Decizia CCR privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din C. pr. civ., precum şi a disp. art. 48 din OUG nr. 80/2013 - taxele judiciare de timbru

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. (3) din Codul de procedura civilă, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Beiuș în Dosarul nr. 2.137/187/2013 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 86D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 266D/2014 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum și a dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Enel Energie Muntenia" - S A, din București în Dosarul nr. 34.495/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă. De asemenea, președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 358D/2014 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Enel Energie Muntenia" - S.A. din București în Dosarul nr. 20.283/302/2013 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent mai referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 266D/2014, partea Societatea Comercială "Enel Energie Muntenia" - S.A. din București a depus o cerere prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

6. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 266D/2014 și nr. 358D/2014 la Dosarul nr. 86D/2014. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 266D/2014 și nr. 358D/2014 la Dosarul nr. 86D/20143, care este primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care, invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 15 noiembrie 2001, pronunțată în Cauza Correia de Matos împotriva Portugaliei, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

8. Prin încheierile din 20 ianuarie 2014, 19 februarie 2014 și 20 martie 2014, pronunțate în dosarele nr. 2.137/187/2013, nr. 34.495/301/2013 și nr. 20.283/302/2013, Judecătoria Beiuș, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă și Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum și a dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepțiile au fost ridicate din oficiu de către Judecătoria Beiuș într-un dosar privind constatarea unei uzucapiuni, precum și de Societatea Comercială Enel Energie Muntenia - S.A. din București în dosare privind pretenții financiare, precum și emiterea unei ordonanțe de plată.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, Judecătoria Beiuș arată, în esență, că textul de lege criticat înfrânge principiile stabilite prin dispozițiile art. 6 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, având în vedere că nu instituie o regulă necesară care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. Deși este vorba despre o "nouă orientare" în privința pârâților cu domiciliul necunoscut, aceasta nu a făcut obiectul vreunei teze prealabile, potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, instanța indicând, în acest sens, Hotărârea Guvernului nr. 1.527/2007 pentru aprobarea tezelor prealabile ale proiectului Codului de procedură civilă.

10. Se susține că, în materia uzucapiunii, având în vedere sistemul de carte funciară (aplicabil în anumite zone ale țării), se ajunge la situația în care caracterul contencios sau necontencios al procedurii este determinat de identificarea sau nu a domiciliului tuturor persoanelor înscrise în cartea funciară, reprezentarea intereselor pârâtului presupunând, cu necesitate, formularea opoziției de către curatorul special. Având în vedere că în practica instanței, în aproape toate situațiile, curatorii speciali au arătat că nu se opun la admiterea cererii, rămâne neidentificată justificarea reglementărilor în discuție, cel puțin din perspectiva instituției (procedurii) uzucapiunii. Această poziție procesuală (de neopunere la admiterea unei cereri) a fost adoptată de către curatori (la nivelul Judecătoriei Beiuș) și în privința altor cereri - în materie succesorală, partaje sau chiar în cererile strict personale (desfacerea căsătoriei prin divorț, în acest caz domiciliul pârâtului, plecat în străinătate, neputând fi identificat). În cazul în care curatorul special (în reprezentarea intereselor pârâtului cu domiciliul necunoscut - titularul dreptului înscris în cartea funciară) nu formulează opoziție, se constată că obligația instanței în desemnarea acestuia este lipsită de finalitate (de orice efecte juridice). Astfel, prezența curatorului special nu conduce la concluzia că interesele pârâtului sunt, în realitate, reprezentate.

11. În cazul în care curatorul formulează opoziție, se determină o inegalitate în fața legii între reclamantul care indică un titular al dreptului înscris în cartea funciară cu domiciliul necunoscut (această împrejurare nefiindu-i, totuși, imputabilă), pe de-o parte, și reclamantul care indică un titular al dreptului înscris în cartea funciară cu domiciliul cunoscut, pe de altă parte. În prima situație, procedura uzucapiunii devine contencioasă (ca urmare a opoziției formulate de către curator), în timp ce, în a doua situație, este posibil ca cererea să fie soluționată într-o procedură necontencioasă. Această diferență de tratament nu este justificată în mod obiectiv și rațional.

