Decizia ICCJ nr. 18 din 15.09.2014 Completul pt. dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală

Dosar nr. 19/172014/H P/P

Corina Michaela Jîjîie - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, președintele completului

Rodica Cosma - judecător la Secția penală

Simona Nenință - judecător la Secția penală

Lucia Tatiana Rog - judecător la Secția penală

Sandei Lucian Macavei - judecător la Secția penală

Luminița Zglimbea - judecător la Secția penală

Simona Daniela Encean - judecător la Secția penală

Rodica Aida Popa - judecător la Secția penală - judecător-raportor

Maricela Cobzariu - judecător la Secția penală

Corina Ionela Vîlcea - magistrat-asistent

S-a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 1.296/233/2014, prin încheierea de ședință din data de 16 mai 2014, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept, respectiv: dacă în aplicarea art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal pedeapsa închisorii executabilă mai mare de 5 ani aplicată pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității se înlocuiește cu a) măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată egală cu durata pedepsei închisorii ori cu b) măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 5 ani.

Judecător-raportor a fost desemnat, conform prevederilor art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, doamna judecător Rodica Aida Popa - judecător la Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală și ale art. 27²alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Ședința a fost prezidată de președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Corina Michaela Jîjîie.

La ședința de judecată a participat doamna Corina Ionela Vîlcea, magistrat-asistent în cadrul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 27⁶din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de doamna Iuliana Nedelcu, procuror șef secție în cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că au fost depuse hotărâri relevante în materie pronunțate de Tribunalul Iași, Tribunalul Vaslui, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj, Judecătoria Craiova, Tribunalul Gorj, Judecătoria Târgu Jiu, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad, Judecătoria Arad, Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Judecătoria Oradea, Judecătoria Satu Mare, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Bacău, Judecătoria Bacău, Judecătoria Miercurea-Ciuc, Tribunalul Constanța, Judecătoria Medgidia, Judecătoria Constanța, Tribunalul Tulcea, Tribunalul Giurgiu, Judecătoria Oltenița, Tribunalul București, Tribunalul Ialomița, Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Galați, precum și opiniile magistraților din cadrul Tribunalului Vaslui, Judecătoria Vaslui, Judecătoria Huși, Judecătoria Bârlad, Tribunalul Iași, Judecătoria Craiova, Judecătoria Segarcea, Tribunalul Dolj, Tribunalul Mehedinți, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Judecătoria Vânju Mare, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad, Tribunalul Timiș, Tribunalul Caraș-Severin, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Tribunalul Satu Mare, Judecătoria Oradea, Curtea de Apel Alba Iulia și instanțele aflate în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, Judecătoria Târgu-Neamț, Curtea de Apel Târgu Mureș, Judecătoria Târnăveni, Judecătoria Miercurea-Ciuc, Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Odorheiu Secuiesc, Judecătoria Luduș, Judecătoria Toplița, Tribunalul Mureș, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, Judecătoria Târgu Secuiesc, Judecătoria Brașov, Curtea de Apel Constanța și instanțele ce se află în circumscripția acestei instanțe, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Argeș, Tribunalul Vâlcea, Tribunalul Ilfov, Judecătoria Giurgiu, Tribunalul Ialomița, Curtea de Apel Constanța și instanțele ce se află în circumscripția acesteia, respectiv Tribunalul Constanța, Judecătoria Constanța, Tribunalul Tulcea, Judecătoria Medgidia, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Vrancea, precum și opinia Universității de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept și Științe Administrative și opinia Direcției legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a mai arătat că raportul a fost comunicat condamnatului, în conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, la dosar nefiind depus un punct de vedere din partea acestuia.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut că, în interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, fără ca măsura educativă să fie limitată la durata maximă de 5 ani prevăzută de art. 125 alin. (2) teza I din Codul penal.

Totodată, a arătat că suplimentează concluziile în formă scrisă față de aspectele menționate în raportul prezentat de judecătorul raportor.

Astfel, a considerat necesar ca față de opiniile exprimate în doctrină, prezentate, de altfel, și de judecătorul raportor prin interpretarea dispozițiilor alin. (2) din art. 21 din Legea nr. 187/2012, pedeapsa executabilă mai mare de 15 ani, însă fără a depăși 20 de ani, se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 15 ani.

Ipoteza mai sus menționată nu a fost avută în vedere de legiuitor, iar suplimentar față de argumentele relevate de raport, a invocat și principiul legalității pedepsei prevăzut de art. 2 alin. (3) din Codul penal, considerând că acesta este aplicabil, pe calea analogiei, și în cazul răspunderii minorilor, unde singura sancțiune este măsura educativă, această interpretare fiind permisă și în materia dreptului substanțial penal, atunci când este o analogie în favoare, iar nu în defavoare.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reținându-se dosarul în pronunțare privind sesizarea formulată.

