ANEXĂ - PROCEDURĂ. - Ordinul Ministerului Muncii nr. 1733/2015 - aprobarea Procedurii de stabilire şi plată a alocaţiei lunare de plasament

Plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, după caz, în condițiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la o persoană sau familie, la un asistent maternal ori la un serviciu de tip rezidențial licențiat, în condițiile legii.

(1) Persoana sau familia la care se dispune plasamentul poate fi:

a) persoana sau familia care face parte din familia extinsă, respectiv rudă până la gradul al IV-lea inclusiv cu copilul;

b) persoana sau familia care face parte din rețeaua socială a copilului, respectiv rude, altele decât cele până la gradul al IV-lea inclusiv, afini, cunoștințe sau prieteni ai familiei ori ai familiei extinse a copilului față de care acesta a dezvoltat relații de atașament sau alături de care s-a bucurat de viața de familie.

(2) Poate primi copii în plasament persoana sau familia ai cărei membrii au vârsta de minimum 18 ani, au capacitate deplină de exercițiu, domiciliul în România și care depun o cerere în acest sens la direcția generală de asistență socială și protecția copilului județeană, respectiv a sectorului municipiului București, denumită în continuare direcție generală, în a cărei rază teritorială își au domiciliul.

(3) Proximitatea domiciliului persoanei sau familiei față de locul din care provine copilul, necesitatea menținerii fraților împreună și facilitarea exercitării de către aceștia a dreptului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care au dezvoltat legături de atașament, precum și necesitatea asigurării continuității frecventării cursurilor școlare sunt criterii avute în vedere la luarea deciziei plasamentului copilului, dacă acestea nu contravin interesului superior al copilului.

(4) Nu poate primi copii în plasament persoana sau familia în care un membru se află în una dintre următoarele situații:

a) suferă de boli cronice, certificate de medicul de familie, care ar putea pune în pericol starea de sănătate a copilului;

b) a consimțit la adopția propriului copil;

c) suferă de boli psihice, este dependentă de alcool, droguri sau alte substanțe psihotrope;

d) este decăzută din drepturile părintești prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau i-au fost interzise drepturile părintești ca pedeapsă complementară;

e) a suferit o condamnare prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru săvârșirea cu intenție a unor infracțiuni contra persoanei, infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială sau cele care aduc atingere înfăptuirii justiției;

f) are un copil care beneficiază sau a beneficiat de o măsură de protecție specială pentru motive imputabile părinților, cum ar fi abuzul, neglijarea sau orice formă de violență exercitate asupra copilului, cerșetoria etc.;

g) a depus cerere de eliberare a atestatului de adoptator/familie adoptatoare, cu excepția situației în care persoana sau familia face parte din familia extinsă;

h) locuiește în fapt sau locuiește și gospodărește împreună cu părinții copilului/copiilor pentru care urmează să se aplice măsura plasamentului, cu excepția situației în care mama este minoră, părinții sunt persoane cu dizabilități sau suferă de boli psihice;

i) a fost asistent maternal și i s-a retras atestatul din motive imputabile lui;

j) exercită temporar autoritatea părintească cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei părinților, conform prevederilor art. 105 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(5) Conform prevederilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoana sau familia care primește un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România și să fie evaluată de către direcția generală, cu privire la garanțiile morale și condițiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.

(6) În vederea motivării propunerii referitoare la stabilirea unei măsuri de protecție a copilului, la evaluarea garanțiilor morale și a condițiilor materiale ale persoanei sau ale familiei menționate la alin. (5) se au în vedere:

a) profilul psihologic al membrilor familiei sau al persoanei;

b) starea sănătății;

c) situația economică;

d) viața familială;

e) condițiile de locuit;

f) comportamentul social al acestora.

(1) Persoana sau familia menționată la art. 2 alin. (1), care solicită plasamentul unui copil, depune o cerere de evaluare la direcția generală în a cărei rază administrativ-teritorială își are stabilit domiciliul sau reședința.

