Decizia CCR nr. 476 din 21.11.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Cătălina Maria Mihai, Iulian Preda, Raluca Mioara Drăgan, Florian Hărăboiu, Diana Mușuroiu, Violeta Szabo, Viorel Oprea și Amina Speranța Pantelimon în Dosarul nr. 871/120/2013 al Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 375D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că, la dosar, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus note de ședință prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 514D/2013, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Roxana Ungureanu, Georgeta Lupu, Daniela Nichifor, Anuța Alexandru, Any Dumitru, Sevasta Coleașă, Cristiana Bugiu, Elena Ligia Bengea, Iuliea Roșu și Virginia Emilia Dinu în Dosarul nr. 7.677/105/2012 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 548D/2013, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar "Prof. Ion Neacșu“ din Buzău, în numele și pentru membrii de sindicat Doina Baboiu, Constanța Bălan, Andreea Chiricioiu, Dan Diaconescu, Elena Dobre, Monica Frățilă, Florentina Gavrilă, Viorel Ilie, Simona Jurubiță, Cristiana Sichim, Nicolae Trișcaș, Mădălina Apostu, Nicolae Gabură, Florența Ispas, Livia Gheorghe (Popescu), Mădălina Ciupitu, Daniela Ion (Barnea), Laura Gheorghe, Petronela Grozavu, Marcela Petre, Mihaela Sterie, Ion Trifu, Dumitru Cazacu, Anișoara Dan, Oana Ion (Giobă), Veronica Trifu, Luminița Niță, Georgeta Costea, Ionela Anghelescu, Gabriela Șerdin, Cosmin Lazăr, Maria Giubegan, Bogdan Frățilă, Eugen Frățilă, Ștefania Dinu, Mariean Maican, Zamfira Maica, Elena Riciu, Gheorghe Riciu, Eugenia Bădău, Sora Bălan, Petronela Diana Bratosin, Genica Carpen, Doinita Fedeleș, Cristina Ramona Manea, Adina Matei, Ioana Mihalcea, Maria Mircea, Emil Moise, Ion Perșinaru, Maria Pîrnog, Ramona Geanina Radu, Maria Salomia, Dorica Șercăianu, Alice Mihaela Toader, Lenuța Zloitu, Maria Anton, Victoria Vasile, Maricica Cozma, Violeta Leonte, Daniela Edu, Irina Dumitru, Ionelia Stroe Toader, Florentina Filip, Valerica Chivu, Mihaela Diana Bîra, Mihaela Stanciu, Florentina Palcău, în Dosarul nr. 3.880/114/2013 al Tribunalului Buzău - Secția I civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 587D/2013, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Adrian Ghiculescu, Felicia Androne, Andra Corina Botez, Paula Cristina Brotac, Elena Chirică, Lucian Crăciunoiu, Gabriela Diaconu, Daniel Dinu, Florentina Dinu, Rodica Duboboșaru, Violeta Dumitru, Dan Enescu, Paul Frațilescu, Cristina Georgescu, Valentina Gheorghe, Elisabeta Gherasim, Mioara Iolanda Grecu, Mirela Grigore, Veronica Grozescu, Simona Lazăr, Traian Logojan, Iuliana Lucăcel, Eliza Marin, Vasile Mărăcineanu, Cristina Mihaela Moiceanu, Elena Negulescu, Teodor Nițu, Ioana Nonea, Marilena Panait, Constanța Pană, Cristina Pigui, Aurelia Popa, Vera Andreea Popescu, Gabriela Prepeliță, Adriana Florina Secrețeanu, Elena Staicu, Aida Liliana Stan, Violeta Stanciu, Ionel Stănescu, Ion Stelian, Maria Stoicescu, Constanța Ștefan, Elena Tănăsică, Florentin Teișanu, Ana Roxana Tudose, Alexandrina Urlețeanu și Elena Zăinescu în Dosarul nr. 2.699/3/2011 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 599D/2013, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Elena Adam, Liliana Alina Alexandru, Carmen Androne, Cocuța Boțea, Andreea Ștefania Bunea, Daniela Castravete, Cleopatra Căpraru, Mihaela Cârstea, Mihaela Deniza Ciobanu, Iuliana Cîmpeanu, Adina Damian, Leontin Drăgulescu, Elena Dumitrescu, Paraschiva Dumitru, Daniela Enache, Maria Ene, Liliana Filipoiu, Elena Fratiman, Larisa Frigea, Veronica Georgescu, Izabella Gioabă (Ichim), Ioana Gogan, Delia Cecilia Iamandi, Ovidiu Iana, Virgil Constantin Ianoș, Diana Ioan, Anda Cătălina Ionescu, Marieta Marin, Simona Teodora Mateescu, Ana Matei, Simona Mărgărit, Adriana Mihăilă, Ioana Munteanu, Aida Mihaela Murtaza, Simona Nedelcovici, Rodica Mihaela Nenu, Adina Mihaela Nicolae, Adriana Nicolae, Claudia Oprea, Nicoleta Oprea, Victor Oprea, Crenguța Elena Pantazi, Felicia Nicoleta Păun, Elena Pop (Ionita), Alina Constanța Popescu, Sava Mihail Eduard Roșu, Christiana Michaela Fraga Rușan, Cristina Saftoiu, Gicuța Stanciu, Petre Stanciu, Daniela Teodorescu, Mariana Toader, Rodica Ungureanu, Marcela Uță, Constantina Vasile, Vasioiu Cristina, Ana Maria Văsi, Vasilica Vlaicu (Roșca) și Carmen Zaharia în Dosarul nr. 2.525/114/2013 al Tribunalului Buzău - Secția I civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 684D/2013, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar "Prof. Ion Neacșu“ din Buzău, în numele și pentru membrii de sindicat Iulia Cristina Aurică, Doinița D. Aristotel, Ion A. Badilă, Roza Badea, Maria Ioana N. Bălcinoiu, Elena Bleanda, Carmen Teodora Bontea, Laura Mihaela N. Budea, Didina Calcan, Adrian Carpen, Emilia Violeta Chiriac, Fevronia Cojocaru, Ana V. Coman, Camelia Lidia V. Corbuleac, Maria Dănuța Cosconea, Ioana Costea, Marioara Postumia V. Dascălu, Mihaela D. Demte, Florentin C. Dițoiu, Ioana Daniela I. Dobre, Ion Drăgoi, Oana Silvia Dumitrescu, Daniela Dumitru, Nicoleta Dumitru, Vena Enache, Liliana M. Ene, Elena N. Florea, Ecaterina Fruja, Iuliana I. Camelia Gavre, Georgeta M. Geru, Iohana Magdalena C. Gheorghe, Mihail Laurențiu Gheorghe, Florin Grigore Gîrbea, Valentina N. Goreac, Maria Huzu, Daniel Iarca, Dorina Ichim, Valeriu G. Ion, Silvia Ion, Valentina Ionescu, Costel Lazăr, Marina Lazăr, Lili Cornelia Leu, Joița G. Manole, Viorica Letiția Marica, Liliana M. Marinescu, Roxana Carmen R. Matei, Georgiana Ramona Mândruță, Rodica Alexandrina C. Medianu, Cătălin Constantin C. Mihălcescu, Ioana Mîndruță, Cecilia Luminița C. Murgociu, Anișoara C. Nazaru, Ginta Necula, Mădălina Oancea, Stelian Oancea, Neculae Olteanu, Carmen Daniela C. Oprescu, Dragna Panaghia, Antonia Domnica I. Panait, Claudia Păuna, Camelia I. Pîrvu, Adrian Laurențiu D. Popa, Victor Popa, Georgeta G. Popescu, Maria Grațiela I. Popescu, Vasilica Potîrniche, Elena Sandu, Filofteia Săftoiu, Elena Sămpetru, Beatrice Săvulescu, Doinita Scarlat, Camelia I. Staicu, Georgeta Stan, Mariana Girip Stanciu, Nicoleta Angelica Stanciu, Ștefania Stanciu, Liviu Sterpu, Laur Stroe, Ștefan Stroe, Paula D. Șerban, Emilian Șerban, Ion Taifas, Rodica Toader, Mihaela Toma, Alice Tudose, Maria Tudosescu, Alina Elena Ungureanu, Marilena Urmuzache, Rodica Vișinoiu, Olimpia Vîrlănuță, Viorica Mirela Vlad (Partenie), Emilia Vlad, Maria Voinea, Safta Vrabie, Florica Zaharia, Viorica Zaman și Gina Zincă, în Dosarul nr. 3.879/114/2013 al Tribunalului Buzău - Secția I civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 514D/2013, nr. 548D/2013, nr. 587D/2013, nr. 599D/2013 și nr. 684D/2013 la Dosarul nr. 375D/2013, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 240/2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 858 din 18 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 871/120/2013, Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de reclamanții Cătălina Maria Mihai și alții în cadrul unui litigiu de muncă având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Ministerului Public, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și Ministerului Finanțelor Publice la acordarea premiului aferent anului 2010, "al 13-lea salariu“.