ÎNALTA CURTE,

Asupra chestiunii de drept sesizate, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din data de 16 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 1.296/233/2014, în baza art. 476 și următoarele din Codul de procedură penală, a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept, respectiv: dacă în aplicarea art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012 pedeapsa închisorii executabilă mai mare de 5 ani aplicată pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității se înlocuiește cu a) măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată egală cu durata pedepsei închisorii ori cu b) măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 5 ani.

II. Expunerea succintă a cauzei

Prin Sentința penală nr. 766/20.04.2010 a Judecătoriei Galați (definitivă la data de 26 mai 2010), CP a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a), g) și i) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele și art. 74 alin. 1 lit. c), în referire la art. 76 alin. 1 lit. d) din Codul penal.

Instanța de condamnare a constatat că fapta ce face obiectul cauzei este concurentă, în sensul art. 33 lit. a) din Codul penal, cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 1.111/18.06.2008, nr. 1.567/26.09.2008 și nr. 1.569/26.09.2008 ale Judecătoriei Galați și, pe cale de consecință, a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1.111/18.06.2008 a Judecătoriei Galați (definitivă la data de 7 octombrie 2008), în pedepsele componente:

- pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 și alin. 2 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele și art. 41 alin. 2 din Codul penal (faptă săvârșită la data de 03/04.01.2008);

- pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și alin. 2¹ lit. a) și c) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 99 și următoarele din Codul penal (faptă săvârșită la data de 12./12.01.2008), cu înlăturarea sporului de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 36 alin. 1 din Codul penal, în referire la art. 33 lit. a) - art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, a contopit:

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în cauză;

- pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prin Sentința penală nr. 1.111/18.06.2008 a Judecătoriei Galați;

- pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin Sentința penală nr. 1.111/18.06.2008 a Judecătoriei Galați;

- pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a) și g) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele, art. 74 alin. 1 lit. a) și c), în referire la art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal (faptă săvârșită la data de 15/16.01.2007), aplicată prin Sentința penală nr. 1.567/26.09.2008 a Judecătoriei Galați, definitivă la data de 20 octombrie 2008 prin neapelare;

- pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. c) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele, art. 74 alin. 1 lit. a) și c), în referire la art. 76 alin. 1 lit. d) din Codul penal (faptă săvârșită la data de 26.08.2006), aplicată prin Sentința penală nr. 1.569/26.09.2008 a Judecătoriei Galați, definitivă la data de 24 octombrie 2008 prin neapelare, urmând ca numitul CP să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită la 8 ani și 6 luni închisoare. Din pedeapsa aplicată inculpatului, în baza art. 36 alin. 3 din Codul penal, instanța a dedus perioada executată de la 16 ianuarie 2008 la zi.

După rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 766/20.04.2010, s-a emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 935/2010, executarea pedepsei începând la data de 16.01.2008 și urmând să înceteze la data de 15.07.2016.

La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul Cod penal care prevede doar măsuri educative în ceea ce privește minorii, respectiv:

- stagiul de formare civică;

- supravegherea;

- consemnarea la sfârșit de săptămână;

- asistarea zilnică;

- internarea într-un centru de reeducare;

- internarea într-un centru de detenție.

Ca urmare a noilor prevederi legale, Comisia de evaluare a situației juridice a condamnaților aflați în executarea pedepselor constituită în cadrul Penitenciarul de Maximă Siguranță Galați a sesizat instanța de executare (Judecătoria Galați) în vederea aplicării noului Cod penal în ceea ce îl privește pe condamnatul CP.

Prin Sentința penală nr. 225/04.02.2014, Judecătoria Galați a admis sesizarea Comisiei și, pe cale de consecință, în baza art. 21 alin. (3) din Legea nr. 187/2012, a dispus înlocuirea pedepsei rezultante de 8 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 766 din 20 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Galați, cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă 5 (cinci) ani.

A dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 935/2010 (emis în baza Sentinței penale nr. 766 din 20 aprilie 2010, pronunțată de Judecătoria Galați) și, constatând că măsura educativă a internării într-un centru de detenție a fost deja executată de la data de 16 ianuarie 2008 la zi, a dispus punerea în libertate de îndată a persoanei condamnate.

Prin Adresa nr. T 19.751/04.02.2014, Penitenciarul Galați a comunicat punerea în libertate a condamnatului CP.