(2) Cererea va cuprinde, în mod obligatoriu, motivele pentru care dorește să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului separat temporar de familia sa.

(3) La cererea de evaluare vor fi anexate:

a) copii de pe actele de stare civilă ale solicitantului;

b) o scurtă prezentare a persoanelor cu care locuiește solicitantul, în care să se menționeze numele, prenumele și data nașterii acestora, precum și, după caz, gradul lor de rudenie cu solicitantul;

c) adeverință eliberată de medicul de familie, care să prezinte o evaluare completă a stării de sănătate a solicitantului și a persoanelor menționate la lit. b);

d) aviz psihologic;

e) certificat de cazier judiciar al solicitantului și al persoanelor cu care acesta locuiește;

f) copie de pe titlul de proprietate, contractul de închiriere sau orice alt document care atestă dreptul de proprietate ori, după caz, folosință;

g) declarație pe propria răspundere cu privire la faptul că nu se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 2 alin. (4).

(1) Cererea și documentele anexate acesteia prevăzute la art. 3 alin. (1) și (3) sunt analizate de direcția generală care, în termen de maximum 60 de zile de la data înregistrării, întocmește raportul de evaluare care cuprinde propunerea motivată privind modul de soluționare a cererii.

(2) Evaluarea cuprinde elementele sociale, psihologice și medicale ale capacității solicitantului, care pot fi determinate prin:

a) interviuri luate solicitantului și persoanelor cu care acesta locuiește de către un asistent social și de către un psiholog, prin care se determină motivația solicitantului, capacitatea acestuia de a se ocupa de creșterea și îngrijirea unui copil separat temporar de familia sa și poziția persoanelor cu care acesta locuiește față de implicațiile desfășurării acestei activități;

b) vizite la domiciliul solicitantului;

c) recomandări ale vecinilor, cunoscuților, precum și ale reprezentanților autorității publice locale de la domiciliul acestuia cu privire la comportamentul social al solicitantului;

d) orice investigații suplimentare care sunt considerate utile de evaluator.

Monitorizarea modului în care este pusă în aplicare măsura plasamentului copilului la persoana/familia/asistentul maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial al unui organism privat acreditat, care beneficiază de alocație lunară de plasament, se realizează conform prevederilor art. 73 din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(1) - Obligația efectuării monitorizării prevăzute la art. 5 revine direcției generale de la domiciliul copilului sau, după caz, organismului privat acreditat de la domiciliul copilului. Direcția generală poate realiza monitorizarea prin personal propriu sau, după caz, prin contractare de servicii cu un furnizor privat de servicii sociale.

(2) În acest scop, direcția generală sau, după caz, organismul privat acreditat din unitatea administrativ-teritorială în care este plasat copilul, prin personal propriu ori, după caz, contractat, efectuează vizite de monitorizare anunțate și neanunțate, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, la domiciliul persoanei/familiei/asistentului maternal la care este plasat copilul ori, după caz, la sediul serviciului rezidențial al organismului privat acreditat.

(3) Vizitele de monitorizare prevăzute la alin. (2) se pot realiza în colaborare cu serviciul public de asistență socială în a cărui rază de competență se află domiciliul acestora.

(1) După efectuarea vizitei de monitorizare se întocmește un raport trimestrial privitor la evoluția dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copiilor aflați în plasament și a modului în care aceștia sunt îngrijiți, crescuți și educați. În situația în care se constată necesitatea modificării sau, după caz, a încetării măsurii, direcția generală este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecția copilului ori, după caz, instanța judecătorească.

(2) Modelul-cadru al raportului prevăzut la alin. (1) este prezentat în anexa nr. 1.