12. Se mai arată că prin art. 167 alin. (3) din codul de procedură civilă statul nu numai că nu își respectă obligația corelativă dreptului reclamantului la un proces echitabil, ci chiar îngreunează exercitarea acestui drept, stabilind anumite obligații atât pentru instanță, cât și pentru titularul cererii, care însă nu au nicio legătură cu accesul liber la justiție. De asemenea, sunt încălcate și prevederile art. 44 din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată.

13. Pe de altă parte, Societatea Comercială "Enel Energie Muntenia" - S.A. din București arată, în esență, că textul de lege criticat încalcă drepturile și libertățile ambelor părți din proces. Pe de o parte, reclamantul care promovează acțiunea pentru recuperarea creanței nu are certitudinea recuperării acesteia și a cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și onorariul curatorului. Pe de altă parte, pârâtul debitor este obligat, în situația în care cade în pretenții, să plătească apărări pentru care nu și-a dat consimțământul și care pot fi contrare intereselor acestuia.

14. Numirea unui apărător pentru debitorul legal citat prin publicitate este nelegală și abuzivă prin punerea în sarcina creditorului a plății curatorului, de vreme ce creditorul a învederat și a dovedit că a făcut toate demersurile necesare aflării noului sediu/domiciliu al debitorului, respectiv a înaintat adresa în acest sens către autoritățile statului cu atribuții de furnizare de date ale persoanelor fizice/persoane juridice, dar nu a putut afla adresa actuală a debitorului. Pentru îndeplinirea procedurii de citare cu debitorul, se apreciază ca fiind suficientă punerea în sarcina creditorului a cheltuielilor pentru citarea prin publicitate în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire.

15. Autoarea consideră că, în realitate, curatorii speciali numiți de instanță sunt aceia cărora le profită dispozițiile textelor atacate. Aceștia sunt cei care își încasează onorariul pentru activitatea desfășurată fie din fondurile părților în litigiu, care au fost ținute de dispoziții neconstituționale să plătească uneori mult prea mult, fie din fondul bugetului statului. Se apreciază astfel că numirea curatorului special în spețele prezentate și similare favorizează o anumită categorie profesională, aceea a avocaților baroului.

16. În ceea ce privește dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, autoarea excepției apreciază că și acesta este încălcat prin tergiversarea procesului de către curatorul special al cărui interes este în primul rând justificarea unui onorariu mai mare.

17. Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă și-a exprimat opinia, considerând că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Instanța arată că, în lipsa unor criterii clar definite, cuantumul remunerației curatorului este stabilit de către instanțe în mod aleatoriu. Este de necontestat faptul că, în situația prevăzută de art. 167 din Codul de procedură civilă, sunt foarte mari eforturile financiare depuse de reclamant pentru achitarea taxelor de timbru, pentru aflarea domiciliului/sediului actual al pârâtului și pentru publicarea citațiilor în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire. Cu toate acestea, noua reglementare impune reclamantului încă o obligație care este prevăzută de lege în mod expres în sarcina sa și care este disproporționată - aceea de a achita onorariul unui avocat numit din oficiu pentru a reprezenta interesele pârâtului, care nu a binevoit să anunțe

autoritățile despre schimbarea domiciliului/sediului său, deși avea această obligație legală. În acest mod, în opinia instanței, reclamantului i se impun sarcini împovărătoare de natură să îi afecteze dreptul de acces la justiție, cu atât mai mult cu cât șansele de a recupera cheltuielile de judecată de la un pârât citat prin publicitate sunt minime.

18. Un alt aspect de menționat este faptul că, în anumite cauze, deși culpa pârâtului este evidentă, chiar autoritățile statului surit obligate să achite remunerația curatorului special. Un exemplu în acest sens îl reprezintă cauzele care au ca obiect înlocuirea amenzii contravenționale cu muncă în folosul comunității.

