remediere a unui sit orice nouă informație obținută va fi luată în considerare și că vor fi întreprinse numai activitățile necesare și suficiente. Fiecare fază a acestei proceduri este planificată și raportată unitar autorităților competente care vor încadra situl și vor lua măsurile ulterioare care se impun.

Un concept-cheie în gestionarea siturilor contaminate îl constituie modelul "Sursă-Cale de propagare-Receptor“. Este un model simplu și robust care identifică riscul asociat cu orice pericol depistat. Premiza acestui model este aceea că un pericol de mediu presupune un risc doar în cazul în care există o cale de propagare prin care pericolul se poate manifesta.

În această strategie se face referire la doi termeni: "sit contaminat istoric“ și "sit potențial contaminat istoric“. Acești termeni se bazează pe identificarea a cel puțin unui model "Sursă-Cale-Receptor“ pe siturile unde în trecut au fost desfășurate activități industriale. În urma procesului de evaluare a impactului și/sau a riscului se constată dacă legătura poluantului are/nu are impact semnificativ asupra sănătății umane și mediului.

Conceptul "Sursă-Cale-Receptor“ cuprinde 3 componente, și anume:

a) sursa de contaminare, respectiv o substanță biologică, chimică sau radioactivă;

b) calea de transfer prin care o substanță poate ajunge la receptor;

c) receptorul care poate fi afectat de un poluant.

Sursa de poluare poate fi definită ca fiind:

a) o substanță chimică de sinteză sau naturală;

b) un organism biologic;

c) un element radioactiv.

Căile de transport (transfer) pot fi orice mijloc natural sau artificial prin care substanța poate veni în contact cu un receptor. În accepțiunea prezentei strategii solul poate fi considerat una din căile de transport.

Figura nr. 1: Conceptul "Sursă-Cale-Receptor“

Receptorul este definit ca fiind:

a) populația;

b) resursele de apă de suprafață, de exemplu râuri, lacuri și Marea Neagră, respectiv apa subterană;

c) un ecosistem care cuprinde un habitat sau o specie;

d) terenul utilizat pentru activități agricole/transport/agrement;

e) zone rezidențiale/publice/comerciale/șantiere de construcții;

f) zona silvică și altele asemenea.

Fiecare din aceste elemente poate exista independent, dar ele creează un risc numai atunci când sunt legate între ele și de aceea un anumit contaminant printr-un anumit vector afectează un anume receptor. Acest tip de legătură combinată, contaminant - cale de transfer (transport) - receptor este definită ca model "Sursă-Cale-Receptor“.

Această metodologie este prezentată sub forma unei scheme de flux în figura nr. 2 și se împarte în două faze consecutive, fiecare cu procesele sale:

a) faza 1 - Inventariere și investigare;

b) faza 2 - Acțiuni de remediere.

Metodologia va fi sprijinită de o serie de proceduri/ghiduri tehnice pentru susținerea implementării strategiei din planul de acțiuni.

Fluxul metodologiei pornește de la o bază de date a siturilor potențial contaminate/contaminate care vor fi incluse ulterior pe una din cele patru liste (A-D) care indică gradul de contaminare al unui amplasament. Pe baza acestei clasificări se vor stabili ce măsuri trebuie luate, așa cum rezultă din figura nr. 2.

1. Faza 1: Inventariere și investigare

Scopul Inventarului național este identificarea siturilor potențial contaminate/contaminate. Chestionarul trebuie să fie completat de către proprietarii sau operatorii siturilor. Agențiile pentru protecția mediului responsabile vor verifica și introduce aceste date în Sistemul informațional pentru situri contaminate CoSIS (aplicație web), conceput special în acest scop. Pentru a se obține o bază de date comparabile se impune introducerea uniformă a datelor. Sistemul informațional pentru situri contaminate este gestionat de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului.

Investigarea

Proprietarul/Utilizatorul sitului trecut pe lista siturilor potențial contaminate - lista A este obligat să înceapă investigarea necesară care se realizează în trei pași:

a) investigarea istorică II;

b) investigarea preliminară IP;

c) investigarea detaliată ID.

a)Investigarea istorică II

Investigarea istorică se va concentra pe adunarea de informații despre istoricul activităților desfășurate pe sit și în imediata vecinătate a acestuia.

Etapa de investigare istorică implică printre altele: colectarea, analiza, sinteza tuturor datelor disponibile despre amplasament în cadrul unei subetape de studiu documentar, vizita pe amplasament în cadrul căreia sunt realizate observații detaliate despre amplasament și zonele adiacente ale acestuia, interviuri cu lucrători care cunosc activitățile desfășurate pe amplasament sau cu rezidenții din zonele adiacente, interpretarea într-un mod unitar și critic a tuturor informațiilor colectate, concretizată într-un model conceptual inițial al sitului potențial contaminat.