Împotriva Sentinței penale nr. 225/04.02.2014, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați a exercitat în termen legal calea de atac a contestației, motivul acesteia fiind acela că instanța de fond ar fi aplicat în mod greșit dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 187/2012 și art. 125 din noul Cod penal. În concret, în motivarea contestației s-a arătat că, potrivit art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, în cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea făcându-se cu privire la pedeapsa rezultantă. Prin urmare, parchetul a opinat că în mod greșit s-a dispus înlocuirea pedepsei rezultante de 8 ani și 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 5 ani, în cauză impunându-se înlocuirea cu măsura internării pe o durată egală cu durata pedepsei rezultante stabilite anterior prin Sentința penală nr. 766/20.04.2010 a Judecătoriei Galați, respectiv 8 ani și 6 luni.

III. Punctul de vedere al instanței care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită

Tribunalul Galați, prin încheierea pronunțată, constată ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală referitoare la admisibilitatea sesizării instanței supreme cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, reținând că prezenta cauză se afla în stadiul procesual al căii de atac a contestației împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Galați, neexistând o cale de atac ulterioară; critica adusă de procuror hotărârii instanței de fond vizează modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, respectiv dacă în cazul pedepselor cu închisoare aplicate pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității, acestea se înlocuiesc cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, dar nu mai mult de 5 ani ori pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, chiar dacă aceasta depășește 5 ani; chestiunea de drept în litigiu nu a mai făcut obiectul unui recurs în interesul legii deja soluționat, în curs de soluționare ori al vreunei proceduri întemeiate pe dispozițiile art. 475 din Codul procedură penală.

De asemenea, asupra chestiunii de drept arătate a fost evidențiată practica instanțelor judecătorești ca fiind contradictorie, neexistând un punct de vedere majoritar. Din verificările efectuate de instanță în sistemul ECRIS al instanțelor judecătorești din Galați au fost identificate două hotărâri prin care chestiunea de drept litigioasă a fost soluționată diferit.

Astfel, prin Sentința penală nr. 305/10.02.2014 a Judecătoriei Galați a fost admisă sesizarea Comisiei de evaluare a situației juridice a condamnaților aflați în executarea pedepselor, constituită în Penitenciarul Galați, privind aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește condamnatul, a fost înlocuită pedeapsa rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare (stabilită în exclusivitate pentru infracțiuni comise în timpul minorității) cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 5 ani, s-a constatat că măsura educativă a internării a fost deja executată în perioada 16 ianuarie 2008-15 ianuarie 2013 și s-a dispus punerea în libertate de îndată a persoanei condamnate. Hotărârea nu a fost atacată cu contestație, potrivit legii.

Prin Sentința penală nr. 80/10.02.2014 a Tribunalului Galați a fost admisă sesizarea privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Galați cu privire la persoana privată de libertate și a fost înlocuită pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 63/12.04.2011 a Tribunalului Brăila cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 5 ani.

Împotriva acestei hotărâri a fost formulată contestație de către procuror, iar prin Decizia penală nr. 6/18.02.2014, Curtea de Apel Galați a admis contestația, a desființat hotărârea primei instanțe și, în rejudecare, a înlocuit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 63/12.04.2011 a Tribunalului Brăila cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 12 ani.

S-a subliniat că la luarea acestei măsuri instanța de control judiciar a avut în vedere faptul că dispozițiile art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012 stabilesc "în mod clar și fără echivoc că pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, iar în cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea se face cu privire la pedeapsa rezultantă. În acest context, prevederile art. 21 alin. (1), (3) din Legea nr. 187/2012 au caracter de normă specială și se aplică cu prioritate, în raport cu art. 125, 129 din noul Cod penal care vizează măsura educativă a internării într-un centru de detenție, norme-cadru cu caracter general“ (extras din Decizia penală nr. 6/18.02.2014 a Curții de Apel Galați).

Tribunalul Galați, în considerentele încheierii prin care sesizează instanța supremă, interpretează coroborat dispozițiile art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012 cu cele ale art. 125 din noul Cod penal, arătând că înlocuirea ar fi limitată de pragul maxim de 5 ani prevăzut de lege în privința măsurii educative a internării într-un centru de detenție. S-a menționat că, în susținerea acestei concluzii, se poate invoca ipoteza teoretică în care inculpatul (minor) ar fi judecat sub imperiul noului Cod penal pentru aceleași fapte ca și cele pentru care a fost condamnat intimatul și în privința căruia instanța de judecată nu ar putea stabili măsura internării pe o durată mai mare de 5 ani.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012 nu prevăd expres o limită maximă a măsurii educative a internării. Atunci când legiuitorul a dorit să limiteze înlocuirea pedepsei închisorii la un anumit prag maxim, a făcut mențiuni exprese în lege [a se vedea dispozițiile alin. (2) ale art. 21 din Legea nr. 187/2012, care prevăd că pedeapsa închisorii care depășește 20 de ani, aplicată pentru infracțiuni comise în timpul minorității, va fi înlocuită cu internarea într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani].

