Decizia CCR nr. 465 din 23.09.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 66,art. 123 alin. (2) şi art. 126 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 66,art. 123 și art. 126 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Adunarea Constitutivă a Societății de Gestiune a Drepturilor Creatorilor de Imagine în Dosarul nr. 6.393/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 145D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Ionel Udrescu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că operatorul de imagine depune o muncă de creație, astfel încât prevederile art. 66 din Legea nr. 8/1996 sunt neconstituționale, prin excluderea acestuia din categoria titularilor dreptului de autor. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 123 alin. (2) și art. 126 din Legea nr. 8/1996, arată că aceste prevederi legale nu intră în conflict cu normele constituționale, ci cu alte legi, generând o interpretare contradictorie. Astfel, transmiterea în direct a unor opere audiovizuale care nu au fost aduse anterior la cunoștința publică se face cu încălcarea dreptului de proprietate intelectuală asupra acestor opere, chiar dacă ulterior se achită către titularii dreptului de autor sau ai drepturilor conexe remunerațiile cuvenite pentru utilizarea operelor, prin intermediul societăților de gestiune colectivă.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că motivarea excepției de neconstituționalitate privește anumite neconcordanțe între textele de lege, a căror interpretare intră în competența instanțelor judecătorești. Mai arată că, potrivit art. 66 teza finală din Legea nr. 8/1996, pot fi incluși ca autori ai operei audiovizuale și alți creatori care au contribuit substanțial la crearea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Sentința civilă nr. 268 din 29 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 6.393/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66,art. 123 și art. 126 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Adunarea Constitutivă a Societății de Gestiune a Drepturilor Creatorilor de Imagine într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii în contencios administrativ prin care s-a solicitat modificarea avizului negativ dat de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor privind înființarea Adunării Constitutive a Societății de Gestiune a Drepturilor Creatorilor de Imagine ca organism de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 66 din Legea nr. 8/1996 încalcă dreptul constituțional la proprietate privată, prin excluderea creatorilor de imagine - cameramanul (operator de imagine) din categoria titularilor drepturilor de autor. În acest sens, se arată că, potrivit art. 64 din Legea nr. 8/1996, opera audiovizuală este reprezentată de orice operă constând dintr-o succesiune de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunete, astfel încât se arată că, în lipsa imaginii, nu poate exista operă audiovizuală. Imaginea vizuală este în fapt o înșiruire de fotografii, prin urmare, în condițiile în care opera fotografică constituie obiect al dreptului de autor, potrivit art. 7 lit. f) din Legea nr. 8/1996, rezultă că și directorul de fotografie - operatorul de imagine ar trebui să fie protejat prin același act normativ. Se mai arată că operatorul de imagine este cel care fixează pe suport opera audiovizuală, iar munca lui nu se rezumă doar la pornirea sau oprirea aparatului de filmat, ci implică operațiuni care face ca fiecare cadru să fie perceput ca o fotografie distinctă, el alege unghiurile de filmare, aranjează luminile, așează subiectul filmării în funcție de lumina existentă, astfel încât să obțină maximum de emoție din partea spectatorului; uneori, operatorii de imagine sunt chemați să creeze privitorului senzații diferite de ceea ce se află în realitate în fața camerei de filmare. Se mai arată că toți autorii operei audiovizuale menționați în art. 66 din Legea nr. 8/1996 pot să lipsească de la realizarea acesteia, nu și operatorul de imagine, astfel încât solicită modificarea prevederilor legale criticate, în sensul includerii și operatorilor de imagine în categoria autorilor operei audiovizuale.

7. În ceea ce privește prevederile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, se arată că aceste prevederi legale contravin dreptului constituțional la asociere, deoarece împiedică organismele de gestiune colectivă să acorde societăților de retransmitere prin cablu sau platforme de satelit, oricăror utilizatori care retransmit simultan operele audiovizuale televizate, precum și radiodifuzorilor care transmit în direct opere audiovizuale licența neexclusivă, "inclusiv pentru operele audiovizuale care vor fi transmise în direct“. Astfel, în opinia autoarei excepției, prevederea legală criticată împiedică atât pe titularii de drepturi de autor să se folosească de drepturile ce decurg din utilizarea operelor create de către aceștia, cât și pe orice utilizatori care transmit în direct opere audiovizuale să retransmită operele audiovizuale, înaintea obținerii mandatului licenței neexclusive.

8. Referitor la neconstituționalitatea prevederilor art. 126 din Legea nr. 8/1996, se susține că prevederile art. 126 alin. (1) lit. a) vin în contradicție cu prevederile lit. b) și d) din același articol, precum și cu prevederile art. 129 din același act normativ, deoarece impun încheierea unor contracte înaintea constituirii însăși a persoanei juridice ce urmează să le încheie, respectiv organismul de gestiune colectivă. Solicită modificarea textului de lege criticat, în sensul în care obligativitatea încheierii acestor contracte să fie doar în sarcina organismelor de gestiune deja constituite, iar pentru cele care urmează să se constituie să se emită un aviz provizoriu, valabil 90 de zile de la data obținerii personalității juridice.

9. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia în sensul că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 40 și art. 44 din Constituție. Se apreciază că excluderea creatorilor de imagine din categoria titularilor de drepturi de autor se încadrează în opțiunea legiuitorului de a reglementa sfera autorilor de opere audiovizuale. În ceea ce privește prevederile art. 126 din Legea nr. 8/1996, autoarea excepției de neconstituționalitate nu argumentează în ce constă neconstituționalitatea invocată, semnalând numai o serie de neconcordanțe între anumite texte de lege. Se mai apreciază că prevederile art. 123 din Legea nr. 8/1996 nu contravin dreptului constituțional la asociere sau la proprietate privată.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actului de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 66,art. 123 și art. 126 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia invocă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 66,art. 123 alin. (2) și art. 126 din Legea nr. 8/1996, astfel încât, în acord cu motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea urmează a se pronunța asupra acestor din urmă dispoziții legale, care au următorul cuprins:

- Art. 66:"Sunt autori ai operei audiovizuale, în condițiile prevăzute la art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală și autorul grafic pentru operele de animație sau al secvențelor de animație, când acestea din urmă reprezintă o parte importantă a operei. În contractul dintre producătorul și regizorul sau realizatorul operei părțile pot conveni să fie incluși ca autori ai operei audiovizuale și alți creatori care au contribuit substanțial la crearea acesteia.“;

- Art. 123 alin. (2): "(2) Gestiunea colectivă a drepturilor de autor se poate face numai pentru operele aduse anterior la cunoștință publică, iar gestiunea colectivă a drepturilor conexe se poate face numai pentru interpretări sau execuții fixate ori radiodifuzate anterior, precum și pentru fonograme ori videograme aduse anterior la cunoștință publică.“;

- Art. 126:"(1) Avizul prevăzut la art. 125 alin. (1) se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul în România, care:

a) urmează să se constituie sau funcționează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi;

b) depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor repertoriul de opere, interpretări și execuții artistice, fonograme și videograme, aparținând propriilor membri și pe care îl gestionează, precum și contractele încheiate, pentru gestionarea de drepturi similare, cu organisme străine;

c) au adoptat un statut care îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege;

d) au capacitate economică de gestionare colectivă și dispun de mijloacele umane și materiale necesare gestionării repertoriului pe întregul teritoriu al țării;

e) permit, potrivit procedurilor exprese din propriul statut, accesul oricăror titulari ai drepturilor de autor sau drepturi conexe din domeniul pentru care se înființează și care doresc să le încredințeze un mandat.

(2) Repertoriul menționat la alin. (1) lit. b) se depune în regim de bază de date, protejat potrivit legii, în format scris și electronic, stabilit prin decizie a directorului general, și conține cel puțin numele autorului, numele titularului de drepturi, titlul operei, elementele de identificare a artiștilor interpreți și executanți, a fonogramelor sau videogramelor.

(3) Avizul de constituire și funcționare pentru organismul de gestiune colectivă se acordă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismului de gestiune colectivă.“

14. Prevederile art. 66 din Legea nr. 8/1996, textul de lege criticat în prezenta cauză, fac referire la dispozițiile art. 5 din același act normativ, potrivit cărora: "(1) Este operă comună opera creată de mai mulți coautori, în colaborare.

(2) Dreptul de autor asupra operei comune aparține coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condițiile prezentei legi.

(3) În lipsa unei convenții contrare, coautorii nu pot utiliza opera decât de comun acord. Refuzul consimțământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic justificat.

(4) În cazul în care contribuția fiecărui coautor este distinctă, aceasta poate fi utilizată separat, cu condiția să nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalți coautori.

(5) În cazul utilizării operei create în colaborare, remunerația se cuvine coautorilor în proporțiile pe care aceștia le-au convenit. În lipsa unei convenții, remunerația se împarte proporțional cu părțile de contribuție ale autorilor sau în mod egal, dacă acestea nu se pot stabili.“

15. De asemenea, prevederile art. 126 din Legea nr. 8/1996, text de lege criticat în prezenta cauză, fac referire la dispozițiile art. 125 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora: "(1) Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol se constituie în condițiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, și funcționează potrivit reglementărilor privind asociațiile fără scop patrimonial și potrivit prevederilor prezentei legi.“

16. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 40 - Dreptul de asociere și art. 44 - Dreptul de proprietate privată.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 din Legea nr. 8/1996, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate arată că acest text de lege exclude din categoria autorilor operei audiovizuale pe operatorii de imagine, care nu sunt cuprinși în enumerarea cuprinsă în textul de lege criticat, text care se referă la regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală și autorul grafic. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, operatorul de imagine ar trebui inclus în mod expres în categoria autorilor unei opere audiovizuale, dată fiind importanța contribuției sale la realizarea acesteia. Analizând aceste susțineri, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate tinde la relevarea pretinsei neconstituționalități a textului de lege criticat prin raportare nu la conținutul normativ intrinsec, ci prin raportare la o anumită soluție legislativă pe care acesta nu o cuprinde. Astfel, se susține că textul de lege criticat ar trebui modificat, în sensul includerii și operatorilor de imagine în categoria autorilor operei audiovizuale.

Or, analiza unor astfel de critici de neconstituționalitate nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,"se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“ și, prin urmare, nu are competența de a cenzura o eventuală omisiune legislativă. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa (spre exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999) că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite. Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

18. În subsidiar, Curtea reține că enumerarea cuprinsă în art. 66 din Legea nr. 8/1996, referitoare la categoria autorilor unei opere audiovizuale, nu este una limitativă, dat fiind faptul că, potrivit tezei a doua din același text de lege, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca, în funcție de contribuția creativă la realizarea operei audiovizuale, părțile contractului încheiat în vederea realizării operei audiovizuale, respectiv producătorul operei audiovizuale, pe de o parte, și regizorul sau realizatorul acesteia, pe de altă parte, să poată conveni asupra includerii, în calitate de autori, și a "altor creatori care au contribuit substanțial la crearea acesteia“, respectiv în măsura în care au realizat o contribuție creativă, iar nu exclusiv tehnică, la realizarea operei audiovizuale.

19. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, Curtea reține că, prin acțiunea formulată, autoarea excepției de neconstituționalitate a solicitat instanței de contencios administrativ anularea avizului negativ dat de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (denumit în continuare O.R.D.A.) pentru înființarea organismului de gestiune colectivă Adunarea Constitutivă a Societății de Gestiune a Drepturilor Creatorilor de Imagine, precum și obligarea la emiterea avizului prevăzut de art. 125 din Legea nr. 8/1996. Prin urmare, față de obiectul cauzei aflate pe rolul instanței de judecată și având în vedere că prevederile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 se referă la o condiție cerută pentru realizarea obiectului principal de activitate al organismelor de gestiune colectivă, rezultă că dispozițiile legale criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

20. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, "legătura cu soluționarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. Or, în prezenta cauză, autoarea excepției de neconstituționalitate este o asociație care nu a primit avizul specific pentru a funcționa în calitate de organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, astfel că nu se poate susține în mod pertinent existența unei legături, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, între textul de lege criticat, ce privește o condiție cerută pentru realizarea obiectului principal de activitate al organismelor de gestiune colectivă, respectiv aducerea anterioară la cunoștința publică a drepturilor asupra operelor a căror gestiune le este încredințată de către titulari, și obiectul cauzei deduse soluționării instanței de judecată. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

21. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 din Legea nr. 8/1996, în motivarea acesteia se susține, în esență, că prevederile art. 126 alin. (1) lit. a) vin în contradicție cu prevederile lit. b) și d) din același articol, precum și cu prevederile art. 129 alin. (1) din același act normativ, deoarece impun încheierea unor contracte înaintea constituirii însăși a persoanei juridice ce urmează să le încheie, respectiv organismul de gestiune colectivă. Fără a se arăta în ce constă neconstituționalitatea textului de lege criticat, autoarea excepției de neconstituționalitate solicită modificarea dispozițiilor art. 126 din Legea nr. 8/1996, în sensul indicat de către aceasta, și anume al reglementării unei obligativități a încheierii contractelor de mandat cu titularii de drepturi doar în sarcina organismelor de gestiune deja constituite, O.R.D.A. urmând să emită un aviz provizoriu pentru organismele de gestiune colectivă în curs de constituire, valabil 90 de zile de la data obținerii personalității juridice. Analizând aceste susțineri, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci este nemulțumită, în realitate, de modalitatea de redactare a textului de lege criticat, în sensul că acesta nu conține o soluție legislativă indicată în mod expres. Or, analiza unor astfel de critici de neconstituționalitate nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,"se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“ și, prin urmare, nu are competența de a modifica sau completa prevederile legale criticate. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa (spre exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999) că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv și nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite. Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

22. În subsidiar, Curtea reține că, în ceea ce privește susținerile referitoare la pretinsa contradicție între obligativitatea depunerii la O.R.D.A. a contractelor de mandat încheiate cu titularii de drepturi, în vederea obținerii avizului de constituire și funcționare a organismului de gestiune colectivă, pe de o parte, și, pe de altă parte, inexistența unei persoane juridice legal constituite, în lipsa avizului O.R.D.A., care nu poate încheia contracte valabile, Curtea reține că susținerile referitoare la pretinsa contradicție derivată din interpretarea prevederilor art. 126 din Legea nr. 8/1996 și a celor cuprinse în art. 129 alin. (1) din același act normativ se referă la aspecte legate de interpretarea și aplicarea acestor prevederi legale, aspecte ce intră în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea acțiunii privind anularea avizului negativ dat de O.R.D.A. pentru constituirea Societății de Gestiune a Drepturilor Creatorilor de Imagine. Astfel, instanța de judecată competentă sau instanța ierarhic superioară, în cadrul judecării căilor de atac, este singura în măsură să se pronunțe asupra posibilității încheierii de contracte de mandat cu titularii de drepturi de autor sau drepturi conexe, de către persoana juridică constituită în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare, în vederea obținerii avizului necesar îndeplinirii condițiilor legale pentru a funcționa în calitate de organism de gestiune colectivă, astfel cum acesta este reglementat de art. 125 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. În acest sens Curtea reține că, potrivit art. 124 și art. 125 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe se constituie prin liberă asociere și funcționează în temeiul reglementărilor privind asociațiile fără scop patrimonial, instituite prin Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare, și prin dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 8/1996.