Colectarea acestor date sporește gradul de eficiență al pasului următor de investigare, deoarece identifică siturile potențial contaminate și le limitează la anumite zone.

b)Investigarea preliminară IP

Investigarea preliminară constă în principal în prelevarea de probe de sol și apă subterană de la sit pentru efectuarea de analize chimice pentru confirmarea/neconfirmarea contaminării.

Scopul investigării preliminare este de a confirma existența și intensitatea poluării solului și subsolului în zonele cu contaminare observată sau în zonele considerate susceptibile de a fi contaminate, delimitate în urma investigării istorice și a vizitei pe amplasament, precum și de a confirma inexistența contaminării în zonele presupuse necontaminate delimitate ca atare în prima etapă de investigare.

Numărul necesar de probe depinde de dimensiunea sitului și de numărul surselor potențiale de contaminare identificate în baza activităților trecute sau curente de pe sit. Investigarea preliminară reprezintă o primă evaluare generală pentru care punctul de pornire este reprezentat de datele obținute în cadrul investigării istorice. Rezultatele analitice sunt evaluate prin comparație cu valorile de intervenție - evaluarea generică de risc - nivelul 1 și/sau cu valorile de fond natural.

În situația în care aceste valori de nivel 1 nu sunt depășite, situl este trecut pe lista D, adică nu necesită alte investigări. În cazul în care aceste valori sunt depășite, situl rămâne pe lista A și va fi examinat în continuare.

c)Investigarea detaliată ID

Investigarea detaliată are rolul de a descrie situația contaminării respective și de a delimita poluanții identificați în sol și/sau apa subterană, în scopul aplicării acțiunilor de remediere.

Situl evaluat în baza investigării detaliate este transferat pe lista B, respectiv lista siturilor contaminate dovedite și va intra în faza de acțiuni corective/de remediere.

2. Faza 2: Acțiunile de remediere

Asupra siturilor de pe lista siturilor contaminate - lista B se va face o evaluare a riscului ER detaliată în funcție de tipul, natura și întinderea contaminării, legată de actuala și viitoarea folosință a sitului. Pe baza acestei evaluări sunt stabilite obiectivele de remediere.

Planul de acțiuni de remediere (PAR) definește cerințele minime și obiectivele pentru executarea acțiunilor de remediere. Opțiunea de remediere selectată se va conforma principiului abordării unui management bazat pe analiza riscului. Prin urmare, tehnicile de remediere/acțiunile corective evaluate pot fi diverse de la excavări de sol contaminat la doar împrejmuirea sitului contaminat. Opțiunile de remediere pot fi pe termen scurt, de exemplu excavările, sau pe un termen mai lung, cele pe termen lung necesitând monitorizare și stabilirea unor obiective de remediere temporare, de exemplu în cazul atenuării naturale.

Când valorile de remediere sunt atinse, acest lucru se va confirma prin noua investigare numită "Evaluarea finalizării acțiunilor de remediere EFAR“. Dacă rezultatele acestei ultime investigări indică reducerea contaminării la niveluri acceptabile din perspectiva riscurilor și a folosinței destinate sitului, situl este mutat pe altă listă, adică fie pe lista C - contaminare reziduală, dar care nu necesită alte măsuri atât timp cât destinația sitului nu este schimbată, abordare bazată pe evaluarea riscului, fie pe lista D unde nu există o contaminare.

Figura nr. 2: Schema de flux pentru gestionarea siturilor contaminate

Estimarea necesarului de finanțare

În prezent există inventariate 1.393 de situri contaminate/potențial contaminate, înscrise în baza de date ce cuprinde inventarul național. Această acțiune a demarat în anul 2007 și numărul siturilor înregistrate este de așteptat să crească prin impunerea strictă a unei scheme obligatorii de declarare.

Tabelul 1 de mai jos prezintă costurile estimative pentru siturile potențial contaminate care necesită investigare și evaluări de risc, urmând ca pe baza acestora să se stabilească dacă necesită sau nu lucrări de remediere.

Tabelul 1. Costuri estimative pentru siturile potențial contaminate

NOTĂ:

Aceste cifre estimative au ca sursă media costurilor din țările membre U.E. pentru evaluarea de risc și pentru remedierea siturilor contaminate.

Tabelul 2 prezintă costurile estimative pentru siturile contaminate care necesită reactualizarea evaluării de risc, urmând ca pe baza acestora să se stabilească lucrări de remediere.

