Legea nr. 229/2015 - modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi
| Comentarii |
|
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
SENATUL
CAMERA DEPUTAŢILOR
LEGE
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. I. — Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 5 iunie 2013, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
,,(11) Statul român, prin autorităţile competente, elaborează şi implementează politici şi programe în vederea realizării şi garantării egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi eliminării tuturor formelor de discriminare pe criteriul de sex.”
2. După articolul 3 se introduce un nou articol, articolul 31, cu următorul cuprins:
„Art. 31. — Egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi se realizează în conformitate cu următoarele principii:
a) principiul legalităţii, potrivit căruia sunt respectate prevederile Constituţiei şi legislaţiei naţionale în materie, precum şi prevederile acordurilor şi altor documente juridice internaţionale la care România este parte;
b) principiul respectării demnităţii umane, potrivit căruia fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii;
c) principiul cooperării şi al parteneriatului, potrivit căruia autorităţile administraţiei publice centrale şi locale colaborează cu societatea civilă şi organizaţiile neguvernamentale pentru elaborarea, implementarea, evaluarea şi monitorizarea politicilor publice şi a programelor privind eliminarea tuturor formelor de discriminare pe criteriul de sex, precum şi pentru realizarea de facto a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
d) principiul transparenţei, potrivit căruia elaborarea, derularea, implementarea şi evaluarea politicilor şi programelor din domeniu sunt aduse la cunoştinţa publicului larg;
e) principiul transversalităţii, potrivit căruia politicile şi programele publice care apără şi garantează egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi sunt realizate prin colaborarea instituţiilor şi autorităţilor cu atribuţii în domeniu la toate nivelele vieţii publice.”
3. La articolul 4, după litera d) se introduc trei noi litere, literele d1)—d3), cu următorul cuprins:
„d1) prin hărţuire psihologică se înţelege orice comportament necorespunzător care are loc într-o perioadă, este repetitiv sau sistematic şi implică un comportament fizic, limbaj oral sau scris, gesturi sau alte acte intenţionate şi care ar putea afecta personalitatea, demnitatea sau integritatea fizică ori psihologică a unei persoane;
d2) prin sex desemnăm ansamblul trăsăturilor biologice şi fiziologice prin care se definesc femeile şi bărbaţii;
d3) prin gen desemnăm ansamblul format din rolurile, comportamentele, trăsăturile şi activităţile pe care societatea le consideră potrivite pentru femei şi, respectiv, pentru bărbaţi;”.
4. La articolul 4, după litera i) se introduce o nouă literă, litera i1), cu următorul cuprins:
,,i1) prin stereotipuri de gen se înţelege sistemele organizate de credinţe şi opinii consensuale, percepţii şi prejudecăţi în legătură cu atribuţiile şi caracteristicile, precum şi rolurile pe care le au sau ar trebui să le îndeplinească femeile şi bărbaţii;”.
5. La articolul 4, după litera j) se introduce o nouă literă, litera k), cu următorul cuprins:
,,k) prin bugetare din perspectiva de gen se înţelege analiza bugetului public în vederea identificării impactului pe care îl are asupra vieţii femeilor şi bărbaţilor şi alocarea resurselor financiare în vederea respectării principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.”
6. La articolul 10, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (9), cu următorul cuprins:
„(9) La revenirea la locul de muncă în condiţiile prevăzute la alin. (8), salariata/salariatul are dreptul la un program de reintegrare profesională, a cărui durată este prevăzută în regulamentul intern de organizare şi funcţionare şi nu poate fi mai mică de 5 zile lucrătoare.”
7. La articolul 14, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Instituţiile de învăţământ de toate gradele, factorii sociali care se implică în procese instructiv-educative, precum şi toţi ceilalţi furnizori de servicii de formare şi de perfecţionare, autorizaţi conform legii, vor include în programele naţionale de educaţie teme şi activităţi referitoare la egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi.”