Astfel, modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal este esențială în ceea ce privește soluționarea prezentei cauze. Pe cale de consecință, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, Tribunalul Galați a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu o cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri prealabile prin care să se stabilească dacă în aplicarea art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012 pedeapsa închisorii executabilă mai mare de 5 ani aplicată pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității se înlocuiește cu:

a) măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată egală cu durata pedepsei închisorii; ori cu

b) măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 5 ani.

Tribunalul Galați a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluționarea cererii adresate instanței supreme.

IV. Legislația relevantă

Art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

"(1) Pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii.

(2) Pedeapsa închisorii care depășește 20 de ani, aplicată pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se va înlocui cu internarea într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani.

(3) În cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea prevăzută la alin. (1) și (2) se face cu privire la pedeapsa rezultantă.

(4) Partea executată din pedeapsa închisorii, precum și durata reținerii și arestării preventive se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul de detenție.“

Art. 125 din Codul penal în vigoare. Internarea într-un centru de detenție

"(1) Măsura educativă a internării într-un centru de detenție constă în internarea minorului într-o instituție specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază și supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum și programe de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale.

(2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.

(3) Dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, fără a depăși maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii.

(4) În cazul în care pe durata internării, minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune:

a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani;

b) liberarea din centrul de detenție, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.

(5) Odată cu înlocuirea sau liberarea, instanța impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligațiile prevăzute în art. 121, până la împlinirea duratei măsurii internării.

(6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligațiile impuse, instanța revine asupra înlocuirii sau liberării și dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de detenție.

(7) În cazul săvârșirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracțiuni de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și față de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru de detenție cu măsura asistării zilnice, instanța revine asupra înlocuirii și dispune:

a) executarea restului rămas din durata măsurii internării într-un centru de detenție;

b) prelungirea duratei acestei internări în condițiile prevăzute în alin. (3).“

V. Punctul de vedere al părții cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Condamnatul CP nu a formulat un punct de vedere scris privind chestiunea de drept supusă analizei, drept conferit de dispozițiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

VI. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele de judecată arondate

Examinând punctele de vedere exprimate de curțile de apel și instanțele arondate, precum și jurisprudența atașată acestora, ce au fost transmise instanței supreme referitoare la chestiunea de drept supusă dezlegării, a rezultat o practică neunitară.

Astfel, unele curți de apel, tribunale și judecătorii au arătat, în mod explicit, că normele tranzitorii statuate în art. 21 din Legea nr. 187/2012 au caracter special, în raport cu dispozițiile art. 125 din Codul penal, ceea ce conduce la aplicarea lor în mod exclusiv, așa încât pedeapsa executabilă aplicată minorilor se înlocuiește cu măsura educativă a internării întru-un centru de detenție pe o durată egală cu pedeapsa aplicată (curțile de apel Alba Iulia, Oradea, Cluj-Napoca, Timișoara, tribunalele București, Giurgiu, Ialomița, Bacău, Neamț, Argeș, Mureș, Arad, Timiș, Caraș-Severin, Dolj, Mehedinți, Tribunalul pentru Minori Brașov, judecătoriile Giurgiu, Târgu-Neamț, Miercurea-Ciuc, Gheorghieni, Toplița, Târgu Secuiesc, Craiova).

Alte instanțe au exprimat punctul de vedere în sensul că pedeapsa executabilă aplicată minorilor mai mare de 5 ani sau 15 ani se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 5 ani sau 15 ani atunci când pedeapsa la care au fost condamnați minorii depășește 20 de ani, invocând limitele măsurii prevăzute în art. 125 din Codul penal actual, pe calea interpretării sistematice; această opinie majoritară a fost exprimată de curțile de apel Galați, Bacău, Brașov, Târgu Mureș, Constanța, tribunalele Constanța, Vâlcea, Vaslui, judecătoriile Odorheiu Secuiesc, Luduș, Segarcea.

VII. Doctrina în materia aplicării dispozițiilor referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 187/2012

Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014 a conferit prilejul exprimării în doctrină a unor puncte de vedere și cu privire la dispozițiile mai sus menționate.

În acest sens, evidențiem comentariul exprimat de Tudorel Toader, Maria-Ioana Michinici, Anda Crișu-Ciocîntă, Mihai Dunea, Ruxandra Răducanu, Sebastian Rădulețu¹ cu privire la legea penală mai favorabilă, apreciind că "în comparație cu pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, aplicată în temeiul Codului penal din 1969, măsura educativă a internării într-un centru de detenție .......... este mai blândă .......... Ca dispoziție tranzitorie, art. 21 din Legea nr. 187/2012 prevede că pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii. Dacă pedeapsa închisorii aplicată pentru infracțiuni comise în timpul minorității depășește 20 de ani, se va înlocui cu internarea într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani. În cazul pluralității de infracțiuni, înlocuirea se face cu privire la pedeapsa rezultantă. În astfel de situații, partea executată din pedeapsa închisorii, precum și durata reținerii și arestării preventive se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării în centrul de detenție.“

De asemenea, Norel Neagu² a menționat existența unor situații tranzitorii în aplicarea legii penale în timp cu privire la pedepsele executabile cu închisoarea aplicabile minorilor prevăzute în dispozițiile art. 21 din Legea nr. 187/2012.

