Anexa 2 - METODOLOGIE. - HG nr. 691/2015 - aprobarea Procedurii de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi a serviciilor de care aceştia pot beneficia, precum şi pt. aprobarea Metodologiei de lucru -...

Prezenta metodologie stabilește cadrul metodologic privind colaborarea dintre direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului și serviciile publice de asistență socială de la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, instrumentele de lucru și activitățile necesar a fi realizate de acestea, în vederea îndeplinirii obligațiilor stabilite prin lege.

În sensul prezentei metodologii, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani;

b) familie - grup de persoane legate prin relații de rudenie care poate fi format din cupluri căsătorite legal sau în uniune consensuală, un adult cu unul ori mai mulți copii sub 18 ani, doi adulți cu unul sau mai mulți copii sub 18 ani, unde adulții pot fi părinți naturali, alte rude ori alte persoane care au în îngrijire copii;

c) fișa de identificare a riscurilor - documentul completat de reprezentanții serviciului public de asistență socială la domiciliul familiei pentru care există suspiciuni cu privire la existența unei situații de risc pentru copil;

d) fișă de observație - documentul completat de reprezentanții serviciului public de asistență socială și de toți profesioniștii de la nivel local care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul și au suspiciuni cu privire la existența unei situații de risc pentru copil;

e) plan de servicii - documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor și a beneficiilor, în vederea prevenirii separării copilului de familia sa;

f) sărăcie - situația în care venitul net mediu lunar pe membru de familie se situează până la 0,40 ISR inclusiv ori în care familia pe durata ultimei ierni nu a putut încălzi locuința și a suferit de frig cel puțin o dată pe săptămână sau care pe durata ultimelor 6 luni nu a putut asigura hrană membrilor ei și a suferit de foame cel puțin o dată pe săptămână;

g) situație de risc - orice situație, măsură sau inacțiune care afectează dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală ori socială a copilului, în familie sau în comunitate, pentru o perioadă determinată de timp.

În vederea îndeplinirii atribuției de monitorizare și analizare a situației copiilor din unitatea administrativ-teritorială și a realizării activității de prevenire a separării copilului de familia sa, serviciul public de asistență socială identifică situațiile de risc la care este supus copilul și care impun acordarea de servicii și beneficii.

Situația de risc a copilului trebuie analizată cel puțin din următoarele aspecte:

a) situația economică a familiei;

b) situația socială a familiei;

c) starea de sănătate a membrilor familiei;

d) nivelul de educație al membrilor familiei;

e) condițiile de locuit ale familiei;

f) existența unor comportamente la risc identificate în cadrul familiei.

(1) În funcție de situația economică, copilul poate fi în situație de risc în familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea lui dacă:

a) familia se află în situație de sărăcie;

b) părintele unic susținător sau ambii părinți sunt fără ocupație ori în șomaj;

c) familia primește beneficii sociale.

(2) În funcție de situația socială, copilul poate fi în situație de risc în familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea lui dacă:

a) în familie există o mamă minoră sau o minoră gravidă;

b) familia este monoparentală;

c) părintele unic susținător sau ambii părinți sunt plecați la muncă în țară sau în străinătate;

d) ambii părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părintești, au fost puși sub interdicție judecătorească, dispăruți ori declarați judecătorește morți și nu a fost instituită tutela sau, după caz, o măsură de protecție specială;

e) familia are unul sau mai mulți copii care au revenit în țara de origine după o experiență de peste un an de migrație;

f) familia are unul sau mai mulți copii în sistemul de protecție specială;

g) familia are unul sau mai mulți copii reintegrați din sistemul de protecție specială;

h) familia are unul sau mai mulți membri cu dizabilități care le limitează participarea la viața socială;

i) cel puțin un membru al familiei (inclusiv adult) nu are acte de stare civilă;

j) familia are unul sau mai mulți membri condamnați la o pedeapsă privativă de libertate;

k) se află în orice alte situații care pot indica o vulnerabilitate.