8. La articolul 19, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) Firmele de publicitate au obligaţia de a cunoaşte şi de a respecta principiul egalităţii de şanse şi de tratament, precum şi de a nu utiliza stereotipurile de gen în producţiile publicitare.”
9. Titlul capitolului V se modifică şi va avea următorul cuprins:
„CAPITOLUL V
Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei si Bărbaţi”
10. Articolul 23 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 23. — (1) Se înfiinţează Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, denumită în continuare ANES, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, care promovează principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate politicile şi programele naţionale.
(2) ANES îndeplineşte următoarele funcţii:
a) de strategie, prin care se asigură fundamentarea, elaborarea şi aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
b) de armonizare cu reglementările Uniunii Europene a cadrului legislativ din domeniul său de activitate;
c) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul său de activitate;
d) de autoritate de stat, prin care se asigură integrarea activă şi vizibilă a perspectivei de gen în toate politicile şi programele naţionale, controlul aplicării şi respectării reglementărilor din domeniul său de activitate şi funcţionarea organismelor din subordinea şi coordonarea sa.
(3) Atribuţiile ANES se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.
(4) În exercitarea funcţiei de strategie în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, ANES finanţează sau, după caz, cofinanţează proiecte specifice şi proiecte din cadrul programelor de interes naţional în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi al prevenirii şi combaterii violenţei în familieşi împotriva femeii.
(5) În exercitarea funcţiei de autoritate în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, ANES primeşte reclamaţii/ plângeri privind încălcarea dispoziţiilor normative referitoare la principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi al nediscriminării după criteriul de sex, de la persoane fizice, persoane juridice, instituţii publice şi private, şi le transmite instituţiilor competente în vederea soluţionării şi aplicării sancţiunii şi asigură consilierea victimelor în condiţiile legii.”
11. După articolul 23 se introduc sase noi articole, articolele 231—236, cu următorul cuprins:
„Art. 231. — (1) ANES este condusă de un secretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.
(2) Secretarul de stat reprezintă ANES în raporturile cu ministerele, cu alte autorităţi ale administraţiei publice, cu organizaţii, precum şi în raporturile cu persoane fizice şi juridice, române sau străine.
(3) În îndeplinirea atribuţiilor sale, secretarul de stat al ANES poate consulta experţi/experte în domeniul egalităţii de şanse şi de tratament, cu recunoaştere la nivel naţional şi internaţional.
(4) În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale, ANES poate solicita informaţii de la autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, alte instituţii şi autorităţi publice, societăţi la care statul este acţionar sau asociat, organizaţii patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, acestea având obligaţia de a furniza datele solicitate.
Art. 232. — (1) Instituţiile şi autorităţile prevăzute la art. 20 alin. (1):
a) elaborează anual planuri de acţiune pentru aplicarea prevederilor legale privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi atât în politicile interne de gestionare a resurselor umane, cât şi în politicile, programele şi proiectele specifice domeniului de activitate;
b) raportează ANES, anual, progresele obţinute.
(2) Instituţiile, autorităţile şi organizaţiile prevăzute la art. 22 alin. (1) şi (2) raportează ANES, anual, stadiul privind reprezentarea femeilor şi bărbaţilor la nivel decizional, precum şi măsurile propuse şi realizate pentru îmbunătăţirea situaţiilor care nu respectă principiul reprezentării echilibrate.
(3) Planurile de acţiune prevăzute la alin. (1) sunt evaluate şi avizate de ANES, care urmăreşte aplicarea lor.
Art. 233. — (1) ANES elaborează şi propune proiectul de buget propriu pe care îl înaintează Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice spre aprobare, în condiţiile legii.
(2) Secretarul de stat al ANES este ordonator terţiar de credite.
(3) În exercitarea atribuţiilor sale, secretarul de stat al ANES emite decizii.
Art. 234. — (1) Organizarea şi funcţionarea ANES se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al ANES, aprobat prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.