O interpretare a aplicării dispozițiilor legale mai sus enunțate este dată de Mihail Udroiu și Victor Constantinescu³, care au opiniat că în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, în condițiile art. 6 din Codul penal, referitor la pedepsele executabile aplicate definitiv la momentul intrării în vigoare a noului Cod penal, prin prevederile art. 21 alin. (1) "se instituie obligativitatea înlocuirii cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, pentru o perioadă egală cu pedeapsa închisorii aplicate prin hotărârea definitivă.“

Autorii au considerat că dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol sunt inaplicabile, "întrucât, potrivit dispozițiilor art. 109 C.pen. 1969, coroborat cu practica judiciară sub imperiul vechiului Cod, pedeapsa rezultantă ce putea fi aplicată minorilor, inclusiv după aplicarea sporului prevăzut de art. 34 C.pen.1969, era cea de 20 de ani închisoare.“

Aceiași autori au ajuns însă la o altă concluzie în ipoteza unei pedepse executabile cu închisoarea mai mare de 15 ani, în sensul că "dacă pedeapsa definitiv aplicată este închisoarea mai mare de 15 ani (maximul măsurii educative a internării într-un centru de detenție), instanța va înlocui pedeapsa cu internarea într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani.“

VIII. Jurisprudența relevantă a Curții Constituționale

Nu a fost pronunțată nicio decizie cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor legale ce fac obiectul dezlegării problemei de drept.

IX. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii asupra chestiunii a cărei dezlegare se solicită și, de asemenea, această chestiune nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În cuprinsul concluziilor scrise, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat următoarele: "În interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, fără ca măsura educativă să fie limitată la durata maximă de 5 ani prevăzută de art. 125 alin. (2) teza I din Codul penal.“

În concluziile orale, reprezentantul Parchetului a apreciat necesar ca față de opiniile exprimate în doctrină, prezentate de altfel și de judecătorul-raportor, să se rețină că, prin interpretarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pedeapsa executabilă mai mare de 15 ani, fără însă a depăși 20 de ani, se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 15 ani.

X. Opinia specialiștilor consultați

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia unor specialiști cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.

Facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității de Vest din Timișoara, prin profesorul dr. Viorel Pasca, a exprimat opinia că "Prevederile art. 21 din Legea nr. 187/2012 au caracter special față de cele cuprinse în art. 125 din noul Cod penal, nu pot fi interpretate decât în integralitatea lor. Dacă legiuitorul ar fi avut intenția ca pedeapsa închisorii aplicată în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității să nu depășească maximul de 5 ani al măsurii educative a internării într-un centru de detenție, ar fi prevăzut expres aceasta și s-ar fi referit și la teza a II-a a dispozițiilor art. 125 din noul Cod penal, când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață și internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani. Dimpotrivă, legiuitorul în mod unitar a prevăzut în cuprinsul art. 21 din Legea nr. 187/2012 că pedeapsa închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal din 1969, se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, sau în cazul pluralității de infracțiuni pe o durată egală cu pedeapsa rezultantă, ori în cazul închisorii care depășește 20 de ani, cu internarea într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani, fără a face nicio referire la prevederile art. 125 din noul Cod penal. Prevederile art. 21 din Legea nr. 187/2012 și cele ale art. 125 din noul Cod penal au intrat în vigoare la aceeași dată. Este evident că legiuitorul a vrut să trateze situațiile tranzitorii într-un mod diferit de cel prevăzut de art. 125 din noul Cod penal, caz în care doar dispozițiile legii speciale au aplicabilitate în asemenea situații.“

XI. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Direcția de specialitate a opiniat că în "aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012, pedeapsa închisorii executabilă sau pedeapsa rezultantă a închisorii executabilă, aplicată în baza Codului penal anterior pentru infracțiuni comise în timpul minorității se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, nefiind incidente prevederile art. 125 alin. (2) teza I din noul Cod penal.

Prin urmare, s-a apreciat că instanța dispune înlocuirea pedepsei închisorii cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii aplicate prin hotărârea definitivă de condamnare, inclusiv în cazul în care aceasta este mai mare de 5 ani.“

S-a mai reținut că un prim argument care susține această concluzie este dat de modul în care a fost redactată norma, în sensul că aceasta are un caracter explicit, respectiv că pedeapsa executabilă aplicată se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, fără stabilirea vreunei limite a duratei măsurii și fără a institui aplicabilitatea prevederilor art. 125 alin. (2) teza I din noul Cod penal.

