Decizia CCR privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. I pct. 2, pct. 7, pct. 10 şi pct. 15 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 45/2014 - modificarea şi completarea Legii nr. 370/2004 pt. alegerea Preşedintelui României

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2, pct. 7, pct. 10 și pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2014 privind modificarea și completarea Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, invocată de Partidul Național Liberal, prin reprezentant legal președinte Iohannis Klaus-Werner, în Dosarul nr. 5.013/2/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului nr. 800D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, doamna avocat Ruxandra Elena Gîndu, cu delegație la dosar. Lipsește partea Guvernul României. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, expunând, pe larg, motivarea excepției de neconstituționalitate prezentată în concluziile scrise depuse la dosar.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Arată că în cauză nu sunt încălcate dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât aspectele invocate de Guvern constituie o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată. Se apreciază și că modificările aduse Legii nr. 370/2004 prin ordonanța de urgență a Guvernului criticată nu sunt de fond, fapt care să atragă nerespectarea dispozițiilor privind Codul bunelor practici în materie electorală adoptat de Comisia de la Veneția. Ca atare nu se poate reține încălcarea principiului securității juridice în materia dreptului electoral și nici a principiului separației puterilor în stat. Se arată că art. I alin. 2 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2014 nu face decât să definească noțiunea de act de identitate, iar, cu privire la lit. e) a aceluiași articol, că introduce noțiunea de partid politic parlamentar. Folosirea acestei denumiri nu afectează posibilitatea reprezentării la alegerile pentru președinție a candidaților propuși de partidele sau alianțele politice. Referitor la art. I pct. 7 și art. I pct. 10 din aceeași ordonanță de urgență se susține că nu constituie o gravă imixtiune a puterii executive în activitatea puterii judecătorești și nici nu încalcă principiul separației puterilor în stat, având tocmai rolul de a asigura o transparență a procesului electoral prin informarea cât mai exactă a opiniei publice privind prezența populației la vot. Totodată, prin înlăturarea secțiilor de votare speciale pentru alegătorii care se află în altă localitate decât cea de domiciliu și crearea posibilității de a vota la orice secție de votare din localitatea în care se află în ziua alegerilor, se permite oricărui cetățean român să își exercite dreptul constituțional de a vota, "neputând pleca de la premisa unei intenții de fraudare a alegerilor." în plus, vechea reglementare nu prevedea expres procedura de exercitare a dreptului de vot de către persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate, dar care nu și-au pierdut drepturile electorale, noua reglementare stabilind o procedură în acest sens, fără a mai lăsa la libera apreciere a Biroului Electoral Central modalitatea în care aceste persoane își vor exercita dreptul la vot. Aceeași situație este prevăzută și în cazul persoanelor internate în spitale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin încheierea din 20 august 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.013/2/2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2, pct. 7, pct. 10 și pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2014 privind modificarea și completarea Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României.

6. Excepția a fost invocată de Partidul Național Liberal, prin reprezentant legal președinte Iohannis Klaus-Werner, într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2014 Guvernul României a legiferat modificări în sistemul electoral privind alegerea Președintelui României, modificări care vizează componența comisiilor electorale, procedura de delimitare a secțiilor de votare, procedura de înregistrare a candidaților, procedura de înregistrare a alegătorilor în liste. În opinia autorului excepției, aceste modificări sunt de natură să aducă atingere principiilor fundamentale care stau la baza statului de drept, încalcă principiul legalității și al securității juridice.

8. Astfel, art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului încalcă principiul securității juridice în materia dreptului electoral deoarece definește în mod arbitrar termenul de partid parlamentar, condiționând apartenența la categoria partidelor politice de situația constituirii unui grup parlamentar, pe lângă condiția de a avea mandate de deputat și senator obținute de candidații înscriși pe listele acestora ori pe listele unei alianțe politice sau electorale din care au făcut parte partidele sau formațiunile politice respective la ultimele alegeri generale.