(3) În funcție de starea de sănătate a membrilor săi, copilul poate fi în situație de risc în familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea lui dacă:

a) familia are unul sau mai mulți membri cu boli cronice și transmisibile;

b) familia are unul sau mai mulți membri care nu sunt înscriși pe lista unui medic de familie;

c) există o gravidă care nu este înscrisă pe lista unui medic de familie;

d) familia are sugar care nu este înscris pe lista unui medic de familie;

e) familia are unul sau mai mulți copii care nu sunt înscriși pe lista unui medic de familie;

f) familia are unul sau mai mulți copii care nu sunt vaccinați;

g) familia are unul sau mai mulți copii fără boli cronice și transmisibile polispitalizați;

h) orice altă situație care poate afecta starea de sănătate a copilului.

(4) În funcție de nivelul de educație a membrilor săi, copilul poate fi în situație de risc în familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea lui dacă:

a) unul sau ambii părinți sunt analfabeți;

b) familia are unul sau mai mulți copii cu vârstă școlară care nu frecventează cursurile unei forme de învățământ obligatoriu;

c) familia are unul sau mai mulți copii care au abandonat timpuriu școala;

d) familia are unul sau mai mulți copii cu frecvență școlară redusă ori repetenție;

e) familia are unul sau mai mulți copii cu performanțe școlare slabe (corijențe etc.);

f) familia are unul sau mai mulți copii cu istoric de sancționare în cadrul școlii, cum ar fi exmatriculare, nota scăzută la purtare etc.;

g) în familie este un număr mare de copii antepreșcolari/ preșcolari/școlari;

h) familia are unul sau mai mulți copii cu cerințe educaționale speciale;

i) orice altă situație care poate afecta dreptul copilului la educație.

(5) În funcție de condițiile de locuit, copilul poate fi în situație de risc în familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea lui dacă:

a) familia ocupă abuziv, fără drept de ședere anumite spații de locuit sau spații construite ilegal;

b) familia locuiește în condiții improprii, respectiv locuința este în stare avansată de degradare sau este improvizată în spații care nu sunt destinate acestui scop - magazii, case de apă, elemente de canalizare, construcții în stare avansată de degradare etc.;

c) spațiul locuibil este insuficient raportat la numărul de persoane; locuința este supraaglomerată;

d) familia nu are acces la utilități, în mod special la sursă de apă, electricitate și încălzire;

e) lipsesc dotările minime necesare pregătirii hranei, asigurării încălzirii și mobilierul de strictă necesitate;

f) locuința nu este întreținută corespunzător, lipsa igienei;

g) familia întâmpină probleme cu locuința, cum ar fi scurgeri prin acoperiș, pereți umezi, ferestre/dușumele putrede sau deteriorate etc.

(6) În funcție de comportamentele la risc, copilul poate fi în situație de risc în familia care se ocupă de creșterea și îngrijirea lui dacă:

a) există în familie un istoric de reclamații/sesizări înregistrate și confirmate la nivelul autorităților administrației publice locale sau la poliție cu privire la comportamentul antisocial al unui membru din familie, cum ar fi săvârșirea de fapte cu caracter penal, minori folosiți la cerșetorie etc.;

b) există în familie un comportament agresiv al unuia ori mai multor membri ai familiei și/sau a unui istoric de violență în familie, cum ar fi existența reclamațiilor ori a ordinului de protecție;

c) există în familie consum excesiv de alcool;

d) există în familie consum sau un istoric de consum sau abuz de substanțe psihotrope.

(1) Serviciul public de asistență socială are obligația de a identifica cu prioritate copii aflați în situație de risc din unitatea lor administrativ-teritorială.