Un al doilea argument constă în natura dispozițiilor respective, și anume caracterul special al prevederilor art. 21 din Legea nr. 187/2012, acestea fiind incluse în cap. IV "Dispoziții speciale privind regimul sancționator aplicabil minorilor“ al titlului I "Dispoziții privind aplicarea în timp a legii penale“, ceea ce rezultă și din expunerea de motive a legii. Din conținutul acesteia rezultă regulile speciale pentru soluționarea situațiilor tranzitorii determinate de modificarea fundamentală a regimului sancționator al minorilor și consacrarea unui sistem bazat exclusiv pe măsuri educative.

Al treilea argument îl reprezintă criteriile diferite la care se raportează dispozițiile ce fac obiectul sesizării, în sensul că limitele măsurii educative a internării într-un centru de detenție, prevăzute în art. 125 alin. (2) din noul Cod penal, se raportează la criteriul pedepsei prevăzute de lege, în timp ce dispozițiile speciale ale art. 21 din Legea nr. 187/2012 operează în cazul înlocuirii cu criteriul duratei pedepsei închisorii executabile, aplicate prin hotărârea definitivă de condamnare.

Al patrulea argument îl constituie împrejurarea că voința de reglementare a legiuitorului privind norma statuată în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, în sensul de a limita durata măsurii educative privative de libertate, în anumite ipoteze (pedeapsa închisorii executabilă sau pedeapsa rezultantă a închisorii executabilă depășește 20 de ani), este reflectată explicit în cuprinsul dispoziției speciale.

Argumentele expuse se referă la pedepsele executabile, aplicate prin hotărâri definitive de condamnare în baza Codului penal anterior pentru infracțiuni comise în timpul minorității, de maximum 15 ani închisoare.

Un alt aspect de interpretare a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 187/2012 este relevat în punctul de vedere exprimat de direcția de specialitate a instanței supreme, și anume cel privind pedepsele executabile, aplicate prin hotărâri definitive de condamnare în baza Codului penal anterior pentru infracțiuni comise în timpul minorității, mai mari de 15 ani închisoare, dar care nu depășesc 20 de ani închisoare, opinându-se că înlocuirea se realizează, în baza dispozițiilor art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 187/2012, pe calea interpretării și aplicării corelate a acestora.

În concret, se arată că în ipoteza pedepsei care depășește 15 ani închisoare, dar care nu este mai mare de 20 de ani închisoare, în aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 187/2012, instanța înlocuiește pedeapsa închisorii executabile sau pedeapsa rezultantă a închisorii executabile, stabilită în baza Codului penal anterior pentru infracțiuni comise în timpul minorității, cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani.

De exemplu, în temeiul art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012, o pedeapsă sau o pedeapsă rezultantă de 19 ani închisoare ar fi înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 19 ani, iar în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, o pedeapsă sau o pedeapsă rezultantă care depășește 20 de ani închisoare ar fi înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani.

În concluzie, Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a apreciat că limita maximă de 15 ani a duratei măsurii educative a internării într-un centru de detenție, prevăzută în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 și, în același timp, în art. 125 alin. (2) teza a II-a din noul Cod penal, constituie o limită maximă aplicabilă și pedepselor mai mari de 15 ani închisoare, dar care nu depășesc 20 de ani închisoare.

În consecință, în cazul acestor pedepse, înlocuirea operează în temeiul art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 187/2012, fiind aplicabilă limita de 15 ani a duratei măsurii educative a internării într-un centru de detenție, prevăzută în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.

XII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Judecătorul-raportor a examinat sesizarea, considerând că aceasta întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute în art. 475 din Codul de procedură penală, întrucât Dosarul nr. 1.296/233/2014 se află pe rolul Tribunalului Galați, Secția penală, în faza de judecată a contestației formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, în ultimă instanță.

De asemenea, chestiunea de drept supusă dezlegării, și anume interpretarea în vederea aplicării a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 187/2012, este de natură a determina judecarea pe fond a cauzei, iar prevederile invocate nu au mai făcut, până la momentul sesizării, obiectul niciunei alte hotărâri prealabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și nici al vreunui recurs în interesul legii soluționat de aceeași instanță.

Totodată, judecătorul-raportor a expus doctrina relevantă asupra dispozițiilor supuse dezlegării, respectiv comentariul exprimat de Tudorel Toader, Maria-Ioana Michinici, Anda Crișu-Ciocîntă, Mihai Dunea, Ruxandra Răducanu, Sebastian Rădulețu cu privire la legea penală mai favorabilă în condițiile dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 187/2012, aspectele prezentate de Norel Neagu, precum și interpretarea dată de autorii Mihail Udroiu și Victor Constantinescu referitoare la aceleași dispoziții, relevând caracterul de obligativitate al alin. (1) al art. 21, precum și ipoteza pedepsei executabile cu închisoarea mai mare de 15 ani, în sensul că, "dacă pedeapsa definitiv aplicată este închisoarea mai mare de 15 ani (maximul măsurii educative a internării într-un centru de detenție), instanța va înlocui pedeapsa cu internarea într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani“.