Tabelul 2. Costuri estimative pentru siturile contaminate

NOTĂ:

Aceste cifre estimative au ca sursă media costurilor din țările membre U.E. pentru evaluare de risc și pentru remedierea siturilor contaminate.

Așa cum reiese de mai sus, costul total al acestor operațiuni este estimat la 8,40952 miliarde euro. Estimarea pleacă de la premiza că Guvernul României va aplica o administrare bazată pe analiza evaluării riscului. Acest lucru înseamnă că remedierea siturilor va fi asumată până la atingerea unui nivel de risc acceptabil pentru folosința acestora.

Întreaga activitate de inventariere, investigare și remediere a siturilor contaminate va dura mulți ani. Această strategie reprezintă primul pas către o abordare a problematicii siturilor contaminate. În orice caz, acest prim pas este văzut ca foarte important deoarece va pune bazele dezvoltării unei piețe relativ noi, respectiv foraje, analizele chimice, consultanța, antreprenorii pentru activități legate de mediu și altele asemenea, și va crea noi locuri de muncă.

Multe din siturile contaminate sunt în proprietate privată, dar există și situri din domeniul public pentru care este responsabil statul român. Poluatorul va suporta costurile de remediere ale sitului contaminat, conform principiului "poluatorul plătește“.

Pentru a încuraja cooperarea cu sectorul privat, guvernul trebuie să stimuleze dezvoltarea abordării sectoriale. În funcție de complexitatea și întinderea siturilor contaminate se recomandă o abordare mixtă pentru îndeplinirea cerințelor pentru mai multe sectoare industriale menționate.

Ghiduri și programe specifice cu scopuri dezvoltate în consultanță cu reprezentanți ai acestor domenii vor aborda și clarifica diferitele probleme care vor apărea în urma implementării strategiei de management prezentată în acest document.

Este important să fie implicați toți factorii interesați pentru asigurarea unei abordări comune. Prevederile strategiei trebuie să țină cont de politicile și programele elaborate de celelalte autorități publice centrale pentru a se asigura un cadru unitar de implementare la nivel național.

Răspunderea pentru coordonare în domeniul gestionării siturilor contaminate o are Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin Serviciul situri contaminate.

Se impune întărirea capacității instituționale pentru gestionarea siturilor contaminate, la nivel teritorial și național.

Se impune totodată întărirea capacității instituționale pentru oficiile juridice din cadrul autorităților pentru protecția mediului. Se va crea un colectiv de juriști specializați pentru consiliere juridică și pentru a administra cadrul legal de atribuire a răspunderii.

Pentru implementarea strategiei este nevoie de personal calificat și competent. Personalul autorității competente pentru protecția mediului trebuie să aibă calificările necesare pentru a face față și înțelege provocările strategiei și pentru a lua decizii conforme cu prevederile ei, atât pe timpul analizei rezultatelor investigării, cât și pe parcursul realizării și finalizării remedierii.

Deși se anticipează că siturile contaminate vor fi remediate pe parcursul a circa 35 de ani este probabil ca acest lucru să nu fie posibil în lipsa introducerii unor stimulente fiscale pentru încurajarea redezvoltării siturilor contaminate, descrise anterior, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.

Se estimează că din numărul de situri contaminate mai mult de jumătate vor necesita acțiuni corective durabile pe o perioadă de 30 de ani.

Această secțiune se ocupă de modul în care populația va fi informată despre strategie, de politicile de management pentru identificarea și remedierea siturilor contaminate și de modul în care se va face conștientizarea populației cu privire la toate aspectele legate de remedierea unui sit contaminat.

Comunicarea riscurilor asociate cu siturile contaminate

1. Raportul privind starea terenurilor

Raportul privind starea terenurilor este un document introdus în domeniul public pentru diseminare activă, de către proprietarul actual sau viitor al terenului, după caz.

2. Procese de luare a deciziilor

Comunicarea informațiilor legate de riscuri către factorii interesați reprezintă un aspect important al gestionării riscurilor. Cerința de a comunica informațiile legate de riscuri poate apărea în diferite faze ale procedurilor relevante de mediu, însă este important să se asigure comunicarea cu factorii interesați într-o fază cât mai incipientă a procesului. Comunicarea efectivă încă de la început va ajuta la dezvoltarea încrederii, înțelegerii, va câștiga aprecierea publicului și a factorilor interesați.

