Decizia CCR nr. 1.087 din 18.12.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 13 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Mihai Olaru în Dosarul nr. 5.788/315/2011 al Judecătoriei Târgoviște și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.227D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Matei Danii din cadrul Baroului Dâmbovița și se constată lipsa celorlalte părți, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care susține că dispozițiile legale criticate sunt confuze și se plasează în dezacord cu principiile statului de drept, deoarece creează dificultăți majore de interpretare care nu pot fi depășite de magistrați oricât de instruiți ar fi. Consideră că procedeul utilizat de legiuitor de a crea mai întâi instituția și mai apoi infracțiunile ce intră în competența acesteia este de natură a introduce în legislație norme damnate, ce instituie un tratament penal nefavorabil, chiar dacă, cu titlu de exemplu, arată că între un primar de municipiu și unul de oraș nu este nicio deosebire care să impună sancționarea mai aspră a faptelor identice săvârșite de primul.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece practica judiciară în materie confirmă poziția instanței de drept comun care s-a folosit de interpretarea sistematică a normei. Prin urmare, criticile autorului vizează modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale invocate, fapt care este de natură a exceda competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.788/315/2011, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Mihai Olaru în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 din Codul penal și combinat cu art. 248¹din Codul penal și de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 288 alin. 1, art. 294 și 291 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece sunt confuze, imprecise, imprevizibile și impredictibile câtă vreme nu disting între faptele ori infracțiunile prevăzute și calificate de Legea nr. 78/2000 ca fiind de corupție, asimilate infracțiunilor de corupție, în legătură directă cu infracțiunile de corupție sau cu cele asimilate acestora, ori împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene. Astfel, este încălcat principiul securității raporturilor juridice.

Judecătoria Târgoviște opinează că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece criticile formulate vizează modul de interpretare și de aplicare a legii.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, așa cum au fost modificate prin art. I pct. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, care au următorul conținut:

"(1) Sunt de competența Departamentului Național Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții: [_]

b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: deputați; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorul Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilierii județeni; prefecții și subprefecții; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocații; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 8¹din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.“

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la România ca stat de drept.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 876 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, Deciziei nr. 618 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 29 august 2007, și Deciziei nr. 636 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 21 iunie 2010, Curtea a reținut că cenzurarea unei eventuale interpretări a dispozițiilor ce reglementează activitatea și competența Direcției Naționale Anticorupție, interpretare ce ar determina deturnarea scopului înființării și atribuțiilor specifice acestei direcții, extinderea nelegală a obiectului de activitate și a atribuțiilor sale, substituiri nelegale între organele judiciare, discriminarea cetățenilor chemați în justiție, excedează competenței sale.

Astfel, ori de câte ori criticile vizează modul de interpretare și aplicare a legii în cauza dedusă judecății, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea le va respinge ca inadmisibile, deoarece nu intră în competența sa de soluționare.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.