19. Dreptul pârâtului la apărare este cu prisosință respectat atât prin aplicarea dispozițiilor care reglementează citarea prin afișarea citației la ușa instanței, pe portalul instanței de judecată competente, la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat și, după caz, prin publicarea citației în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire [art. 167 alin. (2) din Codul de procedură civilă], cât și prin aplicarea dispozițiilor art. 167 alin. (5) din Codul de procedură civilă.

20. În opinia instanței, reglementarea unor noi modalități de protejare a dreptului la apărare al pârâtului citat prin publicitate nu poate decât să conducă la un dezechilibru între drepturile reclamantului și cele ale părții adverse, la tergiversarea și prelungirea procesului în mod excesiv și la încărcarea rolului instanțelor de judecată.

21. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și-a exprimat opinia, considerând că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prin desemnarea unui curator pentru pârâtul care nu s-a prezentat la judecarea cauzei și al cărui domiciliu nu se poate identifica se asigură premisele unei apărări reale și efective, principiu fundamental al procesului civil, garantat și ocrotit de dispozițiile art. 13 din Codul de procedură rimat op civilă.

22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului șl Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

23. Avocatul Poporului, în punctul său de vedere exprimat în Dosarul nr. 86D/2014, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Acesta arată că textul consacră o situație de excepție, determinată de urgența luării măsurii de numire a unui curator, în scopul reprezentării intereselor pârâtului. Din textul legal menționat, reiese că, în mod excepțional, instanța "poate" încuviința citarea prin publicitate, cu respectarea câtorva condiții. De reținut că, raportat la art. 58 din noul Cod de procedură civilă, legiuitorul a avut în vedere cazul urgent. Abia dacă toate aceste demersuri s-au dovedit nefolositoare pentru atingerea scopului urmărit, acela de a informa pârâtul de acțiunea formulată, instanța de judecată numește un curator dintre avocații baroului. Raportat strict la susținerile instanței, se precizează că este cert faptul că apărarea curatorului poate fi influențată de diligența profesională manifestată de acesta și de ivirea unor obstacole, dar aceste lipsuri pot fi suplinite de judecător în virtutea rolului activ pe care trebuie să îl manifeste în tot cursul procesului civil, potrivit art. 22 alin. (2) din noul Cod de procedură civilă.

24.În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate invocată de instanța de judecată potrivit căreia textul legal criticat este neconstituțional în măsura în care art. 167 alin. (3) din noul Cod de procedură civilă obligă instanța să desemneze un curator special, nelăsând la latitudinea acesteia oportunitatea luării acestei măsuri, Avocatul Poporului constată că Înalta Curte de Casație și Justiție, pronunțându-se asupra unor dispoziții asemănătoare din Codul de procedură civilă din 1865, prin Decizia nr. XXXVII din 7 mai 2007 privind recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la competența de soluționare a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special, a decis în sensul că "Revine instanței pe rolul căreia se află cauza competența de soluționare a cererii formulate de partea interesată pentru numirea unui curator special". Dat fiind caracterul obligatoriu al dezlegării problemei de drept de către instanța supremă, în speță, susținerea instanței de judecată nu poate fi reținută, și aceasta cu atât mai mult cu cât, din coroborarea art. 58 (curatela specială) cu art. 167 alin. (3) din noul Cod de procedură civilă, reiese că numirea curatorului nu este obligatorie, instanța apreciind asupra oportunității unei asemenea numiri, în situații de urgență.

25. În atare condiții, textul legal criticat are în vedere o situație cu caracter de excepție determinată în mod special de urgență și urmărește să prevină și să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, o atare concluzie rezultând din economia întregului art. 167 din Codul de procedură civilă, care prevede suficiente garanții de natură să asigure respectarea prevederilor constituționale invocate.

26. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul- raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

27. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

28. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, precum și prevederile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Acestea au următorul cuprins:

-Art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă:"Odată cu încuviințarea citării prin publicitate, instanța va numi un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.";

- Art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă:"Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanță, prin încheiere, stabilindu-se totodată și modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calității sale, ținându-se seama de activitatea desfășurată, remunerația va putea fi majorată.";

- Art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013: "(1) Avansarea remunerației curatorului special numit de instanță în condițiile art. 58 și 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului.