(2) Numărul maxim de posturi şi structura organizatorică a ANES se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice.
Art. 235. — (1) ANES va prelua personalul Departamentului pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi pe bază de protocol de predare/primire, cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de personal, fără afectarea drepturilor salariale ale acestora.
(2) Patrimoniul Departamentului pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi va fi preluat de ANES pe bază de protocol de predare-primire, în condiţiile legii.
Art. 236. — (1) ANES poate beneficia de donaţii şi sponsorizări în condiţiile legii.
(2) Pentru finanţarea activităţii ANES pot fi utilizate şi fonduri externe rambursabile şi nerambursabile.”
12. După articolul 236 se introduce un nou capitol, capitolul V1, cu următorul cuprins:
„CAPITOLUL V1
Abordarea integrată de gen în politicile naţionale”
13. La articolul 24, alineatele (1), (2), (5), (7) si (9) se modifică si vor avea următorul cuprins:
„Art. 24. — (1) Se înfiinţează Comisia naţională în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, denumită în continuare CONES, care îşi desfăşoară activitatea în coordonarea ANES.
(2) Secretarul de stat al ANES este preşedintele CONES.
(5) Atribuţiile CONES, inclusiv cele prevăzute de prezenta lege, sunt prevăzute în regulamentul propriu de organizare şi funcţionare, elaborat de către ANES, avizat de membrii CONES şi aprobat prin hotărâre a Guvernului.
(7) Reuniunile CONES se desfăşoară semestrial la sediul ANES. Secretariatul CONES este asigurat de un compartiment desemnat în acest sens din cadrul ANES, prin decizie a secretarului de stat.
(9) ANES prezintă, anual, comisiilor parlamentare pentru egalitatea de şanse raportul privind activitatea desfăşurată şi utilizarea fondurilor bugetare şi extrabugetare, precum şi planul anual de măsuri adoptat de fiecare instituţie membră a CONES pentru promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în domeniul sectorial de activitate.”
14. La articolul 25, alineatele (2), (3) si (5) se modifică si vor avea următorul cuprins:
„(2) COJES este alcătuită din reprezentanţi ai serviciilor publice deconcentrate şi ai altor organe de specialitate ale administraţiei publice locale sau ai autorităţilor administrative locale, ai organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor patronale, precum şi din reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, de la nivel local, desemnaţi de acestea.
(3) Atribuţiile COJES sunt prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare al comisiilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea CONES.
(5) Rapoartele COJES sunt înaintate de către preşedintele COJES secretarului de stat al ANES pentru a fi dezbătute şi aprobate în şedinţele CONES, urmând a fi date publicităţii.”
15. La articolul 26, partea introductivă se modifică si va avea următorul cuprins:
„Art. 26. — (1) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice asigură respectarea şi exercită controlul asupra aplicării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, prin instituţiile aflate în structura, subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa, care au în responsabilitate aplicarea de măsuri de promovare a egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi de eliminare a discriminării pe criteriul de sex, după cum urmează:”.
16. La articolul 26, litera d) se abrogă.
17. La articolul 26 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
„(2) Instituţiile prevăzute la alin. (1) pun la dispoziţia ANES, trimestrial, informaţiile rezultate din exercitarea atribuţiilor lor în domeniul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, precum şi al eliminării discriminării pe criteriul de sex.”
18. La articolul 27, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:
„Art. 27. — (1) Institutul Naţional de Statistică sprijină activitatea şi colaborează cu ANES pentru dezvoltarea statisticii de gen şi pentru implementarea în România a indicatorilor de gen promovaţi de Comisia Europeană.”
19. Articolul 28 se modifică si va avea următorul cuprins:
„Art. 28. — Consiliul Economic şi Social, prin comisia de
specialitate, sprijină, în conformitate cu atribuţiile sale, integrarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în actele normative cu implicaţii asupra vieţii economico-sociale.”
