Decizia CCR nr. 200/2022 - excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (respinsă)

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 200

din 7 aprilie 2022

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Asocierea Asociația „Sprijină Câinii” — S.C. Serv Vet Impex — S.R.L. —

S.C. Serv Prodmed Impex — S.R.L. din Vaslui — prin lider de asociere Asociația „Sprijină Câinii” în Dosarul nr. 1.327/88/2019 al Tribunalului Tulcea — Secția civilă de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 861D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Prevederile legale criticate reprezintă transpunerea, în legea organică, a dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Constituție. Astfel, stabilirea condițiilor și a limitelor exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică este de competența legiuitorului, iar termenul „reclamant” neputându-se circumscrie decât sferei stabilite de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 290 din 4 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.327/88/2019, Tribunalul Tulcea — Secția civilă de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția a fost ridicată de Asocierea Asociația „Sprijină Câinii” — S.C. Serv Vet Impex —

S.R.L. — S.C. Serv Prodmed Impex — S.R.L. din Vaslui — prin lider de asociere Asociația „Sprijină Câinii” într-o cauză având ca obiect anularea unui contract de achiziție publică pentru gestionarea câinilor fără stăpân.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 încalcă art. 52 din Constituție, deoarece stabilesc competența teritorială în materia contenciosului administrativ în funcție de domiciliul sau sediul reclamantului. Astfel, se arată că dispozițiile legale criticate fixează competența teritorială a instanței de contencios administrativ în funcție de domiciliul sau de sediul „reclamantului”, iar nu particularizând, așa cum o face norma constituțională, în funcție de domiciliul sau de sediul persoanei vătămate într-un drept al său sau într-un interes legitim. Autoarea apreciază că numai unei asemenea persoane, vătămate într-un drept al său sau într-un interes legitim, Legea fundamentală, prin art. 52 alin. (2), îi deschide calea la instanță în condițiile și limitele stabilite prin lege organică, adică prin fixarea unei competențe judiciare teritoriale de favoare, iar nu oricărui reclamant. Se mai arată că, în cauza de față, Asociația „Sprijină Câinii” împreună cu unitatea administrativ-teritorială Negrești au poziția unor acuzați (de încălcarea unei legi civile) și trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție (în sens larg), prezumție obiectivată procesual civil, printre altele, în norma cuprinsă de art. 107 din Codul de procedură civilă, ce instituie principiul competenței teritoriale a instanței de la sediul/domiciliul pârâtului.

6. Tribunalul Tulcea — Secția civilă de contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile legale criticate sunt clare și previzibile și nu încalcă dreptul pretins sau interesul legitim al persoanei vătămate. Totodată, constată că prevederile art. 52 din Constituție au fost transpuse în conținutul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin acest act normativ fiind stabilită competența generală, materială și teritorială a instanței de contencios administrativ.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.”

11. În opinia autoarei excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 788 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 27 ianuarie 2022, paragraful 17), a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența teritorială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de calitatea reclamantului, distingând între persoana fizică sau juridică de drept privat care se poate adresa instanței de la domiciliul sau sediul său, pe de o parte, și autoritatea publică sau instituția publică sau cea asimilată acestora care se poate adresa instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, pe de altă parte.

13. De asemenea, în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 815 din 10 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 11 februarie 2021, paragraful 17), Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Constituție, condițiile și limitele exercitării dreptului recunoscut persoanei vătămate de o autoritate publică se stabilesc prin lege organică, iar art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție prevede ca lege organică legea contenciosului administrativ. În același timp, dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului.

14. Totodată, Curtea reține că dispozițiile art. 52 alin. (1) din Constituție consacră posibilitatea oricărei persoane titulare a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, să se adreseze instanței judecătorești competente să exercite controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ. În accepțiunea Legii nr. 554/2004, persoana vătămată este „orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri”. De asemenea, „sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate” [a se vedea art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004].

15. Față de criticile formulate, Curtea reține că persoana vătămată de o autoritate publică ce se adresează instanței judecătorești de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004, dobândește calitatea procesuală de reclamant. Totodată, instituirea, prin dispozițiile legale criticate, a unei norme speciale de competență teritorială exclusivă pentru soluționarea cererilor în materia contenciosului administrativ se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, dând expresie opțiunii sale, permisă de art. 126 alin. (2) din Constituție.

16. În consecință, Curtea constată caracterul neîntemeiat al criticilor de neconstituționalitate formulate în raport cu dispozițiile art. 52 din Constituție.

17. În final, Curtea precizează că soluționarea aspectelor care vizează interpretarea și aplicarea prevederilor legale ține de competența instanțelor judecătorești, nefiind de resortul contenciosului constituțional.

Decizia CCR nr. 231/2022 - excepția de neconstituționalitate a... →

Publicate în același Monitor Oficial:

Decizia CCR nr. 231/2022 - excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (4) și ale art. 49 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945—22 decembrie 1989 (respinsă) OG nr. 15/2022 pentru modificarea și completarea OUG nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc OG nr. 16/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, abrogarea unor acte normative și alte măsuri financiar-fiscale