Decizia CCR nr. 248/2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 248

 din 20 aprilie 2021

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de George Gătej în Dosarul nr. 48/64/2018 al Curții de Apel Brașov — Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 851D/2018.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 297 din 9 iunie 2020.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 24 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 48/64/2018, Curtea de Apel Brașov — Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de George Gătej cu ocazia verificării admisibilității în principiu a unei contestații în anulare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 432 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, libertatea individuală și dreptul la apărare. În acest sens, consideră că sintagma „fie de îndată, fie [...]” din dispozițiile art. 432 alin. (1) din Codul de procedură penală aduce atingere prevederilor constituționale menționate, întrucât persoana condamnată nu poate să știe dacă o anumită contestație în anulare va fi admisă, astfel că trebuie să fie obligatorie acordarea cel puțin a unui termen în vederea pregătirii apărării cu privire la rejudecarea apelului, respectiv a cauzei după desființarea hotărârii a cărei anulare s-a cerut. De asemenea, arată că dispozițiile art. 432 alin. (1) din Codul de procedură penală creează discriminare, deoarece „permit instanței să rejudece ce dorește, după caz, apelul sau fondul cauzei după desființare, fiind și neclară formularea dacă în cauză trebuie să fi fost rejudecată în apel chiar cauza pe fond sau poate fi ales, de către instanță, să rejudece orice apel, chiar dacă inițial a fost respins ca nefondat”. Astfel, pentru ca textul de lege menționat să fie constituțional, autorul excepției consideră că „instanța, admițând contestația în anulare, trebuie să procedeze la rejudecarea fondului, acordând un termen rezonabil pentru pregătirea apărării”. În ceea ce privește dispozițiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală, susține că ar trebui ca la sfârșitul textului să fie adăugată sintagma „indiferent dacă pentru sentința sau decizia penală este sau nu prevăzută o cale de atac”, pentru ca voința legiuitorului să fie clară, în sensul că „la orice contestație în anulare, indiferent de hotărârea atacată și indiferent de hotărârea dată în contestația în anulare trebuie să fie permisă o cale de atac”, în caz contrar fiind încălcate prevederile art. 24 din Constituție.

6. Curtea de Apel Brașov — Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispozițiile art. 432 alin. (1) din Codul de procedură penală — care permit instanței ca, după admiterea contestației în anulare, să procedeze, fie de îndată, fie acordând un termen, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființarea hotărârii a cărei anulare s-a cerut — au fost concepute în această manieră pentru a acoperi multiplele situații care se pot ivi în practică în urma admiterii unei contestații în anulare, în funcție de particularitățile fiecărei cauze și de motivele de contestație în anulare invocate. Există ipoteze în care viciul procedural invocat de parte și constatat de instanța care judecă respectiva contestație poate fi remediat la același termen, cum este, de pildă, situația în care se invocă unul dintre cazurile reglementate de prevederile art. 426 lit. b) și g) din Codul de procedură penală. Este nefiresc ca în astfel de situații instanța să fie obligată să mai acorde un termen de judecată, mai ales că, spre exemplu, în cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, probele din care rezultă impedimentul la exercitarea acțiunii penale trebuie să se afle deja la dosarul cauzei. Aspectele de mai sus justifică sintagma criticată, care nu face decât să creeze în favoarea instanței o marjă de apreciere cu privire la durata procedurii, fără a influența în vreun fel dreptul la apărare al persoanei care a formulat contestația în anulare. În mod similar, nu se poate considera că prin sintagma în discuție s-ar putea aduce atingere dreptului contestatorului la accesul la justiție, din moment ce acesta beneficiază de posibilitatea de a obține un astfel de termen în cazul în care consideră că îi este necesar. De asemenea, instanța observă că reglementarea criticată nu este de natură să aducă atingere egalității în drepturi a cetățenilor, textul neconținând nicio formulare care să excludă vreunul dintre participanții la procedură de la exercițiul anumitor drepturi. De altfel, nici autorul excepției nu a indicat în ce fel este încălcată — prin această sintagmă — egalitatea în drepturi. În continuare, apreciază că și critica referitoare la posibilitatea instanței de a rejudeca „ceea ce dorește” este neîntemeiată, prevederile art. 432 alin. (1) din Codul de procedură penală nelăsând la alegerea arbitrară a instanței obiectul rejudecării. Dimpotrivă, rejudecarea după admiterea contestației în anulare este circumscrisă în principal motivului de contestație invocat, acesta configurând limitele rejudecării. În ceea ce privește critica adusă dispozițiilor art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală, consideră că este, de asemenea, neîntemeiată, opțiunea legiuitorului cu privire la exercitarea unei anumite căi de atac înscriindu-se în prevederile art. 129 din Constituție, care statuează că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 432 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(1) La termenul fixat pentru judecarea contestației în anulare, instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare. [...] (4) Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.”

11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 23 referitor la libertatea individuală și ale art. 24 privind dreptul la apărare.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 432 din Codul de procedură penală stabilesc procedura de judecare a contestației în anulare, procedură care este aplicabilă ulterior etapei verificării admisibilității în principiu a acestei căi extraordinare de atac. Așadar, prevederile art. 432 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală — criticate în cauză — vizează exclusiv procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

13. Curtea reține însă că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală a fost ridicată într-o cauză aflată în etapa verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, etapă care nu intră în sfera de aplicare a dispozițiilor de lege criticate, fiind reglementată de prevederile art. 431 din Codul de procedură penală. Aceasta înseamnă că dispozițiile art. 432 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]”.

14. Ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

ORDIN pentru completarea Normelor privind autorizarea,... →

Publicate în același Monitor Oficial:

ORDIN pentru completarea Normelor privind autorizarea, organizarea și funcționarea centrelor de vaccinare împotriva COVID-19, stabilite prin Ordinul ministrului sănătății, al ministrului afacerilor interne, al ministrului apărării naționale și al ministr Decizia ICCJ nr. 48/2021. Substanțele psihoactive, stupefiante și psihotrope incriminate de art. 336 Cod penal