(2) Sursele pentru identificarea copiilor aflați în situație de risc pot fi:

a) solicitarea directă de sprijin, adresată serviciului public de asistență socială, în scris, prin poștă/e-mail/fax, ori prin telefon din partea copilului și/sau a părinților/reprezentantului legal;

b) notificarea părintelui care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuiește copilul, cu privire la intenția de a pleca la muncă în străinătate, depusă la sediul serviciului public de asistență socială de la domiciliu în condițiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

c) sesizarea scrisă sau telefonică din partea altor persoane decât membrii familiei;

d) autosesizare cu ocazia instrumentării oricărui caz înregistrat de serviciul public de asistență socială, din presă etc.;

e) referirea unui caz de către specialiștii sau instituțiile/ organizațiile care interacționează cu copilul/părinții.

(3) Solicitarea directă prevăzută la alin. (2) lit. a) se consemnează într-o cerere care se înregistrează și în care se expun potențialele situații de risc la care este expus copilul. În situația în care solicitantul, din pricina infirmității, a bolii sau din orice alte cauze, nu poate redacta cererea, reprezentantul serviciului public de asistență socială o redactează și face mențiunea despre această împrejurare, mențiunea astfel făcută ținând loc de semnătură.

(4) Solicitarea și sesizarea telefonică se înregistrează ca notă telefonică.

(5) Toate solicitările, referirile, sesizările și autosesizările se înregistrează în registrul de intrare-ieșire existent la nivelul serviciului public de asistență socială.

(1) În activitatea de identificare a situației de risc la care poate fi supus copilul, serviciul public de asistență socială utilizează următoarele instrumente:

a) fișa de observație. Modelul fișei de observație este prevăzut în anexa nr. 1 la prezenta metodologie;

b) fișa de identificare a riscurilor. Modelul fișei de identificare a riscurilor este prevăzut în anexa nr. 2 la prezenta metodologie.

(2) Fișa de observație este completată de către reprezentantul serviciului public de asistență socială în situația în care sursele de informare sunt cele prezentate la art. 6 alin. (2) lit. a)-d).

(3) Persoanele de la nivel local care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul și au suspiciuni cu privire la existența unei situații de risc, respectiv polițistul de proximitate, medicul de familie, cadrele didactice, asistentul medical, mediatorul școlar, mediatorul sanitar, asistentul medical comunitar, completează fișa de observație, potrivit competențelor legale, și o transmit în termen de maximum 48 de ore serviciului public de asistență socială din unitatea administrativ-teritorială în care își desfășoară activitatea.

(1) În termen de maximum 72 de ore de la completarea fișei de observație sau, după caz, de la primirea acesteia în condițiile art. 7 alin. (3), reprezentantul serviciului public de asistență socială are obligația de a se deplasa la domiciliul familiei cu copil/copii în vederea evaluării situației familiei și a completării fișei de identificare a riscurilor.

(2) Pentru completarea fișei de identificare a riscurilor reprezentantul serviciului public de asistență socială poate solicita informații suplimentare de la profesioniștii care intră în contact cu copilul, cum ar fi: medicul de familie, cadre didactice, asistentul medical, mediatorul școlar, mediatorul sanitar, asistentul medical comunitar, preotul, precum și specialiști din organizațiile neguvernamentale acreditate în domeniul protecției copilului. El poate solicita sprijin inclusiv pentru verificarea sau validarea informațiilor furnizate de familie pentru completarea fișei de identificare a riscurilor.

(3) În situația în care în urma deplasării prevăzute la alin. (1) este identificat un copil/copii cu părinți plecați la muncă în străinătate, reprezentantul serviciului public de asistență socială are obligația de a îndeplini atribuțiile prevăzute în anexa nr. 1 la hotărâre.

Pentru desfășurarea activității de identificare a situațiilor de risc și planificarea intervențiilor serviciul public de asistență socială are obligația de a realiza o listă a resurselor existente la nivel local care să cuprindă:

a) instituțiile și organizațiile care pot sprijini serviciul public de asistență socială în identificarea familiilor vulnerabile: școala, poliția, biserica și cultele recunoscute, medicul de familie, spitalele, organizațiile neguvernamentale acreditate în domeniul protecției copilului etc.;

b) beneficiile financiare care pot fi acordate potrivit legislației în vigoare;

c) informații cu privire la instituțiile și organizațiile care pot furniza servicii sociale și asistență și informare la nivel local: școala, biserica și cultele recunoscute, primăria, medicul de familie, poliția, organizațiile neguvernamentale acreditate în domeniul protecției copilului etc.;

d) informații cu privire la instituțiile și organizațiile care pot furniza asistență și consiliere la nivel județean: direcția generală de asistență socială și protecția copilului, agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă, agenția județeană pentru plăți și inspecție socială, centrul județean de resurse și asistență educațională, inspectoratul școlar județean etc., precum și organizațiile neguvernamentale acreditate;

e) serviciile publice și private destinate prevenirii separării copilului de părinți, cum ar fi centre de zi, centre de consiliere și sprijin pentru părinți etc.;

f) serviciile de educație cum ar fi școlile, liceele, asigurarea transportului școlar, clasele de alfabetizare, mediatorii școlari,

cursurile de educație parentală, cercurile și cluburile pentru copii, programele "școală după școală" etc., inclusiv serviciile oferite de organizațiile neguvernamentale acreditate etc.;

g) furnizorii de servicii medicale de la nivelul comunității, cum ar fi medicul de familie, asistentul medical comunitar, spitalele, clinicile, medicii care oferă servicii de planificare familială, precum și serviciile oferite de organizațiile neguvernamentale de profil, personalul care facilitează accesul cetățenilor aparținând etniei rome la servicii medicale, cum ar fi mediatorul sanitar, direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București etc.;

h) serviciile de informare de natură juridică cum ar fi procedurile pentru stabilirea domiciliului sau reședinței, procedurile pentru stabilirea măsurilor de protecție, procedurile pentru furnizarea utilităților - acces la gaz, electricitate, proceduri pentru înregistrarea nașterii, procedurile pentru obținerea actelor de identitate etc.;

i) serviciile pentru copiii cu dizabilități, cum ar fi procedura de eliberare a certificatului de încadrare în grad de handicap, serviciile de abilitare/reabilitare etc.;

j) alte servicii, cum ar fi cantina socială, adăposturile pentru victimele violenței domestice, grupuri de sprijin, asociațiile părinților cu copii cu dizabilități, asociațiile de profesori-părinți, linii telefonice, consilierea premaritală pentru cuplurile tinere, birourile de consiliere pentru cetățeni etc.

(1) În situația în care în urma completării fișei de identificare a riscurilor se confirmă existența a cel puțin uneia dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (1)-(6), în termen de 30 de zile de la completare reprezentantul serviciului public de asistență socială întocmește planul de servicii.

(2) Pentru întocmirea planului de servicii reprezentantul serviciului public de asistență socială stabilește nevoile familiei cu copil/copii în funcție de situația de risc, identifică la nivel local resursele și serviciile publice și/sau, după caz, private disponibile pe plan local și stabilește cu acestea măsurile necesare susținerii copilului și a familiei.

(1) Planul de servicii cuprinde serviciile care trebuie oferite pentru a răspunde nevoilor identificate ale copilului și familiei lui și cuprinde tipurile de servicii și beneficii oferite, finalitatea urmărită prin implementarea planului, cine oferă serviciile și pentru ce perioadă de timp. Planul de servicii se aprobă prin dispoziție a primarului.

(2) Reprezentantul serviciului public de asistență socială monitorizează implementarea planului de servicii.

(3) Monitorizarea implementării planului de servicii întocmit potrivit alin. (1) se realizează prin vizite la domiciliul familiilor cu copil/copii astfel:

a) anual sau ori de câte ori se impune, în situația în care în urma completării fișei de identificare a riscurilor sunt stabilite mai puțin de 5 situații de risc dintre cele prevăzute la art. 5 alin. (1)-(6);

b) semestrial sau ori de câte ori se impune, în situația în care în urma completării fișei de identificare a riscurilor sunt stabilite mai puțin de 6-10 situații de risc din cele prevăzute la art. 5 alin. (1)-(6);

c) trimestrial sau ori de câte ori se impune, în situația în care în urma completării fișei de identificare a riscurilor sunt stabilite peste 10 situații de risc din cele prevăzute la art. 5 alin. (1)-(6).