20. La articolul 37, alineatul (1) se modifică si va avea următorul cuprins:
„Art. 37. — (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 3.000 lei la 100.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1)—(4), art. 7 alin. (2), art. 8, art. 9 alin. (1), art. '10 alin. (1)—(4), (6), (8) şi (9), art. 11—22 şi art. 29.”
21. La articolul 37 alineatul (3), litera a) se modifică si va avea următorul cuprins:
„a) Inspecţia Muncii, prin inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă, în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (2), art. 8, art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1)—(4), (6), (8) şi (9), art. 11—13, precum şi art. 29;”.
22. Articolul 40 se modifică si va avea următorul cuprins:
„Art. 40. — Prezenta lege transpune:
a) art. 10 şi 12 din Directiva a Consiliului 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 348 din 28 noiembrie 1992;
b) clauza 2 din Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
Bucureşti, 6 octombrie 2015.
Nr. 229.
BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi CES şi de abrogare a Directivei 96/34/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 68 din 18 martie 2010.”
Art. II. — (1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice va emite ordinul prevăzut la art. 234 alin. (1) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta lege.
(2) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice va propune Guvernului, spre aprobare, numărul maxim de posturi, structura organizatorică şi atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, potrivit prevederilor art. 23 alin. (3) şi art. 234 alin. (2) din Legea nr. 202/2002, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta lege.
Art. III. — Secretarul de stat al Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi va prezenta comisiilor parlamentare pentru egalitatea de şanse, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, raportul prevăzut la art. 24 alin. (9) din Legea nr. 202/2002, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta lege.
Art. IV. — În tot cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma „Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin Direcţia Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi”, sintagma „Direcţia Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi” şi sintagma „Departamentul pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi” se înlocuiesc cu sintagma „Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi”.
Art. V. — Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 5 iunie 2013, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
| ← HG nr. 817/2015 - trecerea din domeniul public în domeniul... | Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 1064/2015 - modificarea... → |
|---|
De asemenea, sunt în vigoare o serie întreagă de tratate şi convenţii internaţionale în domeniul drepturilor omului şi drepturilor femeii la care
Citește mai mult
România este parte, recunoscându-şi ataşamentul şi obligându-se astfel să respecte, să aplice şi să garanteze aceste drepturi şi valori universale. Astfel, România este semnatară a Convenţiei ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii (CEDA W), sens în care trebuie să întocmească rapoarte periodice privind progresele şi măsurile propuse pentru eliminarea discriminării împotriva femeii.Atât în plan internaţional cât şi comunitar, problematica egalităţii de gen şi a eliminării discriminării femeii reprezintă componente şi preocupări extrem de actuale şi complexe, cu implicaţii profunde în toate sferele de activitate.
Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, precum şi corolarul acesteia, refuzul discriminării reprezintă o miză democratică, pentru că sunt strâns legate de respectarea drepturilor omului, o miză economică, fiind un factor de creştere şi modernitate, precum şi o miză socială, prin gestionarea societăţii de către femei şi bărbaţi, în acord cu valorile respect, demnitate şi responsabilitate. O corectă reprezentare a femeilor la nivel de conducere şi de decizie, în plan politic, economic şi social reprezintă o condiţie esenţială pentru ca Europa, şi implicit, statele membre să progreseze.
România a făcut eforturi pentru a îndeplini angajamentele internaţionale şi comunitare în acest domeniu şi pentru a crea cadrul legislativ şi instituţional, precum şi mecanismele în domeniul nediscriminării şi al egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, concretizate, în principal, prin:
* integrarea dimensiunii de gen în legislaţie;
* adoptarea Legii nr.202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
* înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse pentru Femei şi Bărbaţi (ANES);
* asigurarea funcţionalităţii comisiei naţionale, precum şi a comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi;
* adoptarea Strategiei naţionale şi a Planului general de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi;
* înfiinţarea, în anul 2003, atât la Senat cât şi la Camera Deputaţilor, a unor comisii permanente cu acest domeniu de activitate.