9. Se invocă recomandările Comisiei pentru Democrație prin Drept cuprinse în Raportul explicativ al Codului de bune practici în materie electorală, care statuează asupra necesității asigurării stabilității legii electorale: "elementele fundamentale ale dreptului electoral, în special sistemul electoral pmpriu-zis, componența comisiilor electorale și delimitarea circumscripțiilor electorale nu ar trebui să poată fi amendate înainte cu un an până la alegeri." De asemenea se invocă jurisprudența Curții Constituționale în care se reține că "actele Comisiei, chiar dacă au valoare de recomandare, nu pot fi ignorate, deoarece încorporează o bogată practică a statelor democratice."(Decizia nr. 471 din 14 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 24 noiembrie 2013)

10. Cu privire la art. I pct. 7 și art. I pct. 10 din aceeași ordonanță de urgență a Guvernului se susține că sunt neconstituționale, deoarece încalcă principiul legalității. Se arată în acest sens că, până la momentul adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2014, comunicarea prezenței la vot se realiza în baza unor indicatori statistici, conform art. 17 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 370/2004. Această prevedere a fost înlocuită cu procedura elaborării unui program electronic care să genereze datele referitoare la prezența la vot în ziua desfășurării scrutinului pentru alegerea Președintelui României. Curtea Constituțională a stabilit că legea care completează procedura electorală prevăzută de Legea nr. 3/2000 privind organizarea referendumului este Legea nr. 370/2004 privind alegerea Președintelui României. În urma desfășurării referendumului pentru demiterea Președintelui României din anul 2012 au fost constituite dosare penale pentru desfășurarea de activități electorale ilegale, printre care și cele de implementare a unui program electronic de monitorizare a prezenței la vot. Se apreciază, din această perspectivă, că "introducerea reglementării de la art. I pct. 7 coroborat cu art. I pct. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2014 constituie o gravă imixtiune a puterii executive în activitatea puterii judecătorești, cu consecința dezincriminării unor fapte pentru care justiția a pronunțat hotărâri judecătorești de condamnare. O asemenea acțiune legislativă a Guvernului României încalcă principiu) separației puterilor în stat."

11. Referitor la art. I pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr 45/2014 se arată că încalcă principiul legalității. Aceasta întrucât, pe considerentul eliminării votului multiplu realizat prin practica "turismului electoral", reținut în expunerea de motive a actului normativ, se creează premisa unei fraude electorale masive, prin încurajarea votului multiplu. Generalizarea votului pe listă suplimentară, la orice secție de votare, conform art. I pct. 15 din Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 45/2014, în situația în care un cetățean nu se află în localitatea de domiciliu în ziua votului reprezintă o încălcare flagrantă a principiului siguranței juridice în materie electorală, determinând imposibilitatea verificării situației în care un cetățean votează de mai multe ori. Se apreciază că secțiile speciale de votare, dotate cu program electronic de verificare a identității votantului și cu camere video de supraveghere reprezentau o garanție că votul multiplu poate fi depistat imediat, în opinia autorului excepției, eliminarea acestei dispoziții legale și generalizarea procedurii de înscriere pe lista suplimentară a votantului aflat în altă localitate decât localitatea de domiciliu creează premisa unei fraude electorale prin metoda votului multiplu, aspect care situează reglementarea în afara sferei constituționale.

12. Se mai arată că premisa de fraudă electorală este întărită de reglementarea de la art. I pct. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului, întrucât "se reglementează un nou mecanism de fraudare a alegerilor, prin vot multiplu, deoarece se creează posibilitatea depunerii unui număr neprecizat de cereri către mai multe secții de votare pentru utilizarea urnei mobile, ale persoanelor internate în spital, fără a fi instituit o modalitate de verificare a situației în care solicitantul urnei mobile a mai votat sau nu pe baza cererilor adresate către alte secții de votare, ceea ce reprezintă o încălcare a normelor constituționale referitoare la statul de drept."

13. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, analizând mai întâi condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru declanșarea contenciosului constituțional, a reținut că acestea sunt îndeplinite, fiind întrunită ipoteza art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

14. Cât privește excepția de neconstituționalitate formulată în cauză, aceasta este, în opinia instanței, neîntemeiată. Astfel, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2014 nu este de natură să aducă atingere principiilor fundamentale care stau la baza statului de drept așa cum este statuat prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, nu încalcă principiul legalității care derivă din dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție ori principiul securității juridice în materia dreptului electoral așa cum a fost el consacrat în jurisprudența Curții Constituționale. Cât privește art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2014, instanța apreciază că critica acestuia este neîntemeiată, întrucât "din motivarea excepției de către reclamant nu rezultă încălcarea vreunui articol din Constituție, ci a unui principiu invocat de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 334/2013, respectiv ai securității juridice în materia dreptului electoral." Referitor la dispozițiile art. I pct. 7 și art. I pct. 10 din aceeași ordonanță de urgență a Guvernului, opinia instanței este aceea că, din motivarea excepției de către reclamant, nu răzuită motivul pentru care aceste dispoziții încalcă principiul legalității statuat de Constituția României; "din conținutul textelor criticate, ce privesc extinderea atribuțiilor birourilor electorale, nu rezultă consecințele penale învederate de reclamant." De asemenea, instanța apreciază că nu rezultă o încălcare a principiului legalității prin dispozițiile art. I pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2014. În opinia instanței, "generalizarea procedurii de înscriere pe lista suplimentară a votantului aflat în altă localitate decât localitatea de domiciliu nu poate genera premisa unei fraude electorale prin metoda votului multiplu, așa cum a susținut reclamantul, neputându-se pleca de la premisa intenției infracționale a tuturor cetățenilor cu drept de vot."

15. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16. Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 3.966 din 2 septembrie 2014, prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că autorul excepției nu își argumentează criticile prin motive de neconstituționalitate, ci "doar invocă, pur și simplu, două texte constituționale".

17. Referitor la critica art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2014, Guvernul consideră că este neîntemeiată. Prevederile Legii nr. 370/2004 utilizau, în mod alternativ, termenul de partide politice parlamentare și termenul de formațiuni politice reprezentate în Parlament, neclaritățile și confuziile în interpretarea și aplicarea legii făcând necesară intervenția Biroului Electoral Central. Așadar, definiția dată partidelor politice parlamentare "vine să înlăture lacunele legislative de natură să conducă la interpretări diferite ale unor termeni și noțiuni din cuprinsul legii, care au generat potrivit practicii electorale anterioare neclarități și confuzii în aplicarea legii. Noile prevederi nu antrenează o modificare a componenței birourilor electorale, întrucât toate formațiunile politice care participă la alegeri au vocația de a avea reprezentanți în birourile electorale, cu mențiunea că partidele politice parlamentare au prioritate. Această prioritate, existentă în toate legile electorale, are la bază principiul, consacrat deja de Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului, conform căruia partidele politice parlamentare nu pot fi decât acele partide politice cu o pondere semnificativă în Parlament ca urmare a participării la alegeri. Astfel fiind, Guvernul a lărgit sfera partidelor politice parlamentare față de dispoziția legală în vigoare care ar fi devenit aplicabilă și care solicita ca partidul politic să aibă grup politic parlamentar în ambele Camere ale Parlamentului. De asemenea, introducerea condiției ca partidul politic parlamentar să fie doar acela care a intrat în Parlament în urma alegerilor parlamentare generale este una firească, fiind menită să înlăture ambiguitățile de interpretare.

18. Criticile de neconstituționalitate ale art. I pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2014 nu pot fi reținute, de asemenea, întrucât implementarea unui program electronic de monitorizare a prezenței la vot prin intermediul specialiștilor Institutului Național de Statistică din cadrul birourilor electorale preîntâmpină tocmai săvârșirea de fapte penale pentru care justiția a pronunțat hotărâri judecătorești de condamnare, urmărindu-se totodată ca acuratețea datelor furnizate să dea procesului de vot un plus de transparență. Modificarea constă în renunțarea la monitorizarea prezenței la vot, pe baza unor eșantioane statistice, cu grad de eroare de plus/minus 3%, respectiv în cuprinderea tuturor secțiilor de votare în monitorizarea prezenței la vot efectuată de birourile electorale.