(1) În situația în care reprezentantul serviciului public de asistență socială are suspiciuni, în orice etapă a implicării sale, cu privire la existența unei situații de abuz, neglijare, exploatare și orice altă formă de violență, acesta are obligația să sesizeze de îndată direcția generală de asistență socială și protecția copilului.

(2) Direcția generală de asistență socială și protecția copilului are obligația de a verifica suspiciunea în termen de cel mult 48 de ore de la primirea sesizării conform prevederilor alin. (1).

(1) În termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, serviciul public de asistență socială are obligația de a vizita la domiciliu toate familiile cu copii pentru care nu a fost completată fișa de identificare a riscurilor, în condițiile art. 8 alin. (1), din unitatea administrativ-teritorială, în vederea identificării tuturor copiilor aflați în situație de risc. În cadrul vizitei se completează numai fișa de identificare a riscurilor.

(2) Serviciul public de asistență socială înființează și menține un registru de evidență a copiilor aflați în situație de risc, care va cuprinde cel puțin datele și informațiile care sunt transmise trimestrial direcției generale de asistență socială și protecția copilului. Datele sunt transmise în baza fișei de monitorizare prevăzute la art. 118 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Coordonarea și îndrumarea metodologică a activității serviciului public de asistență socială, în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului, sunt asigurate de direcția generală de asistență socială și protecția copilului de la nivel județean.

(2) În vederea îndeplinirii atribuțiilor prevăzute la alin. (1), direcția generală de asistență socială și protecția copilului desemnează asistenți sociali responsabili cu menținerea legăturii cu serviciul public de asistență socială. Un asistent social poate fi responsabil cu coordonarea și îndrumarea metodologică a activității mai multor servicii publice de asistență socială în domeniul protecției și promovării drepturilor copiilor. Direcția generală de asistență socială și protecția copilului poate înființa compartimente specializate în coordonarea și îndrumarea metodologică a activității serviciului public de asistență socială.

Persoanele desemnate în condițiile art. 14 alin. (2) îndeplinesc următoarele atribuții principale:

a) organizează întâlniri semestriale între angajații direcției generale de asistență socială și protecția copilului și asistenții sociali de la nivelul serviciului public de asistență socială;

b) furnizează serviciului public de asistență socială informații cu privire la atribuțiile, organigrama direcției generale de asistență socială și protecția copilului și serviciile organizate la nivelul direcției, persoanele responsabile cu coordonarea activității de la nivel local și datele de contact ale acestora;

c) asigură legătura dintre serviciul public de asistență socială și celelalte compartimente ale direcției generale de asistență socială și protecția copilului;

d) îndrumă metodologic reprezentanții serviciului public de asistență socială de la nivel local în activitatea lor curentă de identificare și evaluare a copilului și familiei acestuia, precum și în activitatea de planificare și monitorizare a intervenției. În acest sens fiecare responsabil efectuează trimestrial cel puțin o deplasare în fiecare unitate administrativ-teritorială;

e) pot însoți reprezentantul serviciului public de asistență socială de la nivel local, la solicitarea expresă și temeinic motivată a acestuia, la efectuarea vizitelor în teren, atunci când situația o impune;

f) facilitează colaborarea între serviciile publice de asistență socială, precum și cu organizațiile neguvernamentale care funcționează la nivelul județului;

g) asigură îndrumare metodologică serviciilor publice de asistență socială, la cererea acestora, în elaborarea strategiilor locale de dezvoltare, în scrierea de proiecte, precum și în orice altă activitate care vizează prevenirea separării copilului de părinți;

h) sprijină conducerea serviciului public de asistență socială în activitatea de identificare a nevoilor de formare continuă a personalului.

Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta metodologie.