Prin Încheierea din 21 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7.677/105/2012, Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de reclamanții Roxana Ungureanu și alții în cadrul unui litigiu având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Ministerului Justiției, Curții de Apel Ploiești și Tribunalului Prahova la acordarea premiului aferent anului 2010, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective.

Prin Încheierea din 4 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.880/114/2013, Tribunalul Buzău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar "Prof. Ion Neacșu“ Buzău în cadrul unui litigiu având ca obiect soluționarea cererii de obligare la acordarea premiului aferent anului 2010.

Prin Încheierea din 18 septembrie 2012 și prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 18 septembrie 2013, pronunțate în Dosarul nr. 2.699/3/2011, Tribunalul Prahova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de reclamanții Adrian Ghiculescu și alții în cadrul unui litigiu având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Ministerului Justiției și a Curții de Apel Ploiești la acordarea premiului aferent anului 2010.

Prin Încheierea din 16 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.525/114/2013, Tribunalul Buzău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de reclamanții Adriana Nicolae și alții în cadrul unui litigiu având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Ministerului Justiției, Curții de Apel Ploiești, Tribunalului Buzău și Ministerului Finanțelor Publice la acordarea premiului aferent anului 2010.

Prin Încheierea din 10 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.879/114/2013, Tribunalul Buzău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de reclamanții Iulia Cristina Aurică și alții în cadrul unui litigiu având ca obiect soluționarea cererii de acordare a premiului anual aferent anului 2010.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevedeau acordarea premiului anual pentru activitatea desfășurată în timpul anului 2010, au fost abrogate de art. 39 pct. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare din data de 1 ianuarie 2011. Totodată, prin Legea nr. 285/2010, în vigoare tot de la 1 ianuarie 2011, s-a prevăzut în mod expres, la art. 8 - text criticat prin excepția de neconstituționalitate - că premiul anual corespunzător anului 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011.

Se încalcă, astfel, dreptul de proprietate, dreptul la măsurile de protecție socială garantate constituțional și principiul neretroactivității legii.

Autorii excepției consideră că premiul anual corespunzător anului 2010 reprezintă un drept câștigat, de vreme ce dispozițiile care îl reglementau erau în vigoare în data de 31 decembrie 2010, acest premiu cuvenindu-se pentru activitatea profesională desfășurată pe parcursul întregului an 2010 - încheiat -, chiar dacă sumele de bani se acordă în concret, potrivit legii, începând cu luna ianuarie a anului următor. Este vorba, așadar, de un raport juridic născut sub imperiul legii vechi, care nu și-a epuizat toate efectele juridice, astfel că legea nouă nu poate abroga efectul juridic nerealizat, fără a încălca principiul neretroactivității. Legea nouă, deși are prioritate față de cea veche, nu poate reglementa asupra acelor efecte susceptibile a se produce sub imperiul legii vechi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate rânduri, chiar și împotriva României, că și dreptul de creanță reprezintă un "bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o "speranță legitimă“ de a-l vedea concretizat. Or, lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat constituie o ingerință neconformă cu principiul protecției proprietății.

Invocând și Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, autorii excepției amintesc jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și concluziile Comisiei Europene cu privire la obligația judecătorului național de a înlătura din oficiu aplicarea unei reglementări interne sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii (Cauza C-310/10).

Totodată, autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile de lege criticate contravin și prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție referitoare la principiul neretroactivității legii, deoarece suprimă dreptul la un premiu anual cuvenit pentru anul 2010 printr-o lege care a intrat în vigoare în anul 2011. Or, o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei (tempus regit actum).

În dosarele nr. 375D/2013, nr. 514D/2013, nr. 587D/2013 și nr. 599D/2013, autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin și statutului profesiei, așa cum acesta rezultă din prevederile art. 124 și 125 din Legea fundamentală.

Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece norma de lege criticată produce efecte doar pentru viitor, fără a se aplica asupra unor drepturi deja câștigate.

Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Tribunalul Buzău - Secția I civilă, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ce face obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 548D/2013, nr. 599D/2013 și nr. 684D/2013, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Prahova - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, nu se poate vorbi despre încălcarea dreptului de proprietate, dispozițiile de lege criticate putând avea caracter retroactiv doar dacă ar fi intervenit asupra unor prestații deja încasate, iar nu asupra unora viitoare, cum este cazul de față. Mai arată că principala problemă de natură juridică ce trebuie analizată în cauza de față o reprezintă stabilirea momentului nașterii drepturilor reclamanților de a primi dreptul salarial respectiv, însă aceasta nu ține de constituționalitatea dispozițiilor de lege criticate, urmând a fi analizată odată cu pronunțarea soluției în fond.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, invocând în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 115/2012, nr. 257/2012, nr. 903/2012 și nr. 113/2013.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele de ședință depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul cuprins: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.“

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 125 privind statutul judecătorilor, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind protecția proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Legea nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuși titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“.

Așadar, deși dispozițiile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislației, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestora, având în vedere că raportul juridic născut între angajat și angajator nu s-a stins în privința acordării premiului anual pe 2010, odată cu plata lunară a salariului în cursul anului 2011, tocmai din cauza faptului că se contestă o eventuală neexecutare de către angajator a obligației sale privind premiul anual pe 2010, ceea ce califică situația în care se află autorii excepției ca fiind o facta pendentia. În acest sens este Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012.

II. Dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea respingând ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate ridicate prin raportare la aceleași prevederi constituționale ca cele invocate și în cauza de față.

1. Cu privire la art. 41 din Constituție, Curtea - prin Decizia nr. 257 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012 - a statuat că dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.

2. Referitor la art. 44 din Constituție și la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind protecția proprietății private, Curtea a arătat - prin aceeași decizie - că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege.

Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar dispozițiile de lege criticate prevăd în același timp doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe. Așadar, Curtea a concluzionat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată.

3. În ceea ce privește art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivității legii.

Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.

4. Cu privire la art. 124 și 125 din Constituție, invocate de autorii excepției în dosarele nr. 375D/2013, nr. 514D/2013, nr. 587D/2013 și nr. 599D/2013, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 686 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2012, că dreptul bănesc la care se referă textul de lege criticat nu a fost acordat în considerarea unei categorii socioprofesionale speciale, ci întregului personal din sectorul bugetar, astfel că nu se poate susține existența vreunei atingeri aduse statutului constituțional de care se bucură judecătorii.

5. În ceea ce privește invocarea Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria L, nr. 303 din 2 decembrie 2000, precum și Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțată în Cauza C-310/10, Curtea Constituțională a reținut - prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 230 din 5 aprilie 2012 - că în cauză nu se pune problema generării unei stări de discriminare sub aspectul încadrării în muncă și al ocupării forței de muncă, astfel că Directiva Consiliului 2000/78/CE nu are incidență. În plus, această directivă este transpusă în planul legislației interne prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, autorii excepției având posibilitatea invocării acestui act normativ în fața instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei.

Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a arătat că în Hotărârea din 7 iulie 2011,Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva Ștefan Agafiței și alții, pronunțată în Cauza C-310/10, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a soluționat o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, formulată de Curtea de Apel Bacău, aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă. Curtea de la Luxemburg a subliniat, cu acel prilej, că nici art. 15 din Directiva 2000/43 și nici art. 17 din Directiva 2000/78 - texte pe care Curtea a fost solicitată a le interpreta - nu conțin drept criteriu de discriminare, și deci de aplicare a unor sancțiuni de către statul membru, criteriul categoriei socioprofesionale; totodată, cu privire la relația dintre instanța națională și Curtea Constituțională abordată sub aspectul efectelor deciziilor Curții Constituționale, instanța europeană, contrar celor susținute de autorii excepției, a afirmat, în realitate, că "nu este posibil (_), fără a fi încălcată repartizarea competențelor între Uniune și statele sale membre, să se confere supremație normei respective a Dreptului Uniunii în raport cu normele interne de rang superior, care ar impune, într-o astfel de situație, înlăturarea aplicării respectivei norme de drept național sau a interpretării date acesteia [de către instanța de contencios constituțional - n.n.]“ (paragraful 47).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.