19. Dispozițiile art. I pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2014, criticate de asemenea de autorul excepției, vizează înlăturarea unor probleme recunoscute la nivel internațional și național, ca fiind de natură să afecteze exercitarea dreptului la vot. Din practica anterioară a organizării alegerilor s-a constatat că au fost situații în care câteva sute de secții de votare din localitățile mari și din zonele turistice au fost extrem de aglomerate, iar la alte câteva mii de astfel de secții, constituite în localitățile mici, rurale, fluxul alegătorilor a fost deosebit de redus, în unele cazuri inexistent. Totodată, imposibilitatea estimării numărului de alegători care se vor prezenta la vot determină la rândul său dificultăți în estimarea corectă a numărului de buletine de vot care trebuie repartizate fiecărei secții de votare speciale. Aceste probleme cauzate de utilizarea secțiilor de votare speciale a fost constatată și de Curtea Constituțională prin Hotărârea nr. 39/2009, de misiunea OSCE/ODIHR de observare a alegerilor pentru Președintele României din anul 2009, de Asociația Pro Democrația, fiind redate și în raportul Autorității Electorale Permanente privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Președintele României din anul 2009. Modificarea legislativă realizată urmărește să înlăture suspiciunile privind practicile de tip "turism electoral", să asigure un plus de transparență a procesului electoral și să stabilească măsuri tehnico-organizatorice necesare pregătirii, organizării și desfășurării alegerilor pentru Președintele României, dar și extinderea protecției dreptului de a alege, întrucât perioadele îndelungate necesare votării erau de natură a restrânge acest drept electoral fundamental. Se mai arată și că prevederile legale criticate nu reprezintă o modificare de esență a sistemului electoral, de natura să antreneze dificultăți In exercitarea dreptului de vot. În plus, soluția legislativă aleasă de Guvern este similară cu cea prevăzută de Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

20. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2014, se mai apreciază că "motivația automlui excepției și textul de lege citat ca fiind neconstituțional nu au nicio legătură materială." Rațiunea avută în vedere de legiuitor cu privire la introducerea acestor dispoziții a fost aceea că "înainte de modificarea Legii nr. 370/2004, din cauza numărului foarte mare de alegători pentru care era utilizată urna specială, au avut loc blocaje ale exercitării dreptului de vot la nivelul secțiilor care foloseau astfel de urne speciale. [...] Prin depunerea cererilor de votare prin intermediul urnei speciale, la mai multe secții de votare din proximitatea penitenciarelor s-a urmărit evitarea supraaglomerării doar a unei secții de votare, astfel încât procesul de votare să se desfășoare normal, fără încălcarea drepturilor electorale ale cetățenilor, respectiv ale drepturilor celor aflați în executarea unor pedepse privative de libertate".

21. Cât privește dispozițiile Codului bunelor practici în materie electorală elaborat de Comisia de la Veneția, invocate de autorul excepției, se arată că trebuie înțelese conform Declarației interpretative privind stabilitatea dreptului electoral adoptată de Consiliul pentru Alegeri Democratice în cadrul celei de-a 15-a întâlniri și de Comisia de la Veneția în cadrul celei de-a 65-a ședințe plenare. Astfel, principiul stabilității dreptului electoral nu poate fi invocat pentru a menține o situație contrară celorlalte reguli ale Codului bunelor practici în materie electorală sau pentru a împiedica aplicarea acestora. Totodată, conform Raportului asupra calendarului și inventarului criteriilor politice de evaluare a alegerilor, în anumite circumstanțe, excepțiile de la interdicția de a modifica legislația electorală cu mai puțin de un an înainte de alegeri pot fi acceptate acolo unde există nevoia de a remedia, prin lege, probleme neprevăzute sau pentru a înlătura încălcări ale drepturilor recunoscute internațional, aspecte reținute și de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, și nr. 682 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012. De asemenea, prin ordonanța ce face obiectul excepției de neconstituționalitate "nu s-au adus modificări ale sistemului electoral propriu-zis, componenței comisiilor electorale sau delimitării circumscripțiilor electorale, ci s-au instituit unele măsuri tehnico-operaționale care se impuneau ca urmare a constatării unor deficiențe în practica anterioară a procesului electoral, tocmai în apărarea drepturilor cetățenilor și a evitării votului multiplu ori pentru clarificarea definirii unor noțiuni".

