Decizia CCR nr. 893 din 25.10.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 59/2011 pt. stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prev.e la art. 1 lit. c)–h) din Legea nr. 119/2010 - stabilirea unor măsuri în domeniul...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Sandu Enescu în Dosarul nr. 3.701/116/2011 (nr. vechi 4.289/C/2011) al Tribunalului Călărași - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 863D/2012.

La apelul nominal, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.174D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Rodica Boita în Dosarul nr. 10.929/62/2011 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în Dosarele nr. 863D/2012 și nr. 1.174D/2012, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.174D/2012 la Dosarul nr. 863D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.701/116/2011 (număr vechi 4.289/C/2011), Tribunalul Călărași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepția a fost ridicată de Sandu Enescu cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de pensionare.

Prin Încheierea din 25 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 10.929/62/2011, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011.

Excepția a fost ridicată de Rodica Boita cu prilejul soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1.658/As din 15 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 10.929/62/2011.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia formulează, în esență, următoarele critici:

1. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, situațiile care au fost invocate în nota de fundamentare a acesteia neexistând în realitate. Astfel, arată că nu a existat niciun obstacol în stabilirea corectă a pensiei potrivit principiului contributivității, o astfel de situație regăsindu-se numai în ceea ce privește persoanele prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

2. Prin reglementarea pe calea unei ordonanțe de urgență a Guvernului a unor norme de aplicare a Legii nr. 119/2010 se încalcă dispozițiile constituționale care consacră principiul separației puterilor în stat, precum și cele referitoare la condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență. În acest sens, arată că "emiterea de către legislativ, chiar pe calea mediată a delegării legislative, prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituția României, a unei legi într-un domeniu ce ține de atributul constituțional al executivului înseamnă [_] o imixtiune neconstituțională în activitatea altei puteri a statului ce excedează raporturile parlamentului cu executivul [_]“.

3. Prin stabilirea unor norme derogatorii de la dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice în cuprinsul anexei la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 sunt încălcate prevederile art. 57 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevederi care reglementează strict și limitativ conținutul anexelor, precum și prevederile art. 63 din aceeași lege, care reglementează modul în care trebuie formulate derogările. În sprijinul celor arătate invocă Decizia nr. 942/2011 a Curții Constituționale.

4. Arată că pensia de serviciu reprezintă un "bun“ potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, iar reducerea semnificativă a acesteia constituie o ingerință care afectează dreptul de proprietate în substanța sa. Totodată, nu a fost păstrat un just echilibru între exigențele interesului general și imperativul salvării drepturilor fundamentale. În acest sens, invocă cele reținute de Curtea de la Strasbourg prin Hotărârea din 26 noiembrie 2002, pronunțată în cauza Büchen contra Cehiei, Hotărârea din 23 septembrie 1982, pronunțată în cauza Sporrong și Lonnroth contra Suediei, Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunțată în cauza Mellacher și alții contra Austriei și Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în cauza James și alții contra Marii Britanii.

5. Prevederile actului normativ criticat aduc atingere unor "drepturi dobândite“, înfrângându-se astfel valorile protejate prin ordinea juridică comunitară (Directiva 93/98/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind armonizarea duratei de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe și Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe).

6. În măsura în care dispozițiile actului normativ criticat se aplică din oficiu, iar nu la cerere, persoanelor cărora li s-au admis contestațiile formulate împotriva deciziei de recalculare a pensiei în temeiul Legii nr. 119/2010 printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, este încălcat dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

7. Dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât au fost instituite reguli diferite de recalculare a pensiilor de serviciu diverselor categorii de persoane beneficiare ale acestor pensii.

Tribunalul Călărași - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 fiind în acord cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție.

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor Legii nr. 119/2010, prevăzuți la art. 1 lit. c)-h), necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității în scopul de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii cariere, toate acestea sunt împrejurări care relevă existența unei situații extraordinare pentru a cărei soluționare se impuneau măsuri urgente. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, consideră că acestea privesc, în realitate, dispozițiile Legii nr. 119/2010, asupra cărora Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Deciziile nr. 871/2010 și nr. 1.237/2010.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile acestui act normativ contravin următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației puterilor în stat și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 privind dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 73 alin. (1) privind atribuțiile Parlamentului, art. 108 alin. (1) și (2) referitor la actele emise de Guvern și art. 115 alin. (4) privind condițiile emiterii ordonanțelor de urgență. De asemenea, invocă încălcarea art. 1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Prin Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Curtea a reținut că "în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, existența unei situații extraordinare este motivată de Guvern prin trei elemente interdependente, consecințe ale intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 119/2010, și anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității, în scopul stabilirii în mod just și echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, emisă în aplicarea Legii nr. 119/2010, în practică, s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situația veniturilor realizate pe parcursul vieții profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum și faptul că era necesară remedierea acestei situații într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just și în conformitate cu principiul contributivității a drepturilor de pensie a unor largi categorii socioprofesionale, Curtea constată că această împrejurare avea natura unei situații extraordinare.

Cât privește condiția ca situația extraordinară să impună, totodată, o intervenție legislativă urgentă, Curtea constată că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanță de urgență a fost modalitatea cea mai rapidă și eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituționale ocrotite prin art. 47 din Constituție și pentru a evita încălcarea lor. (În același sens este și Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011.)“

În prezenta cauză însă autorii excepției arată că, în realitate, nu a existat niciun obstacol în stabilirea corectă a pensiei potrivit principiului contributivității, o astfel de situație regăsindu-se numai în ceea ce privește persoanele prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010.