De asemenea, judecătorul-raportor a prezentat opinia exprimată de Facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității de Vest din Timișoara și punctul de vedere formulat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, însușindu-și punctele de vedere de specialitate exprimate.

Raportul întocmit relevă noutatea regimului sancționator al minorilor în noile dispoziții ale Codului penal, subliniindu-se faptul că, prin conținutul lor și locul unde au fost prevăzute de către legiuitor, dispozițiile art. 21 din Legea nr. 187/2012 au caracter de norme tranzitorii, reprezentând o reglementare ce are un caracter special, în raport cu dispozițiile art. 125 din Codul penal.

De asemenea este evidențiată natură juridică a dispozițiilor menționate ce rezultă explicit din prevederea lor în titlul I "Dispoziții privind aplicarea în timp a legii penale“, cap. IV "Dispoziții speciale privind regimul sancționator aplicabil minorilor“, ceea ce îi conferă normei și un conținut distinct, în raport cu prevederile art. 125 din Codul penal în vigoare, referitoare la măsura educativă a internării într-un centru de detenție.

În alin. (2) al art. 21 din Legea nr. 187/2012 se prevede criteriul duratei exprese de 15 ani a măsurii internării într-un centru de detenție, atunci când pedeapsa închisorii aplicată pentru infracțiuni comise de minori depășește 20 de ani.

Din interpretarea art. 21 alin. (1)-(3) din norma mai sus menționată rezultă că pedeapsa executabilă sau pedeapsa rezultantă în cazul pedepsei executabile aplicată pentru infracțiunile comise în timpul minorității mai mare de 15 ani, care însă nu depășește 20 de ani, se înlocuiește cu măsura internării într-un centru de detenție pe o durată de 15 ani, în caz contrar creându-se o situație de inegalitate de tratament în aplicarea acestei norme, în raport cu ipoteza reglementată în alin. (2).

În concluzie, judecătorul-raportor consideră, în aplicarea dispozițiilor art. 6 din Codul penal cu referire la art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Codul penal, că:

- pedeapsa închisorii executabilă sau pedeapsa în cazul pluralității de infracțiuni executabilă aplicată pentru infracțiunile comise în timpul minorității, al cărei cuantum este până în 15 ani, se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, și nicidecum cu perioada de 5 ani prevăzută în art. 125 alin. (2) teza I din Codul penal;

- pedeapsa executabilă sau pedeapsa în cazul pluralității de infracțiuni executabilă aplicată pentru infracțiunile comise în timpul minorității mai mare de 15 ani, însă care nu depășește 20 de ani, se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani.

XIII. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, reține următoarele:

A. Cu privire la condițiile de admisibilitate a sesizării

Legiuitorul român a prevăzut în Codul de procedură penală în vigoare un nou instrument de unificare a practicii judiciare neunitare, respectiv sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În conținutul dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală sunt statuate condițiile de sesizare a instanței supreme pe care trebuie să le îndeplinească instanța care uzează de această instituție procesual penală.

Astfel, sunt reglementate mai multe condiții cumulative, și anume acelea referitoare la faza procesuală a cauzei în care se ivește chestiunea de drept, felul instanței care poate sesiza și stadiul procesual al cauzei, natura juridică a chestiunii de drept, precum și aceea de a nu fi făcut obiectul vreunuia din instrumentele juridice de rezolvare a problemei respective.

Altfel spus, este necesar ca acea cauză în care există o chestiune de drept ce urmează să fie supusă dezlegării să se afle "în cursul judecății“, respectiv instanța să fi fost sesizată, iar procesul să se afle în curs de desfășurare; instanțele pe rolul cărora se află o asemenea cauză să fie din cele expres și limitativ prevăzute de legiuitor, iar cauza respectivă să se găsească în ultima cale de atac - Înalta Curte de Casație și Justiție, curte de apel sau tribunal, învestite cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; chestiunea de drept supusă dezlegării să conducă la soluționarea pe fond a cauzei respective; condiția negativă, în sensul că instanța supremă nu s-a pronunțat asupra problemei de drept printr-o hotărâre prealabilă sau prin recurs în interesul legii.