22. Avocatul Poporului a transmis Curții Constituționale Adresa nr. 8.844 din 9 septembrie 2014, prin care arată că, "în virtutea independenței instituționale și funcționale de care se bucură", "nu își exprimă opinia asupra prevederilor legale criticate." În acest sens arată că "Avocatul Poporului își exercită atribuțiile în limitele constituționale și legale stabilite în vederea îndeplinirii rolului său de apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice, fără a se substitui altor autorități publice care, la rândul lor, trebuie să își îndeplinească propriile atribuții, astfel cum sunt acestea reglementate în legislația în vigoare. Aspectele sesizate vizează în special raporturile dintre autoritățile publice, aspecte ale funcționării democrației constituționale care presupun o analiză și o abordare cu predilecție politică, ceea ce ar obliga Avocatul Poporului să își depășească poziția sa de neutralitate și de obiectivitate și să se implice în controverse partizane." Se consideră că "Avocatul Poporului trebuie să fie imparțial și obiectiv, fără a se angaja ca arbitru în diferendele cu nuanță politică dintre instituțiile statului, rolul său fundamental fiind [...] aceia de apărător al drepturilor și libertăților persoanelor fizice în raporturile lor cu autoritățile administrației publice."

23. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

24. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

25. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I pct. 2, pct. 7, pct. 10 și pct. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2014 privind modificarea și completarea Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 475 din 27 iunie 2014, având următorul cuprins:

«Art. I

Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

[...] 2. La articolul 2 alineatul (1), după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

,,e) partide politice parlamentare - partidele și alte formațiuni politice care au grup parlamentar propriu în cel puțin una din Camerele Parlamentului și care au obținut în urma ultimelor alegeri generale pentru Parlamentul României mandate de deputap sau senatori pentru candidații înscriși pe listele acestora ori pe listele unei alianțe politice sau electorale din care au făcut parte partidele ori formațiunile politice respective. "[...]

7. La articolul 17 alineatul (1), litera f) se modifică și va avea următorul cuprins:

"f) organizează și implementează un sistem de colectare de date și de informare periodică a opiniei publice privind prezența populației la vot;"[...]

10. La articolul 24 alineatul (4), după litera b) se introduce o nouă literă, litera b¹), cu următorul cuprins:

"b¹) furnizează, în ziua alegerilor, date privind prezența populației la vot, conform unui program stabilit de Biroul Electoral Central;".

15. La articolul 44, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:

"(4) Alegătorii care în ziua votării se află în altă comună, oraș sau municipiu decât cel de domiciliu își pot exercita dreptul de vot la orice secție de votare, după ce declară în scris pe propria răspundere că nu au mai votat și nu vor mai vota la acel tur de scrutin, fiind înscriși de către președintele biroului electoral al secției de votare în tabelul prevăzut la art. 9 alin. (1). Modelul declarației pe propria răspundere se stabilește prin hotărâre a Guvernului în termenul prevăzut la art. 65 alin. (1). "»

26. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate. dispozițiile legale criticate încalcă principiile fundamentale care stau la baza statului de drept astfel cum este prevăzut de art. 1 alin. (3) din Constituție, principiul legalității care rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție și principiului securității juridice în materia dreptului electoral, așa cum este consacrat prin jurisprudența Curții Constituționale.

27. Examinând excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, Curtea va proceda mai întâi la verificarea întrunirii în cauză a condițiilor de admisibilitate reglementate de prevederile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

28. Analizând documentele transmise de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curtea constată că cererea de chemare în judecată formulată de Partidul Național Liberal a avut ca obiect constatarea, în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,"a vătămării dreptului și interesului legitim al petentului prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2014". Considerând că "prin dispozițiile acestei ordonanțe sunt încălcate în mod flagrant principii constituționale care guvernează procedura alegerii și desemnării președintelui României", reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a respectivei ordonanțe de urgență a Guvernului.