Ulterior, la recomandarea Comisiei Europene, pentru a se putea asigura funcţionalitatea şi eficientizarea ANES, Legea nr. 202/2002 a suferit numeroase îmbunătăţiri, din iniţiativa ANES, precum şi a parlamentarilor membri ai Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi din Camera Deputaţilor, având ca obiect:
* extinderea cadrului legislativ;
* armonizarea cu legislaţia comunitară;
* eliminarea paralelismelor instituţionale;
* punerea la dispoziţia ANES a unor mecanisme şi instrumente de lucru adecvate şi puternice.
De asemenea, România a transpus în legislaţia naţională directivele europene care vizează aspecte precum:
* aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă;
* aplicarea principiului egalităţii de tratament în domeniul securităţii sociale;
* plata egală pentru muncă de valoare egală;
* protecţia maternităţii, promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează;
* concediul parental;
* concediul pentru creşterea copilului;
* sarcina probei în cazurile de discriminare pe motive de sex;
* egalitatea de tratament privind accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii.
Deşi a făcut progrese semnificative în domeniu, datorate, în principal, legislaţiei antidiscriminare şi integrării dimensiunii de gen în cadrul reglementărilor naţionale, acestea fiind armonizate cu legislaţia comunitară, în România se manifestă numeroase inegalităţi şi cazuri de discriminare, această situaţie fiind în multe domenii mai gravă decât cea din alte state europene; experienţa acestora a demonstrat că progresele în domeniul egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi sunt posibile doar prin colaborarea dintre responsabilii politici, comunităţile locale, mass media şi societatea civilă.
Astfel:
* nu există suficiente date statistice cu privire la politicile în domeniul egalităţii de gen pentru a se putea realiza serii de indicatori statistici coerenţi şi comparabili în timp;
* legislaţia în domeniul egalităţii de gen nu este suficient de bine cunoscută la nivelul publicului larg şi de către angajatorii publici şi/sau privaţi, ceea ce conduce la discriminare de gen şi la abuzuri pe piaţa muncii;
* se manifestă discriminare împotriva femeii prin perpetuarea stereotipuri de gen;
* se manifestă discriminare bazată pe criteriul de vârsta şi gen în cazul femeilor mai în vârstă care se află în căutarea unui loc de muncă;
* se manifestă discriminarea împotriva femeii prin hărţuire, inclusiv hărţuire morală;
* se manifestă toleranţă faţă de discriminare;
* procedura sesizării/reclamaţiei nu este suficient de cunoscută iar dovedirea faptei de discriminare este foarte greu de demonstrat fără existenţa unor măsuri de protecţie pentru persoanele care depun mărturie în cazul cercetării;
* lipsesc politicile publice şi programele în domeniu;
* alocările de resurse financiare nu ţin cont de dimensiunea de gen;
* nu există măsuri de armonizare a vieţii profesionale cu viaţa de familie, respectiv servicii pentru îngrijirea copiilor, în special sub trei ani, sau nu sunt practicate programe de lucru individualizate, ceea ce constituie un obstacol pentru femeile care doresc să intre pe piaţa muncii;
* persistă percepţia şi stereotipurile privind superioritatea masculină şi rolurile tradiţionale ale femeilor şi bărbaţilor, conform modelului cultural românesc;
* continuă segregarea profesională a femeilor, existând modele de ocupare diferenţiate pe sexe care conduc la disparităţi între venituri;
* femeile sunt subreprezentate în funcţii politice şi de decizie;
* se manifestă disparităţi între femei şi bărbaţi, în defavoarea femeilor la nivelul pieţei muncii, a vieţii sociale, politice şi culturale.
