Legea nr. 231/2015 - stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 martie 2012..
| Comentarii |
|
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
SENATUL
CAMERA DEPUTAŢILOR
LEGE
privind stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerinţelor tehnice şi comerciale aplicabile operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă în euro şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
Art. 1. — Prezenta lege stabileşte măsurile necesare punerii în aplicare la nivel naţional a dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerinţelor tehnice şi comerciale aplicabile operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă în euro şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 94 din 30 martie 2012, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 260/2012.
Art. 2. — (1) Termenii şi expresiile utilizate în prezenta lege au semnificaţia prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 260/2012.
(2) În sensul prezentei legi, prin operator de sistem de plăţi se înţelege entitatea autorizată de Banca Naţională a României în calitate de administrator al unui sistem de plăţi, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL II
Autoritatea competentă responsabilă cu asigurarea respectării prevederilor Regulamentului
Art. 3. — (1) În aplicarea art. 10 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012, Banca Naţională a României este desemnată autoritate competentă responsabilă cu asigurarea respectării prevederilor Regulamentului (UE) nr. 260/2012.
(2) În sensul alin. (1), Banca Naţională a României monitorizează prestatorii de servicii de plată, operatorii sistemelor de plăţi stabiliţi pe teritoriul României care furnizează servicii de plată în euro, de tipul operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă, precum şi proprietarii schemelor de plăţi prevăzute la art. 4 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012.
(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, Banca Naţională a României cooperează cu alte autorităţi competente din state membre ale Uniunii Europene, în condiţiile stabilite de Regulamentul (UE) nr. 260/2012.
Art. 4. — În exercitarea atribuţiilor care îi revin în calitate de autoritate competentă conform art. 3 alin. (1), Banca Naţională a României poate:
a) să solicite orice informaţii şi documente în legătură cu executarea, procesarea şi/sau decontarea operaţiunilor de transfer de credit şi debitare directă în euro, opinii şi/sau rapoarte de audit relevante privind componentele şi sistemele IT utilizate, emise de persoane specializate în domeniu;
b) să efectueze inspecţii la sediul prestatorilor de servicii de plată şi al operatorilor de sisteme sau scheme de plată care funcţionează pe teritoriul României şi, dacă este cazul, la sediul entităţilor care operează tehnic infrastructuri de plăţi, stabilite pe teritoriul României.
CAPITOLUL III
Măsuri de remediere şi sancţiuni
Art. 5. — (1) Pentru nerespectarea prevederilor
Regulamentului (UE) nr. 260/2012, ale actelor delegate adoptate de Comisie în temeiul Regulamentului (UE) nr. 260/2012 sau ale reglementărilor emise de Banca Naţională a României potrivit art. 12, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă în sensul art. 3 alin. (1), dispune măsuri de remediere şi/sau aplică sancţiuni în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2) Măsurile de remediere şi/sau sancţiunile dispuse conform prevederilor alin. (1) trebuie să fie eficiente, proporţionale şi de natură a avea un efect descurajant.
(3) La stabilirea măsurii de remediere şi/sau sancţiunii, precum şi, după caz, a cuantumului acesteia, Banca Naţională a României are în vedere circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei. __
Art. 6. — (1) În aplicarea art. 5 alin. (1), Banca Naţională a României poate să dispună măsuri de remediere necesare în scopul înlăturării deficienţelor constatate şi/sau a cauzelor acestora, precum şi pentru a impune persoanelor în culpă o conduită conformă cu cerinţele prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 260/2012 sau de actele delegate adoptate de Comisie în temeiul acestui regulament ori de reglementările emise de Banca Naţională a României potrivit art. 12.
(2) În situaţia în care persoanele prevăzute la art. 3 alin. (2) nu se conformează măsurilor de remediere dispuse de Banca Naţională a României, aceasta poate aplica sancţiunile prevăzute la art. 7.
Art. 7. — (1) În aplicarea art. 5 alin. (1), Banca Naţională a României poate aplica următoarele sancţiuni:
a) avertisment scris;
b) amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei;
c) suspendarea temporară a dreptului prestatorilor de servicii de plată de a presta servicii de plată de tipul celor care fac obiectul Regulamentului (UE) nr. 260/2012;
d) suspendarea temporară a autorizaţiei de funcţionare a operatorilor de sisteme de plăţi.