29. Rezultă, așadar, că obiectul acțiunii formulate în cauză, în redactarea inițială a cererii de chemare în judecată, l-a constituit constatarea neconstituționalității unei ordonanțe de urgență a Guvernului. Or, prin mai multe decizii, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibile, excepțiile de neconstituționalitate ridicate în cauze având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ prin care s-a solicitat constatarea neconstituționalității unor ordonanțe sau dispoziții din acestea, în baza art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Curtea a reținut cu acele prilejuri că sesizarea sa este nelegală, fiind contrară dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992. (Decizia nr. 761 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 7 decembrie 2006, Decizia nr. 764 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007, Decizia nr. 66 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007, Decizia nr. 174 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2007, Decizia nr. 342 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007.)

30. Sesizată fiind chiar cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea a pronunțat Decizia nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, prin care a constatat că, "în măsura în care art. 9 se interpretează în sensul că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce la instanța de contencios administrativ acțiune, al cărei obiect principal îl constituie sesizarea directă a Curții Constituționale pentru a declara ca fiind neconstituționale actele menționate, textul este neconstituțional, [...]. Atunci când obiectul acțiunii principale introduse la instanța de judecată este constatarea neconstituționalității unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență a Guvernului ori a unor dispoziții din aceasta, excepția de neconstituționalitate este transformată într-o veritabilă acțiune directă, pierzându-și astfel natura sa de excepție, înțeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății.» În motivarea acestei soluții, Curtea a reiterat considerentele jurisprudenței menționate, în care a reținut că ,,excepția de neconstituționalitate constituie una dintre căile prin care Curtea Constituțională este sesizată în vederea exercitării controlului a posteriori asupra constituționalității legilor și ordonanțelor." Totodată, Curtea a reținut că, "în cadrul procesului judiciar, excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care partea care le ridică, instanța de judecată din oficiu sau procurorul urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională. În aceeași ordine conceptuală, excepția de neconstituționalitate reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă. [...] Excepția de neconstituționalitate nu poate forma obiectul unei acțiuni principale nici în fața instanței de judecată sau de arbitraj, unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluționare, și nici în fața Curții Constituționale. [...] Posibilitatea ridicării excepției de neconstituționalitate presupune existența unui litigiu pe rolul instanței, iar soluționarea acestuia depinde de rezolvarea de către Curtea Constituțională a unei excepții care are legătură cu cauza."

31. Art. 9 din Legea nr. 554/2004 a fost modificat/completat prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007 [au fost modificate alin. (3) și (4) ale art. 9, și s-a introdus un nou alineat, alin. (5) ], respectiv prin Legea nr. 100/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 16 mai 2008 [a fost modificat alineatul (1) al aceluiași articol], norma de referință pentru problematica supusă analizei având în prezent următorul cuprins: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

(2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.

(3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar; acțiunea se respinge ca inadmisibilă.

(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I. "

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

32. Jurisprudența Curții Constituționale după modificarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 a preluat considerentele Deciziei nr. 660/2007, precitată, Curtea respingând ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate ridicate în cauze având ca obiect al acțiunii principale însăși constatarea neconstituționalității ordonanței de urgență. Astfel este, de exemplu, Decizia nr. 169 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 204 din 17 martie 2008: "[...] În cauza de față, obiectul acțiunii principale, întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. [...], îl constituie însăși contestarea constituționalității Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României. Prin modificarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin Legea nr. 262/2007, la art. 9, după alin. (4) s-a introdus un nou alineat, care prevede că persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, obiectul acțiunii constituindu-i «acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative», iar nu însăși anularea pe motiv de neconstituționalitate a ordonanței ori a unor dispoziții din aceasta." Tot astfel, prin Decizia nr. 762 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 23 octombrie 2012, Curtea a reținut că "[...] atunci când obiectul acțiunii principale introduse la instanța de judecată este constatarea neconstituționalității unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență a Guvernului ori a unor dispoziții din aceasta, excepția de neconstituționalitate este transformată într-o veritabilă acțiune directă, pierzându-și astfel natura sa de excepție, înțeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății. Or, în cauza de față, obiectul acțiunii principale introduse la Curtea de Apel București- Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal îl constituie însăși contestarea constituționalității Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 101/2011 privind reglementarea condițiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome «Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat», a imobilelor proprietatea Regiei Autonome «Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat», precum și pentru modificarea unor acte normative