(3) Până la data de 5 a lunii următoare celei în care s-a realizat raportul prevăzut la alin. (1), direcția generală are obligația de a transmite agenției pentru plăți și inspecție socială județeană, respectiv a municipiului București, denumită în continuare agenție teritorială, copii, certificate pentru conformitate cu originalul, ale rapoartelor de monitorizare întocmite.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică și copilului față de care s-a luat măsura plasamentului la asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial al unui organism privat acreditat, conform legii.

(5) Pentru copiii pentru care s-a instituit măsura tutelei, serviciul public de asistență socială în a cărui rază teritorială domiciliază aceștia împreună cu tutorele are obligația de a întocmi raportul prevăzut la alin. (1), pe care îl transmite agenției teritoriale în termenul prevăzut la alin. (3).

Dispozițiile art. 2-7 se aplică în mod corespunzător și în situația stabilirii plasamentului în regim de urgență la o persoană sau familie.

(1) Beneficiază de alocație lunară de plasament, denumită în continuare alocație, fiecare copil față de care s-a luat măsura plasamentului, inclusiv plasamentul în regim de urgență în condițiile prevăzute de Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la o persoană sau familie, la asistentul maternal ori la un serviciu de tip rezidențial al unui organism privat acreditat, precum și copilul pentru care a fost instituită tutela, în condițiile legii.

(2) Alocația se plătește persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament copilul, asistentului maternal, reprezentantului organismului privat acreditat ori tutorelui până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani, denumiți în continuare beneficiari.

(3) Alocația se acordă și după împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani, numai în cazul plasamentului, dacă această măsură se continuă și după această dată, conform prevederilor art. 55 alin. (2) și (3) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:

a) pe toată durata continuării studiilor, dacă tânărul care a împlinit vârsta de 18 ani își continuă studiile, o singură dată, în fiecare formă de învățământ de zi, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani;

b) pe o perioadă de până la 2 ani, în care tânărul poate solicita continuarea măsurii de plasament.

(4) În situația în care tânărul beneficiază de prevederile alin. (3) lit. b) și începe o formă de învățământ de zi în această perioadă, care determină prelungirea măsurii de plasament, se poate solicita alocație până la finalizarea studiilor, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.

(1) Alocația se acordă în cuantumul prevăzut la art. 128 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Pentru copiii cu dizabilități, alocația se majorează în condițiile prevăzute la art. 32 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Alocația se solicită pe bază de cerere care cuprinde lista copiilor aflați în plasament/plasament în regim de urgență/tutelă, însoțită de copia actului de identitate al beneficiarului, a certificatului de naștere al copilului ori a actului de identitate al acestuia în cazul în care copilul are împlinită vârsta de 14 ani, precum și, după caz, de copia dispoziției conducătorului direcției generale sau a hotărârii comisiei pentru protecția copilului ori a instanței de judecată, inclusiv ordonanța președințială.

(2) În cazul în care nu a fost eliberat certificatul de naștere al copilului pentru care se solicită dreptul, cererea prevăzută la alin. (1) va fi însoțită de actul constatator al nașterii sau de extrasul de naștere. Copia certificatului de naștere al copilului va fi depusă în termen de 30 de zile de la eliberarea acestuia, dar nu mai târziu de 12 luni de la solicitarea dreptului, în caz contrar dreptul la alocație se suspendă până la depunerea acestuia, cu reluarea plății drepturilor restante.

(3) În situația în care nu a fost redactată hotărârea judecătorească, până la redactarea acesteia se poate prezenta ca document justificativ certificatul de grefă.

(4) În cazul copilului cu dizabilități, cererea va fi însoțită și de copia certificatului de încadrare în grad de handicap.

(5) În aplicarea prevederilor art. 9 alin. (3) lit. a) pentru tinerii care împlinesc vârsta de 18 ani cererea este însoțită și de copia dovezii continuării studiilor, la o formă de învățământ de zi, eliberată de unitatea de învățământ la care frecventează cursurile, conform prevederilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care a stat la baza prelungirii măsurii de plasament.