în principal, aceste constatări sunt consecinţa absenţei continuităţii instituţionale în domeniul nondiscriminării şi egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, a lipsei unor măsuri de promovare a legislaţiei specifice, a absenţei politicilor publice în domeniu, precum şi a faptului că nu a existat capacitate instituţională pentru aplicarea Legii nr.202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Este bine cunoscut faptul că deşi Legea nr.202 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi a intrat în vigoare în anul 2002, instituţia cu atribuţii în domeniu - Agenţia pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi (A.N.E.S.), în subordonarea Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a început să funcţioneze abia la 1 aprilie 2005, ulterior aceasta fiind supusă, în mod sistematic, reorganizării, restructurării, reducerii de personal, la nivel naţional şi în profil teritorial. Finalmente, A.N.E.S. a fost desfiinţată, atribuţiile şi funcţiile acesteia fiind preluate de la data de 1 iulie 2010 de către Direcţia pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi din cadrul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în conformitate cu prevederile OUG nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a activităţii instituţiilor aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea sa.
Potrivit acestor prevederi, continuatorul de drept al atribuţiilor, funcţiilor şi activităţii ANES este Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin Direcţia pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi aflată în structura sa, noile atribuţii ale acestuia limitându-se, însă, conform prevederilor HG nr. 728/ 21 iulie 2010 pentru modificarea şi completarea HG nr. 11/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, doar la:
* elaborarea politicilor şi a planului naţional de acţiune a guvernului în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi coordonarea acestora;
* primirea de reclamaţii/plângeri privind încălcarea dispoziţiilor normative, referitor la principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi al nediscriminării de gen şi transmiterea acestora către instituţiile competente în vederea soluţionării şi aplicării sancţiunii;
* avizarea proiectelor de acte normative în vederea integrării şi respectării principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
* coordonarea şi conducerea Comisiei naţionale în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (CONES).
Această modificare legislativă a făcut ca punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 22 şi 23 din Capitolul IV Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte participarea la luarea deciziei din Legea nr. 202/2002 să nu poate fi monitorizată, evaluată, eventual sancţionată, în absenţa unui organism care să aibă aceste atribuţii. în acelaşi timp, prin renunţarea la toate celelalte funcţii şi atribuţii pe care le avea ANES, domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi a fost afectat, în principal, cu privire la:
* funcţia de strategie, de reprezentare şi de autoritate de stat în domeniu;
* atribuţia de coordonare a strategiei în domeniu;
* urmărirea aplicării şi respectării prevederilor tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, întocmirea rapoartelor periodice la acestea în vederea evaluării progreselor în aplicarea documentelor juridice internaţionale (raportul periodic nu a fost întocmit şi depus la CEDAW pentru luna februarie 2011, aşa cum era convenit);
* elaborarea, implementarea de proiecte şi programe cu finanţare europeană, odată cu desfiinţarea ANES pierzându-se finanţări foarte importante la proiectele pe care aceasta le derula având ca parteneri organizaţii neguvemamentale;
* experienţa şi expertiza ANES, care a desfăşurat un adevărat pionierat în domeniu;
* elaborarea de rapoarte, studii, prognoze independente privind aplicarea principiului egalităţii de şanse în toate domeniile de activitate;
* sprijinirea formării funcţionarilor publici din instituţiile şi organismele publice în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.
Pe de altă parte, activitatea de egalitate de şanse între femei şi bărbaţi vizează întreaga sferă a vieţii publice, nu numai piaţa muncii, şi implică integrarea dimensiunii de gen în legislaţie, politicile şi programele publice din toate domeniile şi la toate nivelele.
Or, din acest punct de vedere, reducerea întregii activităţi în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi la activitatea unei direcţii din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice face ca relaţiile de colaborare cu alte autorităţi şi instituţii publice centrale şi locale, precum şi cu organizaţiile guvernamentale să nu existe sau să se desfăşoare anevoios, deciziile să nu mai poată fi luate operativ iar procedurile să devină greoaie, ca urmare a unei birocraţii inerente într-o astfel de construcţie instituţională.
