Decizia CCR nr. 544 din 14.07.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ridicată de Ioan-Sorin Mălinescu în Dosarul nr. 41.580/3/2013 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.216D/2014 al Curții Constituționale.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 iunie 2014, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunțarea pentru 23 iunie 2015 și apoi, în același scop, pentru 30 iunie 2015, când, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, în temeiul art. 57 din aceeași lege și ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, adoptat prin Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 6/2012, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 14 iulie 2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 41.580/3/2013, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Ioan-Sorin Mălinescu într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative și obligarea Inspectoratului de Stat în Construcții - I.S.C. la numirea sa în funcția publică de conducere de director al Direcției juridice și resurse umane din cadrul acestei instituții.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât restrâng accesul în corpul funcționarilor publici în funcții publice de conducere echivalente a persoanelor care dețin funcții contractuale de conducere care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în baza unui contract individual de muncă, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice, și cărora, prin chiar efectul legii, li se recunoaște calitatea de funcționar public, determinată de starea juridică a deținerii unei funcții contractuale de conducere, stabilită și avizată ca funcție publică de conducere. Arată că însuși Statutul funcționarilor publici permite intrarea în corpul funcționarilor publici, direct pe funcția de conducere, a persoanei care îndeplinește condițiile generale și specifice pentru a fi numită, în urma promovării concursului pentru ocuparea unei astfel de funcții publice. Susține că prevederea de lege criticată este restrictivă excesiv și vădit discriminatorie, conducând la vacantarea numai a funcțiilor publice de conducere din cadrul autorităților și instituțiilor publice care stabilesc ca funcții publice atât funcțiile contractuale de execuție, cât și funcțiile contractuale de conducere în care titularii desfășoară, potrivit aceleiași legi, activități ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică, dar ocuparea lor definitivă se poate realiza numai prin numirea în posturi corespunzătoare funcțiilor publice de execuție.

5. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea reprezintă norme cu caracter tranzitoriu, prin care se are în vedere situația acelor autorități sau instituții publice care au în structura lor posturi care presupun exercitarea unor prerogative de putere publică. Precizează că este vorba despre posturi cărora inițial li s-a stabilit o natură contractuală, dar care, prin specificul atribuțiilor pe care le presupun, sunt aferente unei funcții publice. Consideră că, în atare situație, este firesc să se asigure transformarea lor din posturi de natură contractuală în posturi aferente unor funcții publice. Poate fi vorba atât de înalte funcții publice, cât și de funcții publice de conducere și de execuție. Unele dintre ele sunt deja încadrate cu personal contractual, iar altele sunt vacante. Pentru cele care sunt încadrate cu personal contractual, arată că prima determinare care trebuie făcută este dacă titularii lor îndeplinesc condițiile impuse de art. 54 din Legea nr. 188/1999, precum și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, persoanele respective urmează să fie numite ca funcționari publici. În rest, pentru toate celelalte situații, ocuparea lor se va face în condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999. În ceea ce privește pretinsa nesocotire a principiului egalității invocată prin comparație cu situația celorlalți angajați, apreciază că nu poate fi reținută o astfel de critică, în considerarea specificului atribuțiilor pe care le presupun, care nu permite realizarea unei astfel de comparații. Încălcarea principiului egalității și nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă, ipoteză ce nu corespunde situației prezentate în cauză. Textul de lege criticat nu aduce atingere nici dispozițiilor art. 41 din Constituție, întrucât nu se îngrădește dreptul funcționarului la muncă și nici alegerea locului de muncă. În aceste condiții, apreciază că nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Legea fundamentală, întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următorul cuprins: "(3) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite slavizate ca funcții publice vor fi numite în funcții publice de execuție dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 54 și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice.“

11. Art. 54 din Legea nr. 188/1999, menționat în cuprinsul textului criticat, enumera condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea ocupa o funcție publică (are cetățenia română și domiciliul în România; cunoaște limba română, scris și vorbit; are vârsta de minimum 18 ani împliniți; are capacitate deplină de exercițiu; are o stare de sănătate corespunzătoare funcției publice pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate; îndeplinește condițiile de studii prevăzute de lege pentru funcția publică; îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice; nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, infracțiuni de corupție și de serviciu, infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, infracțiuni de fals ori a unei infracțiuni săvârșite cu intenție care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice; nu a fost destituită dintr-o funcție publică sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani; nu a desfășurat activitate de poliție politică, astfel cum este definită prin lege).

12. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) care statuează că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 16 alin. (3) referitor la ocuparea funcțiilor și demnităților publice, civile sau militare, art. 41 alin. (1) potrivit căruia alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă și art. 53 care consacră condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia, fost director al Direcției juridice și resurse umane în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții - I.S.C., susține, în esență, că prevederile art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 îngrădesc dreptul la muncă și la alegerea locului de muncă persoanelor care dețineau o funcție contractuală de conducere și cărora, ulterior, legea le-a recunoscut calitatea de funcționar public. Aceasta, deoarece textul dispune numirea într-o funcție publică de execuție, iar nu în funcția publică de conducere echivalentă, rezultată în urma transformării funcției de conducere contractuală, pe care a deținut-o anterior transformării funcției contractuale, în funcție publică.

14. Curtea observă, de asemenea, că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 18 aprilie 2013, a fost modificată și completată Ordonanța Guvernului nr. 63/2001 privind înființarea Inspectoratului de Stat în Construcții - I.S.C., stabilindu-se că "Personalul Inspectoratului de Stat în Construcții - I.S.C. are calitatea de funcționar public, cu excepția personalului care exercită activități de secretariat, administrative, de protocol și de deservire“.

15. Totodată, prin art. III din ordonanța de urgență menționată s-a precizat că "Transformarea posturilor personalului contractual încadrat în structura organizatorică a Inspectoratului de Stat în Construcții - I.S.C. la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în funcții publice se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu păstrarea drepturilor sala riale“.

16. Așadar, personalului Inspectoratului de Stat în Construcții- I.S.C. i s-a acordat printr-un act normativ cu putere de lege calitatea de funcționar public, urmând ca, după accederea în corpul funcționarilor publici, persoanele care înainte ocupau posturi contractuale să se supună prevederilor Legii nr. 188/1999.

17. Transformarea în funcții publice a posturilor personalului contractual încadrat în structura organizatorică a Inspectoratului de Stat în Construcții - I.S.C. care implica exercitarea prerogativelor de putere publică a constituit un salt calitativ în statutul profesional al persoanelor vizate, care au fost trecute, fără concurs, în corpul funcționarilor publici, dobândind obligațiile, dar și drepturile acestei categorii profesionale speciale, caracterizată printr-un regim juridic care le conferă o serie de garanții de care acestea nu puteau beneficia anterior acestui moment.

18. Curtea constată că, în speță, autorul excepției este nemulțumit, în esență, de faptul că prevederile art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 nu conțin o precizare expresă în sensul că posturile de conducere deținute în baza unui contract individual de muncă se transformă automat în funcția publică de conducere corespunzătoare.

19. Curtea observă că textul de lege criticat în cauza de față nu se referă la funcțiile de conducere, ci doar la cele de execuție. Astfel, textul nu face altceva decât să instituie regula potrivit căreia persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite și avizate ca funcții publice vor fi numite în funcții publice de execuție dacă îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru ocuparea funcției publice, precum și cele de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice.

20. Cu alte cuvinte, ipoteza avută în vedere de autorul excepției nu se regăsește în textul de lege supus controlului de constituționalitate, acesta criticând, în realitate, o omisiune legislativă. Or, Curtea nu are competența de verifica un text de lege dintr-o asemenea perspectivă, întrucât, altminteri, ar realiza o intruziune în atributul exclusiv al legiuitorului de a edicta acte normative cu putere de lege.