Curtea apreciază că această susținere este lipsită de temei. În acest sens, reține că Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010, stabilea în art. 5 alin. (1) că "Recalcularea pensiilor de serviciu, prin determinarea punctajului mediu anual în sistemul public, se face pe baza documentelor existente în dosarele de pensii“, iar în alin. (4) al aceluiași articol prevedea că "La determinarea punctajului mediu anual se valorifică numai perioadele realizate până la data stabilirii sau, după caz, a recalculării pensiei de serviciu în baza legii speciale.“ Din contră, art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 dă dreptul beneficiarului pensiei să depună noi acte doveditoare din care rezultă alte date și elemente decât cele existente la dosarul de pensie și care să fie avute în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual. De asemenea, actul normativ analizat cuprinde într-o reglementare completă și unitară întreaga procedură de revizuire a pensiilor, astfel că sunt evitate erorile de interpretare și aplicare a legii, semnalate, de altfel, și de instanțele de judecată, așa cum se arată în nota de fundamentare a acestei ordonanțe.

Prin urmare, având în vedere necesitatea stabilirii cât mai corecte a dreptului la pensie, Curtea apreciază că intervenția legislativă delegată a Guvernului pe calea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 a fost justificată, iar cele constatate prin Decizia nr. 214/2012 își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

2. Tot în cuprinsul Deciziei nr. 214/2012, Curtea a răspuns criticilor referitoare la încălcarea principiului separației puterilor în stat reținând, în esență, că reglementările actului normativ criticat au în vedere "o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010.“ În acest sens, Curtea a invocat dispozițiile art. 3 din ordonanța de urgență criticată, potrivit cărora: "Plata drepturilor restante, constând în diferența dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării și cel obținut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 și până la data revizuirii potrivit prezentei ordonanțe de urgență, se va realiza în termenele prevăzute la art. 1 alin. (1), (4) și (5), după caz.“

Prin urmare, Curtea a considerat că, deși reglementează aspecte care privesc procedura de revizuire a pensiei, aspecte de ordin tehnic, este lipsită de temei susținerea conform căreia materia reflectată în actul normativ criticat ar ține de domeniul legislației secundare.

De altfel, a amintit faptul că și legile reglementând sistemul public de pensii, respectiv Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și, ulterior, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, conțin unele prevederi tehnice care pun în aplicare principiile care stau la baza modului de calcul al pensiilor.

3. Prin aceeași decizie, Curtea, analizând critica de neconstituționalitate vizând încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, a reținut că autorii excepției se refereau, în realitate, la existența unei derogări a dispozițiilor art. 21 din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, anexă la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011, față de prevederile art. 149-151 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar nu față de înseși dispozițiile ordonanței.

O astfel de situație se constată și în cauza de față.

Or, prin Decizia nr. 214/2012, Curtea a arătat că "prevederile art. 57 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, urmăresc circumscrierea dispozițiilor cuprinse în anexele unui act normativ la temeiul-cadru din acest act, iar nu la dispozițiile altor acte normative.“

4. Referitor la criticile privind încălcarea dreptului de proprietate și a principiului neretroactivității legii civile, Curtea constată că se referă, în realitate, la dispozițiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, acestea fiind cele care au dispus recalcularea pensiilor de serviciu potrivit principiului contributivității, cu excluderea părții necontributive a pensiei.

Asupra conformității dispozițiilor Legii nr. 119/2010 cu art. 44 și art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

De altfel, cele reținute de Curtea Constituțională au fost confirmate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 15 mai 2012, pronunțată în cauza "Abătută și alții contra României“ paragrafele 13-20.

În cauza de față însă Curtea apreciază că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate raportate la art. 44 și art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât nu vizează reglementarea ce face obiect al excepției de neconstituționalitate.

5. În ceea ce privește critica potrivit căreia aplicarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 ar duce la încălcarea dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că sunt avute în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în legătură cu aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, în special acelea care au avut ca efect blocarea aplicării acestui act normativ, prin anularea sa.

Or, prin Decizia nr. 214/2012 Curtea a reținut că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 nu fac trimitere și nici nu urmăresc anularea ori lipsirea de efect a hotărârilor judecătorești amintite. Acestea își păstrează valabilitatea cât privește aplicarea Legii nr. 119/2010, așa cum a fost reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 737/2010.

Actul normativ criticat instituie însă o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei, ce trebuie văzută ca o etapă distinctă, ulterioară recalculării. Prin urmare, Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătorești, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă și justă a pensiilor persoanelor menționate în dispozițiile art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.

6. Cât privește critica referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor, Curtea, prin Decizia nr. 1.587 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2012, a arătat, în esență, că instituirea unor tratamente juridice diferite poate fi justificată de existența unor situații obiectiv diferite, iar că, în stabilirea diferitelor cerințe de calcul al pensiei, o importanță semnificativă o au condițiile specifice în care diversele categorii socioprofesionale și-au desfășurat activitatea. Astfel, dispozițiile mai favorabile aplicabile cadrelor militare în activitate, soldaților și gradaților voluntari, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, sub aspectul acordării dreptului la pensie, sunt justificate de natura activității desfășurate, care creează condițiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vătămare corporală și chiar de amenințare a vieții.

În ceea ce privește tratamentul juridic diferit aplicat magistraților, Curtea, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a arătat că acesta este justificat de statutul constituțional al magistraților - statut dezvoltat prin lege organică și care cuprinde o serie de incompatibilități și interdicții, precum și responsabilitățile și riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii -, care impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenței justiției, garanție a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.