De menţionat este faptul că desfiinţarea ANES a avut loc fără a se avea în vedere că, anterior, fuseseră aduse legii o serie de îmbunătăţiri menite să asigure creşterea capacităţii instituţionale şi de decizie a instituţiei A.N.E.S., în conformitate cu recomandările Comisiei Europene formulate în Raportul de ţară din anul 2005, cu privire la aplicarea politicilor de gen la nivel naţional şi la stabilirea de atribuţii specifice şi sarcini concrete în exercitarea funcţiilor sale, distincte faţă de ale altor autorităţi şi instituţii.
Ca urmare, chiar şi micile progrese înregistrate în domeniu s-au diluat iar problematica egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi a dispărut de pe agenda publică. De aceea, se impune readucerea în planul instituţional din România a unui organism independent de promovare a principiului egalităţii de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei, având rol de implementare a Legii privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi de monitorizare a aplicării prevederilor legislaţiei naţionale armonizate cu aquis-ul comunitar în acest domeniu, aşa cum, de altfel, a fost prevăzut la Capitolul 13 -Politica socială şi de ocupare a forţei de muncă, punctul 3 Egalitate de tratament pentru bărbaţi şi femei, din Documentul de poziţie al României pe 2001 pentru aderarea României la Uniunea Europeană, şi care să exercite şi atribuţii de strategie, coordonare, control, de reprezentare şi colaborare cu celelalte autorităţi publice cu privire la aplicarea legii, precum şi cu organizaţiile şi organismele europene şi internaţionale.
Practica europeană demonstrează că în statele unde funcţionează instituţii autonome şi independente în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, progresele sunt mai accentuate şi vizibile. Astfel, ţările scandinave au un avans considerabil faţă de statele europene în ceea ce priveşte egalitatea de şanse şi de tratament, reprezentarea femeii, armonizarea vieţii profesionale cu viaţa de familie. Franţa are o îndelungată experienţă în materie, o legislaţie bogată cu privire la egalitatea profesională între femei şi bărbaţi, creşterea reprezentării femeilor la nivel de decizie, paritatea în politică şi mandate elective, precum şi instituţii specializate în domeniul nondiscriminării şi egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi. în Spania şi Belgia funcţionează un sistem instituţional în domeniu la nivel naţional şi regional. Austria are o foarte bună experienţă în construirea bugetului din perspectivă de gen, fiind considerată etalon în acest sens.
La nivelul Uniunii Europene funcţionează Institutul European pentru Egalitatea de gen ca un organism specializat care acordă asistenţă instituţiilor europene şi statelor membre pentru integrarea principiului egalităţii de şanse în politicile lor şi pentru combaterea discriminării de gen, precum şi expertiza necesară pentru elaborarea unor măsuri care să favorizeze egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pe întreg teritoriul UE.
Din cele prezentate, este mai mult decât evident că, în aceste condiţii, marcate de absenţa unui organism independent şi autonom de implementare a legii, scopul Legii nr. 202/2002 nu mai poate fi atins, respectiv eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe apartenenţa de gen, în toate sferele vieţii publice din România şi realizarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.
Faţă de cele mai sus menţionate, având în vedere complexitatea problematicii egalităţii de şanse şi de tratament, evoluţia societăţii româneşti, modificările de ordin legislativ şi instituţional intervenite, necesitatea de coordonare a strategiei în domeniu, de monitorizare şi evaluare a progreselor obţinute, precum şi ţinând cont de angajamentele asumate în domeniu de România, se impune o nouă intervenţie de ordin legislativ, care să aducă la zi prevederile Legii nr.202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, în sensul asigurării funcţionalităţii şi eficienţei legii, concomitent cu reclădirea unei structuri instituţionale responsabile cu implementarea şi aplicarea legii, precum şi cu asigurarea unor mecanisme instituţionale adecvate, astfel încât să facă posibile eliminarea tuturor formelor de discriminare de gen, în toate sferele vieţii publice din România, precum şi realizarea defacto a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.