(6) Cererea și documentele justificative prevăzute la alin. (2)-(5) se depun și se înregistrează la agențiile teritoriale.

(7) În situația prevăzută la art. 9 alin. (3), chiar dacă măsura plasamentului se continuă la același beneficiar, se va depune o nouă cerere, însoțită de documentele prevăzute la alin. (1)-(4)

(8) Modelul cererii pentru acordarea alocației de plasament este prevăzut în anexa nr. 2.

(9) În vederea facilitării accesului la alocație al beneficiarilor, direcțiile generale și agențiile teritoriale pun la dispoziția acestora modelul de cerere.

(10) Formularul de cerere va fi disponibil și online pe site-urile Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, denumită în continuare Agenție, agențiilor teritoriale și direcțiilor generale.

(1) Beneficiarul depune cererea prevăzută la art. 11 însoțită de documentele justificative până la data de 5 a lunii următoare celei în care a fost emisă dispoziția conducătorului direcției generale sau hotărârea comisiei pentru protecția copilului ori a instanței de judecată, după caz.

(2) Cererile prevăzute la art. 11 se soluționează în termen de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării la agenția teritorială, prin decizie de admitere sau, după caz, de respingere, emisă de directorul executiv.

(3) Decizia prevăzută la alin. (2) se comunică solicitantului în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii. În cazul emiterii unei decizii de respingere, aceasta va conține și motivele respingerii.

(4) Contestațiile formulate împotriva deciziei prevăzute la alin. (3) se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Dreptul la alocație se stabilește începând cu luna următoare celei în care a fost emisă dispoziția conducătorului direcției generale sau hotărârea comisiei pentru protecția copilului ori a instanței de judecată, după caz.

(2) Plata alocației se efectuează începând cu luna următoare emiterii dispoziției prevăzute la alin. (1).

(1) Până la data de 5 a lunii următoare celei în care a fost emisă dispoziția conducătorului direcției generale sau hotărârea comisiei pentru protecția copilului ori, după caz, a instanței de judecată, direcția generală transmite agenției teritoriale lista cu copiii aflați în plasament și persoanele la care s-a dispus acesta ori organismele private acreditate.

(2) Pentru situația prevăzută la art. 11 alin. (2) lista prevăzută la alin. (1) este însoțită și de copia certificatului/certificatelor de grefă, precum și a extrasului de naștere ori a actului constatator al nașterii.

(1) Beneficiarul sau, după caz, direcția generală are obligația de a comunica agenției teritoriale în termen de 5 zile orice modificare intervenită în situația sa, de natură să determine încetarea sau suspendarea plății dreptului la alocație.

(2) Pentru tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani și care beneficiază de măsura plasamentului și după această vârstă, conform prevederilor art. 9 alin. (3), prelungirea acordării alocației se face în baza dispoziției conducătorului direcției generale sau hotărârii comisiei pentru protecția copilului ori a instanței de judecată, după caz.

(3) Pentru tinerii prevăzuți la art. 9 alin. (3) lit. a) beneficiarul are obligația de a prezenta din 6 în 6 luni de la emiterea deciziei de acordare a alocației adeverința emisă de unitatea de învățământ care atestă că își continuă studiile la o formă de învățământ cursuri de zi.

(4) Pentru copiii încadrați în grad de handicap și pentru care este dispusă reevaluarea, beneficiarul are obligația de a prezenta la agenția teritorială copia după noul certificat de încadrare în grad de handicap, în termen de maximum 30 de zile de la emiterea acestuia.

(5) Începând cu data încetării valabilității certificatului de încadrare în grad de handicap și până la prezentarea noului certificat de încadrare în grad de handicap în termenul solicitat la alin. (4) alocația se acordă fără aplicarea majorării prevăzute la art. 32 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare.