33. Situația reținută de Curtea Constituțională în jurisprudența menționată subzistă și în prezenta cauză, deoarece excepția de neconstituționalitate s-a constituit într-o veritabilă acțiune directă împotriva Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2014.

34. Curtea mai constată că ulterior, reclamantul - autor al excepției de neconstituționalitate a depus la instanță o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat:

- suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 520/2004 privind stabilirea datei alegerilor pentru președintele României în anul 2014, emisă în baza Ordonanței de urgență nr. 45/2014 până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a Hotărârii nr. 520/2014;

- sesizarea Curții Constituționale ca urmare a invocării excepției de neconstituționalitate.

35. Examinând însă actele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, Curtea constată că Hotărârea Guvernului nr. 520 din 26 iunie 2014 privind stabilirea datei alegerilor pentru Președintele României din anul 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 2 iulie 2014, emisă în temeiul "art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 5 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, republicată, cu modificările și completările ulterioare" cuprinde un articol unic, cu următorul conținut:

"(1) Se stabilește ziua de duminică, 2 noiembrie 2014, ca dată a alegerilor pentru Președintele României din anul 2014.

(2) Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 3 septembrie 2014."

36. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45 din 26 iunie 2014 privind modificarea și completarea Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 475 din 27 iunie 2014, a modificat o serie de texte ale Legii nr. 370/2004, inclusiv art. 5 alin. (1) privitor la stabilirea datei alegerilor, după cum urmează: "Ziua alegerilor este duminica. Alegerile au loc în luna anterioară lunii în care ajunge la termen mandatul de președinte. Cu cel puțin 60 de zile înaintea zilei votării, Guvernul stabilește data alegerilor prin hotărâre." Anterior, termenul reglementat de acest text de lege era de "cel puțin 45 de zile înaintea zilei votării"

37. Curtea constată că autorul excepției nu au formulat nicio critică în ceea ce privește textul în temeiul căruia se stabilește data alegerilor pentru funcția de președinte, excepția de neconstituționalitate vizând alte texte ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2014. Nu se critică nici actul administrativ contestat, adică Hotărârea nr. 520/2014, și nu se invocă vreo vătămare produsă de acest act privind data alegerilor pe care el o stabilește, cu atât mai mult cu cât textul Legii nr. 370/2004 astfel cum a fost modificat prin ordonanța de urgență a Guvernului criticată nu este în sensul încălcării termenului anterior reglementat, ci al stabilirii unui termen mai larg, permis de sintagma "cel puțin" existentă în ambele redactări ale prevederii legale în temeiul căreia se stabilește data alegerilor.

Ca urmare, în ipoteza admiterii excepției de neconstituționalitate invocate în cauză, această soluție nu ar avea nicio consecință cu privire la hotărârea Guvernului contestată.

38. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza, întreaga acțiune având caracterul unei sesizări directe îndreptate împotriva Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2014, ceea ce atrage, potrivit art. 146 lit. d) din Constituție și art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

39. Curtea reține, așadar, că este inadmisibil să fie învestită cu examinarea neconstituționalității unui act normativ într-un cadru procesual creat special cu acest scop. În același sens sunt statuările Curții de Justiție a Uniunii Europene din Hotărârea din 11 martie 1980, pronunțată în Cauza Foglia contra Novello, în care această instanță a admis că nu este competentă în cazul în care ar fi obligată să pronunțe hotărâri în cauze provocate "care ar pune în pericol întregul sistem al căilor de atac aflate la dispoziția persoanelor private pentru a le permite să se apere."