Trebuie realizată o analiză echilibrată pentru a decide cum vor fi comunicate informațiile și forma pe care trebuie să o aibă acestea. Problemele de analizat sunt:

a) gradul de implicare a diferitelor părți interesate;

b) gradul de îngrijorare și percepția riscurilor;

c) tipul de informații necesare;

d) termenele de realizare;

e) modalități de prezentare;

f) canale de comunicare disponibile.

Este important să ne asigurăm că, indiferent de metodele de comunicare a riscurilor adoptate, factorii interesați înțeleg procesul, că sunt implicați în proces, că există un acord de principiu și deciziile luate sunt acceptate.

Strategia poate fi considerată ca fiind o chestiune relativ recentă în România, însă impactul acesteia va fi semnificativ asupra tuturor părților interesate. În consecință, stabilirea de către Guvern a unor căi precise de comunicare și participare cu toate părțile interesate pentru ca acestea să conștientizeze obligațiile legale care le revin este de extremă importanță.

Administrația va fi deschisă marelui public cu privire la abordarea și riscurile prezentate de siturile contaminate. Promovarea avantajelor gestionării siturilor contaminate va aduce atât suport public, cât și politic, prin mai multe mijloace de comunicare, precum lucrări tehnice, conferințe, seminare, comunicate de presă și altele asemenea.

În conformitate cu abordarea din strategie rolul Guvernului este să ofere un sistem legal și instituțional pentru implementarea strategiei.

Rolul principal al Guvernului în cadrul acestei strategii trebuie să fie acela de a crea o organizație care să coordoneze procesul, având în vedere faptul că detaliile/dezvoltările tehnice ale investigării și remedierii vor fi îndeplinite de către factorii comerciali precum consultanți, ingineri sau laboratoare. Guvernul trebuie să faciliteze, să stimuleze, să evalueze acest proces, să îl sprijine printr-o legislație adecvată care să creeze cadrul necesar desfășurării în bune condiții a procesului și să poată fi aplicate sancțiuni drastice pentru neconformarea la această legislație.

Implementarea strategiei necesită o abordare graduală datorită scopului său complex și cuprinzător. Pentru funcționarii publici, dar și pentru sectorul privat, se va asigura timpul necesar instruirii "on the job“ în vederea dezvoltării procesului și pieței de profil.

Strategia se concentrează pe rezolvarea contaminării solurilor și apelor subterane contaminate. Strategia Uniunii Europene privind solul impune statelor membre dezvoltarea unor strategii pentru sol cu obiective mai cuprinzătoare. Prin urmare, strategia trebuie dezvoltată în continuare pentru o administrare mai durabilă a terenurilor.

Pentru gestionarea diverselor aspecte complexe ale strategiei este necesară o organizare solidă a tuturor structurilor subordonate autorității centrale de mediu, fundamentată pe principii obiective și științifice, care să acopere diversele responsabilități din cadrul strategiei pe nivele de competență - național și teritorial:

1. Elaborarea legislației subsecvente și promovarea de ghiduri specifice

2. Dezvoltarea instituțională la nivel național, teritorial:

a) structura organizatorică;

b) angajarea de personal calificat și competent;

c) asigurarea unui program periodic de instruire pentru personal;

d) administrarea și actualizarea periodică a Inventarului național;

e) conștientizarea și participarea publicului în toate fazele de remediere;

f) managementul financiar al cadrului instituțional.

3. Dezvoltarea cunoștințelor tehnice:

a) stimularea inovației cercetării și dezvoltării;

b) actualizarea standardelor pentru sol;

c) stabilirea metodologiei pentru riscul acceptabil;

d) introducerea standardelor/celor mai bune practici internaționale pentru o abordare corespunzătoare, egală și transparentă a acțiunilor de investigare și remediere;

e) promovarea de standarde ocupaționale specifice acestei activități;

f) formarea de specialiști în domeniul gestionării siturilor contaminate, introducerea de cursuri specializate în programa școlară universitară.

1. Gestionarea siturilor contaminate aflate în proprietatea administrației publice centrale sau locale:

a) prioritizare;

b) asigurarea surselor de finanțare pentru depoluarea sitului și reintroducerea în noi activități socioeconomice;

c) abordarea sectorială a tipurilor comune de situri/activități industriale;

d) supervizare tehnică și contractuală acțiuni de investigare/remediere;

e) implementarea activităților de remediere;

f) monitorizarea factorilor de mediu sol și apă.

2. Gestionarea siturilor deținute de sectorul privat:

a) prioritizare;

b) abordarea sectorială a tipurilor comune de situri/activități industriale;

c) evaluarea tehnică și aprobarea acțiunilor de investigare și remediere;

d) implementarea activităților de remediere;

e) monitorizarea factorilor de mediu sol și apă.