(2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de măsuri de remediere potrivit art. 6 alin. (1) sau independent de acestea.
(3) Actele de aplicare a sancţiunii amenzii constituie titluri executorii. Amenzile încasate potrivit prevederilor alin. (1) lit. b) se fac venit la bugetul de stat.
(4) Aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii acesteia.
Art. 8. — (1) Constatarea faptelor prevăzute la art. 5 alin. (1) se realizează de către reprezentanţi ai Băncii Naţionale a României împuterniciţi în acest sens, în cursul inspecţiilor efectuate la sediul persoanelor prevăzute la art. 4 lit. b) sau pe baza informaţiilor, documentelor sau opiniilor/rapoartelor de audit puse la dispoziţia Băncii Naţionale a României în conformitate cu art. 4 lit. a).
(2) Actele prin care sunt dispuse măsuri de remediere şi/sau sunt aplicate sancţiunile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) şi b) se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a României, conform reglementărilor interne.
(3) Actele prin care sunt aplicate sancţiunile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c) şi d) se emit de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României.
(4) Actele emise în temeiul alin. (2) şi (3) trebuie să cuprindă cel puţin elementele de identificare a persoanei în culpă, descrierea faptei şi a circumstanţelor acesteia şi temeiul de drept al dispunerii măsurii sau, după caz, al aplicării sancţiunii.
Art. 9. — (1) Actele adoptate de Banca Naţională a României potrivit prezentei legi pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare. Contestaţiile se soluţionează de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre motivată, în termen de 30 de zile de la data sesizării.
(2) Hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României poate fi atacată în termen de 15 zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea instanţei este definitivă.
(3) Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.
(4) În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României potrivit alin. (2), instanţa judecătorească se poate pronunţa asupra legalităţii acestor acte.
(5) Până la adoptarea unei hotărâri de către Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, potrivit alin. (1), sau până la pronunţarea unei hotărâri definitive de către instanţa judecătorească, potrivit alin. (2), executarea actelor emise de Banca Naţională a României nu se suspendă.
CAPITOLUL IV
Soluţionarea extrajudiciară a diferendelor
Art. 10. — Soluţionarea pe cale extrajudiciară a diferendelor intervenite între prestatorii de servicii de plată şi utilizatorii unor astfel de servicii în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 11. — Prevederile art. 10 nu aduc atingere dreptului persoanei interesate de a iniţia acţiuni în justiţie în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce decurg din Regulamentul (UE) nr. 260/2012.
CAPITOLUL V Dispoziţii finale
Art. 12. — (1) În exercitarea prerogativelor care îi revin potrivit art. 3, Banca Naţională a României poate emite reglementări, pentru a asigura punerea în aplicare a dispoziţiilor Regulamentului (UE) nr. 260/2012 şi a actelor delegate adoptate de Comisia Europeană în condiţiile Regulamentului (UE).
(2) Reglementările emise în aplicarea prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
Bucureşti, 7 octombrie 2015.
Nr. 231.