(6) Pentru situația prevăzută la alin. (5) directorul executiv al agenției teritoriale emite o nouă decizie de modificare a cuantumului, pe care o comunică beneficiarului.

(1) Plata alocației se suspendă, prin decizia directorului executiv al agenției teritoriale, începând cu luna următoare celei în care se produce una dintre următoarele situații:

a) pentru tinerii peste 18 ani nu s-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 15 alin. (3), cu excepția situației de întrerupere a cursurilor din motive medicale;

b) tânărul pentru care s-a stabilit măsura plasamentului a împlinit vârsta de 18 ani și nu a fost prezentată dispoziția conducătorului direcției generale sau hotărârea comisiei pentru protecția copilului ori a instanței de judecată, după caz, în vederea prelungirii măsurii de plasament, în condițiile art. 55 alin (2) și (3) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

c) timp de 3 luni consecutive se înregistrează mandate poștale returnate.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), plata alocației se reia cu luna următoare prezentării actelor doveditoare, inclusiv pentru perioadele de suspendare a dreptului, cu respectarea termenului general de prescripție prevăzut de lege.

(3) În situația de suspendare a drepturilor prevăzute la alin. (1) lit. c), plata se reia cu luna următoare depunerii de către beneficiar la agenția teritorială a unei cereri scrise, inclusiv pentru perioadele de suspendare a dreptului.

(4) În situația în care în termen de maximum 60 de zile de la suspendarea plății beneficiarul nu prezintă, după caz, documentele doveditoare sau solicitarea de reluare a plății, agenția teritorială sesizează direcția generală care verifică situația de fapt și face demersurile necesare pentru menținerea ori încetarea măsurii de protecție în baza căreia se plătește alocația.

(5) În cazul în care în perioada de suspendare a plății alocației intervin modificări de natură să conducă la încetarea plății acesteia, se aplică prevederile art. 17.

(6) În situația în care pentru tânărul care a împlinit vârsta de 18 ani și urmează studiile la o formă de învățământ cursuri de zi înainte de terminarea anului școlar se prezintă documentele prevăzute la art. 15 alin. (2) și (3), plata alocației nu se suspendă.

Plata alocației încetează începând cu luna următoare celei în care se produce una dintre următoarele situații:

a) copilul a împlinit vârsta de 18 ani și nu se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 9 alin. (3) și la art. 16 alin. (1) lit. b);

b) nu a fost îndeplinită obligația prevăzută la art. 16 alin. (4), în termen de maximum 60 de zile de la suspendarea plății alocației;

c) tânărul a împlinit vârsta de 26 de ani;

d) s-a produs decesul copilului aflat în plasament, plasament în regim de urgență sau tutelă;

e) s-a produs decesul beneficiarului;

f) a încetat măsura de plasament, plasament în regim de urgență sau tutela.

(1) Lunar, până la data de 7 a fiecărei luni, agențiile teritoriale transmit Agenției fundamentarea necesarului de credite pentru plata alocației.

(2) Pe baza fundamentărilor prevăzute la alin. (1), Agenția solicită Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, până la data de 10 a fiecărei luni, necesarul de credite bugetare centralizat.

(1) Fondurile necesare plății alocației, cheltuielile administrative, precum și cele de transmitere a drepturilor se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

(2) Plata drepturilor la alocație se face de către Agenție, prin agențiile teritoriale.

(3) Drepturile se achită lunar beneficiarului, pe bază de mandat poștal sau, după caz, în cont curent personal ori cont de card, ținând seama de opțiunea beneficiarului.

(4) În cazul copiilor pentru care s-a instituit măsura plasamentului la un organism privat acreditat, plata alocației se efectuează de agențiile teritoriale prin virarea sumelor primite de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice în contul special deschis cu această destinație de organismul privat acreditat.

(5) În cazul achitării drepturilor prin mandat poștal, cheltuielile pentru transmiterea drepturilor se stabilesc în condițiile prevăzute de legea bugetară anuală pentru drepturile asigurate din bugetul de stat.

