Decizia CCR nr. 469 din 23.09.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua prin raportare la art. 33,art. 34 alin. 1 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4,art. 33,art. 34 alin. (1) și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Rica Elena Neagu în Dosarul nr. 1.730/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 282D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Dănilă Ștefan Matei, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, dat fiind faptul că se aplică retroactiv, sancționând conduita persoanelor care au formulat cereri de restituire cu respectarea termenelor instituite de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008. Se mai arată că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție, prin discriminarea creată față de persoanele care trebuie să se supună noilor termene, mai lungi, de soluționare a cererilor. De asemenea, este încălcat și dreptul de acces liber la justiție, drept a cărui exercitare nu este posibilă în interiorul termenelor stabilite de prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 3 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.730/2/2011 *, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4,art. 33,art. 34 alin. (1) și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Rica Elena Neagu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, în vederea stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent, precum și la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că interpretarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, raportate la însuși domeniul de reglementare al legii, astfel cum este definit în titlul acesteia, impune aplicabilitatea acestora doar în privința cererilor aflate în etapa de finalizare a procedurilor de stabilire a măsurilor reparatorii ce se acordă persoanelor ale căror cereri au fost formulate și depuse în termenul legal. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, în temeiul art. 4 din Legea nr. 165/2013, termenele din art. 33 s-ar aplica și cererilor de chemare în judecată aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor, întrucât nu există referire expresă la faptul că litigiilor aflate în procedura judiciară, introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, le sunt aplicabile doar măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, iar nu și dispozițiile relative la procedura administrativă, prevăzute de art. 33,art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, referitoare la pronunțarea deciziilor de admitere sau respingere a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. În acest sens, autoarea excepției de neconstituționalitate consideră că este absurd să se pretindă unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită ce a avut-o în cadrul ordinii de drept în vigoare, anterioară intrării în vigoare a unei legi care reglementează o altă conduită, în condițiile în care nu putea să prevadă o reglementare viitoare de către legiuitor.

7. Se mai arată că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului neretroactivității legii, dat fiind că o lege adoptată după momentul inițierii unui litigiu nu este aplicabilă acestuia, decât cu consecința afectării drepturilor și intereselor legitime ale persoanei. În acest sens, se invocă principiul tempus regit actum, în virtutea căruia orice litigiu este guvernat de legea aplicabilă la momentul demarării lui. De asemenea, invocă principiul securității raporturilor juridice, principiu care trebuie respectat prin raportare la principiul neretroactivității legii. Totodată, arată că prin invocarea de către instanțele de judecată, din oficiu, a excepției de prematuritate, se încălca dreptul la un proces echitabil, din perspectiva soluționării cauzei într-un termen rezonabil. Așa fiind, apreciază că prevederile art. 4 raportat la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, prin extinderea aplicabilității lor și asupra cererilor aflate pe rolul instanțelor la data de 20 mai 2013, care au ca obiect soluționarea notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001 și a Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, încalcă principiul fundamental al neretroactivității legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.

8. Se mai susține că prevederile art. 4 raportat la art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi. Astfel, se apreciază că prevederile legale criticate nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001, creând inegalități majore între persoanele care au depus cereri la entitățile învestite de lege. În acest context, arată că cetățenii care au promovat acțiuni în justiție pentru soluționarea notificărilor anterior apariției Legii nr. 165/2013, având în prezent cauzele pe rol, sunt în mod evident dezavantajați prin aplicarea legii noi sub aspectul termenelor impuse de art. 33-35 ale acestei legi, fața de cei ale căror notificări au fost soluționate deja pe fond, în procedura administrativă sau judiciară, chiar dacă aceștia din urmă nu au primit efectiv măsurile reparatorii.

9. Autoarea excepției de neconstituționalitate mai arată că dreptul de acces la justiție permite depunerea oricărei cereri a cărei rezolvare este de competența instanțelor judecătorești, iar caracterul legitim sau nelegitim al cererilor va fi apreciat în urma judecării lor și va fi constatat prin hotărâre judecătorească. Prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere dreptului de acces la justiție, drept a cărui exercitare nu este posibilă în interiorul termenelor stabilite de textele de lege criticate. Or, restrângerea exercițiului acestui drept poate avea loc doar în condițiile reglementate de art. 53 din Constituție. Așa fiind, efectivitatea dreptului de acces la justiție și termenul rezonabil de soluționare a cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 sunt încălcate de prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, în condițiile în care accesul la justiție este permis abia după 6 luni de la expirarea termenelor de 12, 24 sau 36 de luni, ce încep să curgă de la 1 ianuarie 2014.

10. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate în sensul că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, arată că trebuie făcută distincția între situațiile juridice de natură legală, cărora li se aplică legea nouă, în măsura în care aceasta le surprinde în curs de constituire, și situații juridice voluntare, care rămân supuse, în ceea ce privește validitatea condițiilor de fond și de formă, legii în vigoare la data întocmirii actului juridic care le-a dat naștere. Unor situații juridice voluntare nu pot fi asimilate acțiunile în justiție aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Dimpotrivă, acestea sunt asimilabile unor situații juridice legale, în desfășurare, surprinse de legea nouă înaintea definitivării lor și, de aceea, intrând sub incidența noului act normativ. De asemenea, nu sunt încălcate nici dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere faptul că, pe de o parte, modul de interpretare și aplicare a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 este de competența instanțelor judecătorești, nefiind o chestiune de neconstituționalitate a legii, iar, pe de altă parte, legea nouă preia această categorie de litigii, indiferent de stadiul procesual, și instituie o altă procedură de continuare a procedurilor de reparație, fără să aducă atingere drepturilor câștigate în procedurile anterioare.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 4 prin raportare la prevederile art. 34 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale în măsura în care termenele instituite se aplică proceselor în curs de judecată, iar prevederile art. 35 din același act normativ sunt constituționale. În acest sens, arată că, prin aplicarea art. 4 raportat la art. 34 din Legea nr. 165/2013, ne aflăm într-o situație similară celei constatate ca fiind neconstituțională prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, în măsura în care termenele instituite de noua lege, în care vor fi soluționate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezintă un impediment în desfășurarea procesului aflat pe rolul instanței de judecată. în acest mod, s-a acționat, de fapt, asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Or, neretroadivitatea legii impune ca noua lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispozițiilor legii anterioare, ci doar acțiunilor care se efectuează după intrarea în vigoare a acesteia, rămânând valabile cele efectuate în perioada activității legii vechi. De asemenea, intervenția art. 34 din Legea nr. 165/2013, în procesele aflate pe rolul instanțelor de judecată, de cele mai multe ori a condus la respingerea ca prematur introduse a cererilor de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ceea ce apare ca o ingerință a legiuitorului în procesul de realizare a justiției. În egală măsură, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii acțiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă, contravine și principiului soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil, prevăzut de art. 6 din noul Cod de procedură civilă, consacrare a art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte. Se mai apreciază că prevederile art. 4 raportate la cele cuprinse în art 34 din Legea nr. 165/2013 contravin și dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, dat fiind faptul că persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situație mai favorabilă, dar discriminatorie față de persoanele ale căror procese au fost în curs de soluționare la data intrării în vigoare a noului act normativ. Pe de altă parte, se arată că prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale, deoarece introducerea unor noi termene de soluționare a dosarelor, precum și pentru sesizarea instanțelor de judecată nu aduce atingere principiilor constituționale invocate. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 prin raportare la art. 33 din Legea nr. 165/2013, apreciază că aceasta este inadmisibilă, ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014.

13 Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4,art. 33,art. 34 alin. (1) și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea reține că obiectul acesteia îl reprezintă dispozițiile art. 4 teza a doua prin raportare la art. 33,art. 34 alin. (1) și art. 35 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât, în acord cu motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea se va pronunța asupra acestor din urmă prevederi legale, potrivit cărora:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 33:"(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autoritătii Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1).";

-Art. 34 alin. (1): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării in vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.";

- Art. 35:"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăptă la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru. "

16. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 53 alin. (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că aceste prevederi legale au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin prisma unor critici de neconstituționalitate identice celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 231 din 16 aprilie 2014, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 și a constatat că aceste prevederi legale sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor Prin urmare, în prezenta cauză, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua, prin raportare la prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013, urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. Curtea mai reține că, în aceste condiții, decizia de constatare a neconstituționalității dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr, 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din noul Cod de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 27 mai 2014).

18. În ceea ce privește invocarea neconstituționalității dispozițiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) și art. 35 din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că, în raport cu obiectul cauzei deduse soluționării instanței de judecată, prevederile art. 34 alin. (1) și art. 35 din Legea nr 165/2013 nu sunt incidente în cadrul soluționării cauzei aflate pe rolul instanței de judecată. Astfel, litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate a fost declanșat ca urmare a acțiunii persoanei îndreptățite de a sesiza instanța de judecată în cazul refuzului nejustificat de soluționare a notificării privind restituirea unui imobil preluat în mod abuziv, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Prin urmare, având în vedere că prevederile art. 34 din Legea nr 165/2013 se referă la soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și la cele care vor fi transmise acestuia ulterior datei intrării în vigoare a legii, iar dispozițiile art. 35 din același act normativ reglementează căile de atac împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că prevederile legaje criticate nu au legătură cu soluționarea fondului cauzei. În consecință, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare art. 34 alin. (1) și art. 35 din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.