| ← Iniţiativa legislativă - modificarea si completarea Legii nr.... | Ordinul MFP ANAF nr. 2252/2015 - Normele tehnice privind... → |
|---|
1. Descrierea situaţiei actuale
a) începând cu data de 15 martie 2012 se aplică direct la nivelul statelor membre Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerinţelor tehnice şi comerciale aplicabile operaţiunilor de transfer de credit şi de debitare directă în euro şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009,care reglementează utilizarea obligatorie, de către prestatorii de servicii de plată care operează pe teritoriul Uniunii Europene, a unor standarde tehnice şi a unor
Citește mai mult
cerinţe comerciale elaborate de organisme europene sau internaţionale pentru tranzacţiile de plăţi de tipul transfer de credit şi debitare directă în euro, începând cu o dată stabilită. în contextul plăţilor, aceste standarde obligatorii sunt IBAN (International Bank Account Number) şi BIC (Bank ldentifier Code) iar în ceea ce priveşte mesajele din domeniul serviciilor financiare, se impune utilizarea standardului „ISO 20022 XML".Utilizarea acestor standarde reprezintă o premisă pentru asigurarea interoperabilităţii complete a prestatorilor de servicii de plată, la nivelul UE, şi va permite utilizatorilor serviciilor de plată să efectueze tranzacţii de transfer de credit şi debitare directă în euro în condiţii similare pe întreg teritoriul UE.Regulamentul (UE) nr. 260/2012, se adresează, în principal, prestatorilor de servicii de plată stabiliţi pe teritoriul Uniunii care furnizează servicii de transfer de credit şi de debitare directă în euro, vizând, totodată, operatorii sistemelor de plăţi de mică valoare şi dacă este cazul proprietarii schemelor de plăţi de retail (mică valoare) de tip transfer de credit şi debitare directă în euro. Prin urmare, începând cu termenul indicat de prevederile regulamentului părţile implicate în scheme de plată de tipul celor care fac obiectul Regulamentului (UE) nr.260/20012, vor avea următoarele obligaţii:
I. Prestatorii de servicii de plată trebuie să asigure, pentru toate tranzacţiile de plată relevante, accesibilitatea contului de plăţi al fiecărui client, inclusiv prin utilizarea unor standarde obligatorii cum ar fi: IBAN-ul, BIC-ul şi standardul „ISO 20022 XMLM pentru mesajele din domeniul serviciilor financiare, utilizarea elementelor obligatorii prevăzute de regulament în relaţia cu clienţii şi în mesajele de plată, pe care şi le transmit în vederea executării unei tranzacţii de plată de tipul celor prevăzute de regulament în relaţia cu clienţii şi în mesajele de plată pe care şi le transmit în vederea executării unei tranzacţii de plată de tipul celor prevăzute de regulament;
II. Operatorii sistemelor de plăţi trebuie să-şi adapteze infrastructura tehnică şi regulile de sistem pentru a asigura transmiterea şi procesarea mesajelor de plată între participanţi în condiţiile stabilite de Regulamentul (UE) nr.260/2012, inclusiv prin asigurarea inoperabilităţii cu alte sisteme.
Pentru statele membre, Regulamentul (UE) nr.260/2012, stabileşte următoarele obligaţii:
- desemnarea autorităţilor naţionale competente responsabile pentru asigurarea respectării prevederilor Regulamentului (UE) nr.260/2012, şi notificarea Comisiei Europene până la 1 februarie 2013 cu privire la autoritatea desemnată;
- stabilirea, până la 1 februarie 2013, a regimului sancţiunilor aplicabile pentru nerespectarea prevederilor Regulamentului (UE) nr.260/2012, şi informarea Comisiei Europene până la 1 august 2013 cu privire la cadrul sancţionator aplicabil;
- stabilirea procedurilor de soluţionare extrajudiciară a diferendelor intervenite între prestatorii de servicii de plată şi utilizatorii unor astfel de servicii în legătură cu drepturile şi obligaţiile care decurg din prevederile Regulamentului (UE) nr.260/2012, şi informarea Comisiei Europene până la 1 februarie 2013.
La data de 21 martie 2014 a intrat în vigoare Regulamentul (UE) nr. 248/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 februarie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 260/2012 în ceea ce priveşte migrarea la operaţiuni de transfer de credit şi de debitare directă efectuate la nivelul Uniunii. Prin acest regulament a fost amânată data de la care prestatorii de servicii de plată din statele membre care aparţin zonei euro sunt obligate să respecte cerinţele tehnice şi comerciale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 260/2012, respectiv de la data de 1 februarie 2014 la data de 1 august 2014. De asemenea, a fost amânată data de la care statele membre pot aplica sancţiuni prestatorilor de servicii de plată care nu respectă cerinţele Regulamentului 260/2012. Urmare acestei modificări, a fost de asemenea amânată data de la care statele membre din zona euro pot aplica sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 260/2012.
b) Analiza cadrului legislativ intern relevă faptul că , până la acest moment , nu au fost adoptate măsurile necesare aplicării Regulamentului (UE) nr.260/2012, în scopul asigurării respectării obligaţiilor ce revin statelor membre.