(6) În cazul achitării drepturilor la alocație în cont curent personal sau în cont de card, agențiile teritoriale efectuează plata prin unitățile bancare pe bază de borderou, cu plata unui comision bancar.

(7) Comisionul bancar prevăzut la alin. (6) nu poate fi mai mare de 0,1% din drepturile achitate și va fi stabilit, prin negociere, la nivel teritorial între agențiile teritoriale și unitățile bancare.

(8) Fondurile pentru achitarea sumelor necesare pentru transmiterea drepturilor de alocație se suportă din bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, din aceleași fonduri din care se suportă și plata drepturilor.

(1) Pe baza rapoartelor prevăzute la art. 7, în situația în care acestea conțin elemente ce pot conduce la suspendarea dreptului, agențiile teritoriale pot dispune pe această perioadă suspendarea dreptului, dar nu mai mult de două luni, cu excepția situațiilor în care trebuie să se pronunțe instanțele judecătorești, caz în care termenul se prelungește până la pronunțarea instanței prin sentință executorie.

(2) Sumele cu titlu de alocație plătite necuvenit se recuperează în condițiile legii.

(1) Sumele plătite necuvenit cu titlu de alocație se recuperează pe baza deciziei emise de directorul executiv al agenției teritoriale.

(2) Decizia prin care se recuperează sumele încasate necuvenit se comunică celui obligat la plată în termen de 15 zile de la emitere.

(3) Decizia de recuperare constituie titlu executoriu de la data comunicării, respectiv de la data semnării.

(4) Pentru recuperarea sumelor acordate necuvenit se procedează după cum urmează:

a) dacă beneficiarul primește în continuare alocație, se vor face rețineri eșalonat din drepturile aferente lunilor următoare, dar nu mai mult de 1/3 din aceste drepturi;

b) dacă beneficiarul nu mai primește drepturi în perioada următoare constatării debitului și titularul consimte, prin angajament scris, să restituie suma încasată necuvenit, acesta va achita suma respectivă în contul agenției teritoriale deschis la Trezoreria Statului sau la sediul acesteia prin casierie, în termenul prevăzut de decizia de recuperare;

c) dacă titularul dreptului nu consimte la restituirea sumei și nu există posibilitatea recuperării din alte drepturi, pe baza deciziei directorului executiv al agenției teritoriale, care constituie titlu executoriu, debitul se transmite la organele de executare silită, acestea urmând să confirme preluarea în continuare a urmăririi debitului respectiv.

(5) În situația în care beneficiarul alocației, persoană singură, a decedat, nu se mai procedează la recuperarea sumelor încasate necuvenit cu acest titlu.

(6) Recuperarea debitelor este supusă prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind recuperarea debitelor pentru beneficiile de asistență socială, precum și pentru modificarea art. 101 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

(1) Drepturile la alocație nu pot fi urmărite silit decât în vederea recuperării, conform legii, a sumelor încasate necuvenit cu acest titlu.

(2) Asupra drepturilor de alocație nu se datorează impozit și nici contribuțiile sociale obligatorii stabilite de lege.

Agenția este abilitată să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea plății alocației, inclusiv în ceea ce privește modificarea programelor informatice.

(1) În vederea menținerii dreptului la alocație, persoanele care la data intrării în vigoare a prezentei proceduri se află în plata alocației au obligația de a completa dosarul cu documentele justificative prevăzute la art. 11 și de a le depune la agențiile teritoriale, în termen de maximum 60 de zile de la data publicării prezentei proceduri.

(2) În situația în care nu este îndeplinită obligația prevăzută la alin. (1), plata alocației se suspendă până la prezentarea documentelor.

(3) Reluarea plății alocației suspendate în condițiile alin. (2) se face cu luna următoare depunerii documentelor, inclusiv pentru perioadele de suspendare a dreptului.

Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta procedură.