În contextul prezentei sesizări, considerăm că aceasta întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute în art. 475 din Codul de procedură penală, și anume Dosarul nr. 1.296/233/2014 se află pe rolul Tribunalului Galați, Secția penală, în faza de judecată a contestației formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, tribunalul fiind una dintre instanțele enumerate expres și limitativ de către legiuitor, ce poate judeca calea de atac exercitată, aceasta având caracter exclusiv și intrând în sfera accepțiunii de "în ultimă instanță“.

De asemenea, chestiunea de drept supusă dezlegării, și anume interpretarea în vederea aplicării a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 187/2012, este de natură a determina judecarea pe fond a cauzei, iar prevederile invocate nu au mai făcut, până la momentul sesizării, obiectul niciunei alte hotărâri prealabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și nici al vreunui recurs în interesul legii soluționat de aceeași instanță.

B. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită

Codul penal în vigoare cuprinde o nouă reglementare a minorității și în special a sancțiunilor aplicabile minorilor, în raport cu reglementarea prevăzută în Codul penal din 1969.

Noutatea rezidă în faptul că a fost înlocuit regimul sancționator mixt, constând în măsuri educative și pedepse, cu acela fundamentat numai pe măsuri educative, neprivative și privative de libertate, statuându-se astfel un caracter mai blând al sancțiunilor ce se pot aplica unei categorii speciale de infractori, cum sunt minorii, care răspund penal.

În asigurarea aplicării legii penale în timp, a caracterului mai favorabil al acesteia la momentul intrării în vigoare a noilor dispoziții ale Codul penal referitoare și la minoritate, în ceea ce privește situația condamnaților minori la pedepse cu închisoarea, voința expresă a legiuitorului a fost de a reglementa în norme tranzitorii situația acestora.

Așadar, prin conținutul lor și locul unde au fost prevăzute de către legiuitor, dispozițiile art. 21 din Legea nr. 187/2012 au caracter de norme tranzitorii, reprezentând o reglementare ce are un caracter special, în raport cu dispozițiile art. 125 din Codul penal.

Această natură juridică a dispozițiilor menționate rezultă explicit din prevederea lor în titlul I "Dispoziții privind aplicarea în timp a legii penale“, cap. IV "Dispoziții speciale privind regimul sancționator aplicabil minorilor“, ceea ce îi conferă normei și un conținut distinct, în raport cu prevederile art. 125 din Codul penal în vigoare, referitoare la măsura educativă a internării într-un centru de detenție.

Din perspectiva tehnicii de reglementare a conținutului dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 187/2012, legiuitorul a introdus condiții diferite decât cele care conferă aplicabilitate de sine stătătoare măsurii educative a internării într-un centru de detenție, prevăzută la art. 125 din Codul penal.

Astfel, caracterul mai favorabil al normei statuate în art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012 este dat de obligativitatea înlocuirii pedepsei executabile sau pedepsei rezultante executabile cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, a cărei durată este diferită de cea prevăzută în art. 125 alin. (2) teza I din Codul penal (2 la 5 ani) și anume este egală cu durata pedepsei închisorii.

Voința legiuitorului în conținutul acestei norme a fost de a înlocui numai sancțiunea pedepsei executabile sau a pedepsei rezultante executabile cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, natura juridică a acesteia fiind mai blândă, însă ca durată ea urmează să fie egală cu pedeapsa aplicată, fără a se face vreo referire la limitele măsurii statuate în art. 125 alin. (2) din Codul penal, respectiv de 5 ani.

În alin. (2) al art. 21 din Legea nr. 187/2012 se prevede criteriul duratei exprese de 15 ani a măsurii internării într-un centru de detenție, atunci când pedeapsa închisorii aplicată pentru infracțiuni comise de minori depășește 20 de ani.

Din interpretarea art. 21 alin. (1)-(3) din norma mai sus menționată rezultă că pedeapsa executabilă sau pedeapsa rezultantă în cazul pedepsei executabile aplicată pentru infracțiunile comise în timpul minorității mai mare de 15 ani, care însă nu depășește 20 de ani, se înlocuiește cu măsura internării într-un centru de detenție pe o durată de 15 ani, în caz contrar creându-se o situație de inegalitate de tratament în aplicarea acestei norme, în raport cu ipoteza reglementată în alin. (2).

În concluzie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată în aplicarea dispozițiilor art. 6 din Codul penal cu referire la art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 187/2012, că:

- pedeapsa închisorii executabilă sau pedeapsa în cazul pluralității de infracțiuni executabilă aplicată pentru infracțiunile comise în timpul minorității, al cărei cuantum este până la 15 ani, se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, și nicidecum cu perioada de 5 ani prevăzută în art. 125 alin. (2) teza I din Codul penal;

- pedeapsa executabilă sau pedeapsa în cazul pluralității de infracțiuni executabilă aplicată pentru infracțiunile comise în timpul minorității mai mare de 15 ani, însă care nu depășește 20 de ani, se va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 15 ani.