(2) Instanța poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remunerației curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului.

(3) Sumele avansate cu titlu de remunerație a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul."

29. În opinia autoarelor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind liberul acces la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi privind dreptul de proprietate și în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se mai arată că dispozițiile legale criticate aduc atingere dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

30. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că nu s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, dar s-a mai pronunțat cu privire la dispozițiile art. 48 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în sensul constituționalității acestora, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 364 din 25 iunie 2014, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, ale cărei considerente și soluție sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește dispozițiile Codului de procedură civilă.

31. Astfel, prin această decizie, Curtea a reținut că instituția curatorului special a fost reglementată în art. 44 din Codul de procedură civilă din 1865, cu rolul de a preveni și de a înlătura anumite abuzuri ce ar fi putut apărea în exercitarea drepturilor procesuale ale persoanelor prevăzute de aceste dispoziții. Astfel, în caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu avea reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant și cel reprezentat sau când o persoană juridică chemată să stea în judecată nu avea reprezentant legal. Aceste dispoziții se aplicau, în mod corespunzător, și persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă, iar numirea acestor curatori se făcea de instanța competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată.

32. Prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, a fost extinsă instituția curatelei speciale. Potrivit art. 58 alin. (1), "În caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal și cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant." În virtutea art. 58 alin. (3), "Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul, dintre avocații anume desemnați în acest scop de barou pentru fiecare instanță judecătorească. Curatorul special are toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal".

33. Este evident că această instituție, așa cum este legiferată în Codul de procedură civilă, este menită să dea eficiență art. 24 din Constituție, dreptul la apărare fiind asigurat în plenitudinea sa. Astfel, această instituție vine să protejeze interesele celor chemați în judecată și care nu au capacitatea de exercițiu a drepturilor civile, intrând în această categorie nu numai minorii și interzișii - persoane fizice, ci și persoanele juridice ori entitățile prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

34. Potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situația în care reclamantul învederează, motivat, că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanța va putea încuviința citarea acestuia prin publicitate. Ca atare, citarea prin publicitate nu are loc de plano, ci este o acțiune subsecventă demersurilor nereușite efectuate în sensul aflării domiciliului pârâtului sau a unui alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii.

35. Însă, în cazul în care instanța încuviințează citarea părții pârâte prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58 din același cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3): "Odată cu încuviințarea citării prin publicitate, instanța va numi un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului."]. Astfel, legiuitorul a extins protecția prevăzută la art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă și asupra celor chemați în judecată și al căror domiciliu, cu toate eforturile depuse, nu a putut fi identificat.

36. În acest context, trebuie avute în vedere dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii societăților nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 6 mai 1991, cu modificările ulterioare, precum și alte acte normative care reglementează obligația legală a persoanelor fizice și a persoanelor juridice de a aduce la cunoștința autorităților însărcinate cu evidența persoanelor fizice/juridice schimbarea domiciliului/reședinței ori, după caz, a sediului.

37. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, Curtea constatând constituționalitatea dispozițiilor legale atacate, prin raportare la criticile formulate.

38. În ceea ce privește criticile referitoare la elaborarea unor teze prealabile, Curtea reține că potrivit art. 27 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, tezele prealabile reflectă concepția generală, principiile, noile orientări și principalele soluții ale reglementărilor preconizate, și că prin Hotărârea Guvernului nr. 1.527/2007 pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 27 decembrie 2007 au fost elaborate aceste teze prealabile.

39. Referitor la celelalte critici de neconstituționalitate privind aplicarea dispozițiilor legale în materia uzucapiunii sau spețele care au ca obiect înlocuirea amenzii contravenționale cu muncă în folosul comunității, Curtea constată că aspectele reliefate țin de interpretarea și aplicarea legii, competență aparținând instanțelor judecătorești care trebuie să manifeste un rol activ (potrivit art. 22 din Codul de procedură civilă).