c) Statele membre aveau oblisatia să informeze Comisia Europeană dună cum urmează:
- până la 1 februarie 2013 cu privire la autoritatea desemnată la nivel naţional responsabilă pentru urmărirea respectării Regulamentului (UE) nr.260/2012, cu modificările ulterioare, şi cu privire la procedura extrajudiciară de soluţionare a diferendelor intervenite între prestatorii de servicii de plată şi utilizatorii unor astfel de servicii în. legătură cu drepturile şi obligaţiile care decurg din prevederile Regulamentului (UE) nr.260/2012;
- până la 1 august 2013 cu privire la cadrul sancţionator aplicabil pentru nerespectarea prevederilor Regulamentului (UE) nr.260/2012.
Neadoptarea cu celeritate a măsurilor legislative în legătură cu aceste aspecte conduce la perpetuarea situaţiei în care nu se asigură respectarea de către statul român a obligaţiilor care îi revin în calitate de stat membru al Uniunii Europene în ceea ce priveşte adoptarea la nivel naţional a măsurilor necesare punerii în aplicare a actului legislativ european în cauză, putând atrage impunerea de sancţiuni potrivit Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene.
2. Schimbări preconizate
a) Prin proiectul de lege, Banca Naţională a României este desemnată autoritate competentă responsabilă cu asigurarea respectării prevederilor Regulamentului (UE) nr.260/2012. Implicarea Băncii Naţionale a României se justifică având în vedere competenţele deja conferite băncii centrale în domeniul plăţilor, potrivit cadrului legal existent, respectiv: reglementarea, supravegherea şi monitorizarea sistemelor de plăţi şi a instrumentelor de plată; autorizarea, reglementarea şi supravegherea operatorilor sistemelor de plăţi şi autorizarea şi supravegherea prudenţială a prestatorilor de servicii de plată.
Cu toate acestea, având în vedere că actualul cadru legislativ conferă băncii centrale competenţe explicite în domeniul sistemelor de plăţi, asumarea de către Banca Naţională a României a unor noi atribuţii legate de monitorizarea schemelor de plăţi privind executarea operaţiunilor de plată de mică valoare, în euro, şi a proprietarilor acestor scheme , pentru respectarea prevederilor Regulamentului (UE) nr.260/2012 presupune desemnarea expresă a băncii centrale ca autoritate competentă, responsabilă cu respectarea aplicării prevederilor Regulamentului (UE) nr.260/2012.
In acest sens, prin proiectul de lege, Banca Naţională a României este desemnată autoritatea competentă responsabilă cu urmărirea aplicării Regulamentului (UE) nr.260/2012.
b) în aplicarea prevederilor art. 11 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012, cu modificările ulterioare, prezentul proiect de lege stabileşte regimul sancţiunilor şi măsurilor aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor acestuia. în raport de gravitatea încălcărilor, Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, responsabilă pentru monitorizarea respectării dispoziţiilor regulamentului european, va aplica sancţiuni proporţionale, eficiente şi cu efect de descurajare.
În acest sens, sancţiunile prevăzute sunt:
a) avertisment scris;
b) amendă de la 10.000 lei şi 100.000 lei;
c) suspendarea temporară a dreptului prestatorilor de servicii de plată de a presta servicii de plată de tipul celor care fac obiectul Regulamentului (UE) nr.260/2012, cu modificările ulterioare;
d) suspendarea temporară a autorizaţiei de funcţionare a operatorilor de sisteme de plăţi.
A fost, de asemenea, prevăzută procedura de contestare a măsurilor şi sancţiunilor dispuse de Banca Naţională a României, similară celei reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în baza căreia Banca Naţională a României exercită atribuţii de supraveghere prudenţială cu privire la instituţiile de credit.
c) In aplicarea prevederilor art. 12 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012, proiectul de lege stabileşte ca procedură de soluţionare extrajudiciară a diferendelor intervenite între prestatorii de servicii de plată şi utilizatorii unor astfel de servicii, ca urmare a nerespectării drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin Regulamentul (UE) nr.260/2012, procedura medierii reglementată de Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare.