Ordinul CNVM nr. 144/2012 - aprobarea Instrucţiunii nr. 8/2012 privind aplicarea orientărilor cu privire la anumite aspecte ale cerinţelor MiFID privind adecvarea

(1) S.S.I.F. informează clienții, în mod clar și simplu, că motivul evaluării adecvării este de a permite S.S.I.F. să acționeze în cel mai bun interes al clientului. În nicio etapă S.S.I.F. nu trebuie să creeze ambiguități sau confuzii cu privire la propriile responsabilități în cadrul procesului.

(2) Informațiile cu privire la serviciile de consultanță de investiții și administrarea portofoliului includ informații referitoare la evaluarea adecvării. Prin evaluarea adecvării se înțelege întregul proces de colectare a informațiilor despre un client și evaluarea ulterioară a adecvării unui anumit instrument financiar pentru clientul respectiv.

(3) Evaluarea adecvării nu se limitează la recomandări privind cumpărarea unui instrument financiar. Fiecare recomandare trebuie să fie adecvată, indiferent dacă este, de exemplu, o recomandare de cumpărare, de păstrare sau de vânzare. Informațiile cu privire la evaluarea adecvării trebuie să ajute clienții să înțeleagă scopul cerințelor și să îi încurajeze să furnizeze informații corecte și suficiente cu privire la cunoștințele, experiența, situația financiară și obiectivele lor de investiții. S.S.I.F. trebuie să sublinieze clientului faptul că este important să se colecteze informații complete și corecte, astfel încât aceasta să poată recomanda clientului produse sau servicii adecvate.

(4) S.S.I.F. stabilesc prin proceduri clare care este modalitatea prin care își informează clienții cu privire la evaluarea adecvării. Aceste informații pot fi furnizate într-un format standardizat, dacă acesta permite controale a posteriori pentru a verifica dacă informațiile au fost furnizate.

(5) S.S.I.F. ia măsuri pentru a se asigura că clientul înțelege noțiunea de risc de investiții, precum și relația dintre risc și randamentul investițiilor. Pentru a permite înțelegerea de către client a riscului de investiții, S.S.I.F. iau în calcul prevederile art. 116 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006 și utilizarea unor exemple orientative, ușor de înțeles, ale nivelurilor de pierdere care pot apărea în funcție de nivelul de risc asumat și evaluează răspunsul clientului la astfel de scenarii. Clientului i se aduce la cunoștință faptul că scopul acestor exemple, precum și răspunsurile sale la acestea contribuie la stabilirea aversiunii/preferinței clientului față de risc (profilul său de risc) și, prin urmare, a tipurilor de instrumente financiare (și riscurile aferente acestora) care sunt adecvate.

(6) Evaluarea adecvării este responsabilitatea S.S.I.F. S.S.I.F. trebuie să evite să precizeze sau să dea impresia că clientul este cel care decide asupra adecvării investiției sau cel care stabilește instrumentele financiare care corespund propriului profil de risc. De exemplu, S.S.I.F. trebuie să evite să indice clientului că un anumit instrument financiar ales de client este cel adecvat sau să solicite clientului să confirme faptul că un instrument sau serviciu este adecvat.

(1) S.S.I.F. trebuie să instituie, să pună în aplicare și să mențină politici, instrumente și proceduri adecvate care să îi permită să înțeleagă faptele esențiale cu privire la clienții săi și caracteristicile instrumentelor financiare accesibile acestora.

(2) S.S.I.F. pun în aplicare politici și proceduri care să le permită să colecteze și să evalueze toate informațiile necesare efectuării unei evaluări a adecvării pentru fiecare client. De exemplu, S.S.I.F. ar putea utiliza chestionare completate de clienții săi sau în timpul discuțiilor purtate cu aceștia.

(3) Informațiile necesare pentru efectuarea unei evaluări a adecvării includ diferite elemente care pot avea impact, de exemplu, asupra situației financiare a clientului sau asupra obiectivelor de investiții ale acestuia, precum:

a) starea civilă, în special capacitatea juridică a clientului de a angaja active care pot aparține și partenerului său;

b) situația familială, de exemplu, un copil nou-născut sau un copil aflat la vârsta la care începe studiile universitare;

c) situația profesională: pierderea locului de muncă de către un client, apropierea sa de vârsta de pensionare etc.;

d) nevoia de lichidități pentru anumite investiții relevante.

(4) Vârsta clientului reprezintă o informație importantă pentru evaluarea adecvării unei investiții. Atunci când stabilesc informațiile care sunt necesare, S.S.I.F. țin cont de impactul pe care orice modificare a acestor informații l-ar putea avea în ceea ce privește evaluarea adecvării.

(5) S.S.I.F. trebuie să cunoască produsele pe care le oferă. În acest scop, S.S.I.F. pun în aplicare politici și proceduri destinate să asigure că recomandă investiții sau realizează investiții în numele clienților săi numai în cazul în care S.S.I.F. înțeleg caracteristicile produsului sau instrumentului financiar în cauză.

(6) Politicile și procedurile instituite de S.S.I.F. se supun avizării compartimentului de control intern înainte de a fi aprobate de organul competent al S.S.I.F.

(1) S.S.I.F. sunt obligate să se asigure că personalul implicat în aspectele esențiale ale procesului de adecvare posedă un nivel adecvat de cunoștințe și competență.

(2) Personalul S.S.I.F. prevăzut la alin. (1) posedă competențele, cunoștințele și experiența necesare, inclusiv cunoștințe suficiente cu privire la cerințele și procedurile de reglementare relevante, în vederea îndeplinirii responsabilităților care îi revin.

(3) Personalul S.S.I.F. prevăzut la alin. (1) trebuie să dețină competențele necesare pentru a putea evalua nevoile și situația clientului. Acesta trebuie să posede experiență suficientă în domeniul piețelor financiare pentru a înțelege instrumentele financiare care ar urma să fie recomandate (sau cumpărate ori vândute în numele clientului) și să stabilească corespondența dintre caracteristicile instrumentului și nevoile și situația clientului.

(4) Personalul S.S.I.F. prevăzut la alin. (1) trebuie să dețină autorizație de agent pentru servicii de investiții financiare/agent delegat, în conformitate cu prevederile reglementărilor C.N.V.M.

(1) S.S.I.F. stabilesc volumul de informații care trebuie colectate de la clienți cu luarea în considerare a tuturor caracteristicilor serviciilor de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului care urmează a fi furnizate clienților respectivi.

(2) Înainte de a furniza servicii de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului, S.S.I.F. obțin întotdeauna informațiile necesare cu privire la cunoștințele și experiența clientului, situația sa financiară și obiectivele sale de investiții.

(3) Volumul de informații colectate de S.S.I.F. poate varia. Pentru a stabili ce informații sunt necesare și relevante, S.S.I.F. iau în considerare, în ceea ce privește cunoștințele și experiența unui client, situația sa financiară și obiectivele sale de investiții:

a) tipul de instrument financiar sau de tranzacție pe care S.S.I.F. îl/o pot recomanda sau încheia (inclusiv complexitatea și nivelul de risc);

b) natura și amploarea serviciului pe care S.S.I.F. îl pot furniza;

c) natura, nevoile și situația clientului, circumstanțele sociale (starea civilă, situația familială).

(4) Standardul care asigură că o recomandare sau o investiție făcută în contul clientului este adecvată acestuia rămâne întotdeauna același indiferent de volumul de informații care trebuie colectat de S.S.I.F.

(5) Atunci când oferă accesul la instrumente financiare complexe sau riscante, S.S.I.F. analizează cu atenție dacă este necesar să colecteze mai multe informații detaliate despre client decât ar colecta în cazul unor instrumente mai puțin complexe sau mai puțin riscante.

(6) Pentru instrumentele financiare nelichide sau riscante, informațiile necesare includ informații cu privire la intervalul de timp în care clientul este pregătit să dețină investiția, precum și următoarele, după caz, pentru a se asigura că situația financiară a clientului îi permite să investească sau să se investească în contul său, în astfel de instrumente:

a) cuantumul venitului regulat și al venitului total al clientului, indiferent dacă venitul este realizat în mod permanent sau temporar, și sursa acestor venituri (de exemplu, de la locul de muncă, venituri din pensii, venituri din investiții, profituri din închiriere etc.);

b) activele clientului, inclusiv activele lichide, investițiile și proprietățile imobiliare, care ar include investițiile financiare, proprietățile personale și de investiții, contribuțiile la fonduri de pensii facultative și orice depozite de numerar etc. pe care le poate avea clientul. De asemenea, dacă este relevant, S.S.I.F. colectează informații despre condițiile, termenii, accesul, împrumuturile, garanțiile și alte restricții, dacă este cazul, care pot exista pentru activele menționate;

c) angajamentele financiare regulate ale clientului, care includ angajamentele financiare asumate de client sau pe care acesta intenționează să și le asume (debitele clientului, gradul total de îndatorare și alte angajamente periodice etc.).

(7) S.S.I.F. trebuie să definească a priori nivelul de risc al instrumentelor financiare incluse în oferta sa pentru investitori și pe care dintre instrumentele financiare incluse în oferta sa pentru investitori le consideră ca fiind nelichide.

(8) La stabilirea informațiilor care trebuie colectate, S.S.I.F. țin seama de natura serviciului care urmează a fi furnizat. În acest sens:

a) atunci când furnizează servicii de consultanță de investiții, S.S.I.F. colectează informații suficiente pentru a putea evalua capacitatea clientului de a înțelege riscurile și natura fiecăruia dintre instrumentele financiare pe care aceasta preconizează să le recomande clientului respectiv;

b) atunci când S.S.I.F. furnizează servicii de administrare a portofoliului, deoarece deciziile de investiții sunt luate de S.S.I.F. în contul clientului, nivelul necesar de cunoștințe și experiență a clientului cu privire la toate instrumentele financiare care ar putea alcătui portofoliul poate fi mai puțin detaliat decât nivelul pe care ar trebui să îl dețină acesta atunci când S.S.I.F. furnizează un serviciu de consultanță de investiții. Și în acest caz clientul trebuie să înțeleagă cel puțin riscurile globale ale portofoliului și să aibă o înțelegere generală a riscurilor asociate fiecărui tip de instrument financiar care poate fi inclus în portofoliu.

(9) S.S.I.F. colectează mai multe informații despre clienții care solicită consultanță de investiții care să acopere întregul lor portofoliu financiar decât despre clienții care solicită consultanță specifică privind modul de a investi o anumită sumă de bani care reprezintă "o parte relativ mică din portofoliul lor total“, așa cum este aceasta stabilită prin proceduri interne proprii.

(10) S.S.I.F. colectează informații mai detaliate pentru clienții mai în vârstă și potențial vulnerabili care solicită servicii de consultanță de investiții pentru prima dată.

(11) În cazul în care S.S.I.F. furnizează servicii de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului unui client profesional, definit conform art. 2 alin. (1) pct. 1² din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, S.S.I.F. au, în general, dreptul de a presupune că clientul deține nivelul necesar de experiență și cunoștințe și, prin urmare, nu sunt obligate să obțină informații cu privire la acestea.

(12) Atunci când serviciul de investiții constă în furnizarea de consultanță de investiții sau în administrarea portofoliului unui "client profesional per se“, S.S.I.F. au dreptul să presupună că clientul este în măsură să suporte financiar orice riscuri de investiții asociate în concordanță cu obiectivele de investiții ale clientului respectiv și, prin urmare, nu sunt, în general, obligate să obțină informații cu privire la situația financiară a clientului. Aceste informații se obțin în cazul în care obiectivele de investiții ale clientului impun acest lucru. De exemplu, atunci când clientul dorește să acopere un risc, S.S.I.F. trebuie să dețină informații detaliate cu privire la acest risc pentru a putea propune un instrument eficient de acoperire a riscului.

(13) Informațiile pe care S.S.I.F. le colectează depind de nevoile și situația clientului. De exemplu, este posibil ca S.S.I.F. să aibă nevoie de informații mai detaliate despre situația financiară a clientului atunci când obiectivele de investiții ale acestuia sunt multiple și/sau pe termen lung decât atunci când clientul dorește o investiție sigură pe termen scurt.

(14) În cazul în care S.S.I.F. nu obțin suficiente informații pentru a îndeplini cerințele privind adecvarea din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, pentru a furniza un serviciu de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului care să fie adecvat clientului, S.S.I.F. trebuie să nu furnizeze serviciul clientului respectiv.

(15) În cazul prevăzut la alin. (14), S.S.I.F. trebuie să informeze clientul pe un suport durabil cu privire la faptul că nu a obținut suficiente informații pentru a furniza serviciul de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului adecvat clientului și că, în lipsă de informații suficiente, S.S.I.F. nu îi vor furniza clientului serviciul respectiv.

(1) S.S.I.F. adoptă măsuri rezonabile pentru a se asigura că informațiile colectate cu privire la clienți sunt de încredere și pentru a verifica fiabilitatea informațiilor colectate cu privire la clienți. S.S.I.F. trebuie:

a) să nu se bazeze în mod nejustificat pe autoevaluarea clienților în ceea ce privește cunoștințele, experiența și situația financiară;

b) să se asigure că toate instrumentele utilizate în procesul de evaluare a adecvării sunt concepute în mod corespunzător (de exemplu, întrebările nu sunt formulate în așa fel încât să conducă clientul către un anumit tip de investiții); și

c) să adopte măsuri pentru a asigura coerența informațiilor privind clienții.

(2) S.S.I.F. rămân responsabile pentru asigurarea faptului că dețin informații adecvate pentru efectuarea unei evaluări a adecvării și analizează dacă există inexactități evidente în informațiile furnizate de clienții lor. S.S.I.F. se asigură că întrebările pe care le adresează clienților pot fi înțelese corect și că orice altă metodă utilizată pentru a colecta informații este concepută în așa fel încât să se obțină informațiile necesare pentru o evaluare a adecvării.

(3) Autoevaluarea clienților se bazează pe criterii obiective. Astfel, S.S.I.F.:

a) în loc să întrebe un client dacă se consideră suficient de experimentat pentru a investi în anumite instrumente, să întrebe clientul cu ce tipuri de instrumente este familiarizat;

b) în loc să întrebe dacă clienții consideră că dispun de fonduri suficiente pentru a investi, să solicite informații concrete cu privire la situația financiară a clientului;

c) în loc să întrebe dacă un client se simte confortabil atunci când își asumă riscuri, să întrebe ce nivel de pierdere pe o anumită perioadă de timp ar fi dispus clientul să accepte, fie pentru investiția individuală, fie pentru întreg portofoliul.

(4) Dacă S.S.I.F. se bazează pe instrumente care se utilizează de clienți în cadrul procesului de evaluare a adecvării (chestionare on-line sau un software de stabilire a profilului de risc etc.), S.S.I.F. se asigură că au sisteme adecvate și controale pentru a se asigura că instrumentele sunt potrivite scopului și produc rezultate satisfăcătoare. Software-ul de stabilire a profilului de risc poate include o serie de controale ale coerenței răspunsurilor oferite de clienți pentru a evidenția contradicțiile dintre diferitele informații colectate.

(5) S.S.I.F. adoptă măsuri rezonabile pentru a reduce riscurile potențiale asociate utilizării unor astfel de instrumente. Riscurile potențiale pot apărea în cazul în care clienții, din proprie inițiativă sau când sunt încurajați de personalul orientat către clienți, își modifică răspunsurile pentru a obține accesul la instrumente financiare, care este posibil să nu le fie adecvate.

(6) Pentru a asigura coerența informațiilor clienților, S.S.I.F. analizează informațiile colectate în ansamblu și sunt atente la orice contradicții relevante între diferitele informații colectate și contactează clientul pentru a remedia eventualele neconcordanțe semnificative sau inexactități. Exemple de astfel de contradicții apar în cazul clienților care posedă cunoștințe sau experiență reduse și o atitudine agresivă la risc sau care prezintă un profil de risc prudent și obiective de investiții ambițioase.

(1) Atunci când furnizează consultanță de investiții cu caracter continuu sau un serviciu continuu de administrare a portofoliului, S.S.I.F. mențin informații adecvate și actualizate cu privire la client, pentru a putea efectua evaluarea necesară a adecvării acestui serviciu. Prin urmare, S.S.I.F. adoptă proceduri care să definească:

a) ce parte a informațiilor colectate se supune actualizării și cu ce frecvență;

b) modul în care se realizează actualizarea și măsurile întreprinse de către S.S.I.F. atunci când se primesc informații suplimentare sau actualizate sau când clientul nu reușește să furnizeze informațiile solicitate.

(2) Frecvența actualizării informațiilor variază, cel puțin, în funcție de profilurile de risc ale clienților stabilite pe baza informațiilor colectate cu privire la un client în conformitate cu cerințele de adecvare. S.S.I.F. stabilesc profilul de risc de investiții al clientului, și anume tipul de servicii de investiții sau instrumentele financiare care pot fi, în general, adecvate pentru acesta, luând în considerare cunoștințele și experiența clientului, situația sa financiară și obiectivele sale de investiții. Un profil de risc mai ridicat impune o actualizare mai frecventă decât un profil de risc mai scăzut.

(3) Anumite evenimente pot declanșa un proces de actualizare; acest lucru ar putea fi valabil, de exemplu, în cazul clienților care ajung la vârsta de pensionare, divorțează, li se naște un copil, își pierd locul de muncă, își pierd veniturile, anulează sau li se anulează o poliță de asigurare etc.

(4) Actualizarea se realizează în timpul întâlnirilor periodice cu clienții sau prin trimiterea unui chestionar de actualizare către clienți. S.S.I.F. adoptă măsuri relevante care pot să includă modificarea profilului clientului pe baza noilor informații actualizate colectate.

(5) Actualizarea informațiilor cu privire la clienții cu profil de risc scăzut se va realiza cel puțin cu o frecvență anuală, iar în cazul clienților cu profil de risc crescut actualizarea informațiilor se va realiza cu o frecvență cel puțin semestrială.

(1) În cazul unui client persoană juridică sau al unui grup de două sau mai multe persoane fizice ori în cazul în care una sau mai multe persoane fizice sunt reprezentate de o altă persoană fizică, pentru a identifica persoana care face obiectul evaluării adecvării S.S.I.F. se bazează în primul rând pe cadrul juridic aplicabil.

(2) În cazul în care cadrul juridic nu furnizează suficiente indicii pentru identificarea persoanei care face obiectul evaluării adecvării și, în special, în cazul în care nu a fost desemnat niciun reprezentant unic (așa cum poate fi cazul pentru un cuplu căsătorit), S.S.I.F., pe baza politicii stabilite în prealabil prevăzute la art. 5, convine cu persoanele relevante (reprezentanții entității juridice, persoanele care aparțin grupului sau persoanele fizice reprezentate) cu privire la persoana care face obiectul evaluării adecvării și modul în care această evaluare va fi realizată în practică, inclusiv cu privire la persoana de la care colectează informații cu privire la cunoștințe și experiență, situația financiară și obiectivele de investiții. S.S.I.F. înregistrează acordul realizat cu persoanele relevante.

(3) Atunci când clientul este o persoană fizică reprezentată de o altă persoană fizică sau atunci când clientul este o entitate care nu se încadrează în prevederile art. 1 din anexa nr. 8 la Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, situația financiară și obiectivele de investiții ar trebui să fie cele ale clientului de bază (persoană fizică reprezentată sau entitatea anterior menționată), în timp ce experiența și cunoștințele ar trebui să fie cele ale reprezentantului persoanei fizice sau ale persoanei autorizate să efectueze tranzacții în numele entității.

(4) S.S.I.F. instituie o politică privind persoana care face obiectul evaluării adecvării în cazul unei persoane juridice sau al unui grup de două ori mai multe persoane fizice sau în cazul uneia ori mai multor persoane fizice reprezentate de o altă persoană fizică. Politica S.S.I.F. prevede că sunt luate în considerare interesele tuturor persoanelor în cauză și nevoia acestora de protecție.

(5) În cazul în care nu se ajunge la un acord cu privire la persoana care se evaluează și în cazul în care situațiile financiare ale persoanelor care aparțin grupului diferă, S.S.I.F. iau în considerare persoana cea mai relevantă în acest sens (de exemplu, persoana cu cea mai slabă situație financiară). La fel se procedează atunci când se iau în considerare obiectivele de investiții (și anume, persoana cu cele mai conservatoare obiective de investiții) sau experiența și cunoștințele acestora (de exemplu, persoana autorizată să efectueze tranzacții cu cea mai puțină experiență și cele mai puține cunoștințe).

(6) În situațiile în care două sau mai multe persoane sunt autorizate să efectueze în comun tranzacții în numele grupului (cum poate fi cazul conturilor comune), profilul clientului, astfel cum este definit de S.S.I.F., reflectă capacitatea diferitelor persoane competente de a adopta decizii de investiții, precum și impactul potențial al acestor decizii asupra situației financiare individuale și asupra obiectivelor de investiții ale acestora.

(1) Pentru a putea oferi clienților investiții adecvate, S.S.I.F. stabilesc politici și proceduri pentru a se asigura că în mod constant țin seama de:

a) toate informațiile disponibile privind clientul, care pot fi relevante pentru evaluarea adecvării unei investiții, inclusiv portofoliul actual de investiții al clientului (și alocarea activelor în cadrul acestui portofoliu);

b) toate caracteristicile semnificative ale investițiilor luate în considerare în evaluarea adecvării, inclusiv toate riscurile relevante și orice costuri directe sau indirecte pentru client, informând clienții în conformitate cu prevederile art. 119 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006.

(2) S.S.I.F. care se bazează pe instrumente în procesul de evaluare a adecvării (cum ar fi modele de portofoliu, software de alocare a activelor sau un instrument de realizare a profilului de risc pentru investiții potențiale) dispun de sisteme și controale adecvate pentru a se asigura că instrumentele sunt potrivite scopului și obțin rezultate satisfăcătoare.

(3) În vederea îndeplinirii cerinței prevăzute la alin. (2), instrumentele pe care se bazează S.S.I.F. în procesul de evaluare a adecvării sunt concepute astfel încât să țină seama de toate caracteristicile relevante ale fiecărui client sau instrument financiar. De exemplu, instrumentele care clasifică clienții sau instrumentele financiare într-o manieră generală nu corespund acestui scop.

(4) S.S.I.F. instituie politici și proceduri care să le permită să asigure, printre altele, că:

a) serviciile de consultanță și de administrare a portofoliului furnizate clientului țin seama de un grad adecvat de diversificare a riscurilor;

b) clientul înțelege în mod corect relația dintre risc și randament, spre exemplu, remunerația inevitabil scăzută a instrumentelor financiare cu risc considerat scăzut, incidența orizontului de timp cu privire la această relație și impactul costurilor asupra investițiilor sale;

c) situația financiară a clientului poate finanța investițiile și clientul poate suporta eventualele pierderi rezultate din investiții;

d) orice recomandare personală sau tranzacție încheiată în cursul furnizării unui serviciu de consultanță de investiții sau de administrare a portofoliului, în cazul în care este implicat un instrument financiar nelichid, ia în considerare durata de timp în care clientul este pregătit să rețină investiția; și

e) orice conflicte de interese sunt împiedicate să afecteze negativ calitatea evaluării adecvării.

(1) În aplicarea prevederilor art. 10 alin. (4), ale art. 66 alin. (1), precum și ale art. 63 alin. (2) lit. f) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 32/2006, atunci când prestează servicii de consultanță pentru investiții și/sau administrarea portofoliului, S.S.I.F. trebuie cel puțin:

a) să mențină măsuri adecvate de înregistrare și de păstrare pentru a asigura păstrarea unei evidențe sistematice și transparente în ceea ce privește evaluarea adecvării, inclusiv orice consultanță de investiții furnizată și toate investițiile (și dezinvestițiile) realizate;

b) să se asigure că măsurile de păstrare a evidenței și a înregistrărilor sunt proiectate pentru a permite detectarea erorilor în ceea ce privește evaluarea adecvării (cum ar fi vânzarea abuzivă);

c) să se asigure că evidențele și înregistrările păstrate sunt accesibile pentru persoanele relevante din cadrul S.S.I.F. și pentru C.N.V.M.;

d) să dispună de procese adecvate pentru a diminua orice deficiențe sau limitări ale măsurilor de păstrare a evidenței și înregistrărilor.

(2) Măsurile de păstrare a evidenței și înregistrărilor adoptate de S.S.I.F. trebuie astfel concepute încât să permită S.S.I.F. să urmărească ex-post motivul pentru care o investiție a fost efectuată. Acest lucru este important în cazul unui litigiu între un client și S.S.I.F. Orice erori de păstrare a evidenței și înregistrărilor pot împiedica C.N.V.M. să aprecieze calitatea procesului de evaluare a adecvării al S.S.I.F. și pot slăbi capacitatea de gestionare a informațiilor necesare identificării riscurilor de vânzare abuzivă.

(3) S.S.I.F. au obligația să înregistreze toate informațiile relevante cu privire la evaluarea adecvării, cum ar fi informațiile despre client (inclusiv modul în care informațiile respective sunt utilizate și interpretate pentru a stabili profilul de risc al clientului), și informații cu privire la instrumentele financiare recomandate clientului sau achiziționate în numele clientului. Aceste înregistrări trebuie să includă:

a) orice modificări aduse de S.S.I.F. în ceea ce privește evaluarea adecvării, în special, orice modificare a profilului de risc de investiții al clientului;

b) tipurile de instrumente financiare care corespund profilului și raționamentul unei astfel de evaluări, precum și orice modificări și motivarea acestora.