ANEXĂ - REGULAMENT. - Ordinul MJ nr. 3573/C/2014 - aprobarea Regulamentului - modalităţile de exercitare a atribuţiilor ce revin Ministerului Justiţiei în calitatea sa de autoritate centrală, desemnată prin Legea nr. 100/1992 pt. aderarea României la Convenţia de la...

Atribuțiile ce revin Ministerului Justiției, în calitatea sa de autoritate centrală română pentru ducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin Convenția asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, denumită în continuare Convenție, sunt îndeplinite prin Direcția drept internațional și cooperare judiciară - Serviciul de cooperare judiciară internațională în materie civilă și comercială.

Principalele atribuții ale autorității centrale române, în cazul în care este sesizată cu o cerere de înapoiere a unui copil la reședința sa obișnuită din străinătate, formulată în temeiul art. 3 din Convenție, de către o persoană fizică, instituție, organism interesat ori de către autoritatea centrală a unui stat parte la Convenție, denumite în continuare transmițător, sunt următoarele:

a) confirmă primirea cererii;

b) verifică cererea sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de Convenție și, după caz, solicită de la transmițător informații și/sau documente, în completarea setului de acte;

c) restituie, motivat, cererea, atunci când constată că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 4 sau art. 27 din Convenție;

d) întreprinde demersurile necesare pe lângă Ministerul Afacerilor Interne, în principal, în vederea localizării pe teritoriul României a copilului și a persoanei care a deplasat copilul din statul reședinței sale obișnuite, pe baza informațiilor menționate în cererea de înapoiere; în cazul în care informațiile primite de la autoritățile române competente nu confirmă localizarea copilului pe teritoriul României, cererea se restituie transmițătorului făcându-se mențiune despre aceasta;

e) în cazul în care autoritatea centrală are indicii că minorul a cărui înapoiere se solicită se află pe teritoriul altui stat parte la Convenție, transmite cererea direct și fără întârziere autorității centrale a acelui stat, informând despre acest demers transmițătorul;

f) încearcă soluționarea pe cale amiabilă a conflictului dintre părți, în vederea înapoierii de bunăvoie a copilului în statul reședinței sale obișnuite, inclusiv prin mediere;

g) informează instanța română cu privire la necesitatea respectării dispozițiilor art. 16 din Convenție, în cazul în care are cunoștință despre existența pe rolul acestei instanțe a unei cauze având ca obiect încredințarea copilului;

h) întreprinde demersurile prevăzute de lege în vederea desemnării de către decanul baroului teritorial competent a unui avocat din oficiu, care să acorde asistență judiciară gratuită reclamantului din străinătate, în fața instanțelor române;

i) atunci când ia cunoștință, pe orice cale, că minorul este în pericol, autoritatea centrală română sesizează autoritățile competente cu atribuții în domeniul protecției copilului pentru a lua, dacă este cazul, oricare dintre măsurile de protecție a copilului prevăzute de legislația în vigoare;

j) informează transmițătorul cererii cu privire la hotărârea judecătorească pronunțată în cauză; în acest scop, autoritatea centrală română asigură transmiterea acesteia prin fax, e-mail și servicii poștale; totodată, autoritatea centrală română informează pe transmițătorul cererii cu privire la posibilitatea exercitării căii de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în cauză, în termenul prevăzut de lege; numai la cererea expresă a transmițătorului, autoritatea centrală română poate facilita traducerea hotărârii judecătorești de către un traducător autorizat și transmiterea acesteia prin fax; în această situație, traducerea va fi efectuată în limba franceză sau engleză;

k) îndeplinește orice alte atribuții care decurg din aplicarea Convenției.

Atribuțiile autorității centrale române, atunci când transmite unei autorități centrale din străinătate o cerere formulată de către o persoană, instituție sau un organism interesat din România, denumite în continuare solicitant, în vederea obținerii înapoierii unui copil deplasat sau reținut ilicit într-un stat parte la Convenție sunt, în principal, următoarele:

a) examinează petiția și actele doveditoare anexate acesteia;

b) în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 din Convenție, transmite solicitantului formularele-tip de cerere de înapoiere și procură, îndrumându-l în vederea completării lor;

c) după verificarea cererii de înapoiere a copilului, a procurii și a documentelor doveditoare, primite de la solicitant, redactate în limba română și însoțite de o traducere în una dintre limbile acceptate de statul solicitat, conform dispozițiilor art. 24 din Convenție, autoritatea centrală română le transmite, prin fax, e-mail și servicii poștale, autorității centrale a statului parte la Convenție pe teritoriul căruia se afirmă că a fost deplasat ilicit sau reținut copilul; setul de documente este însoțit de certificatul de legislație emis de autoritatea centrală română prin care se atestă dispozițiile legale în vigoare în materia încredințării copilului;

d) în cazul în care, după confirmarea primirii cererii, autoritatea centrală solicitată cere informații suplimentare,

autoritatea centrală română este obligată să furnizeze aceste informații, după caz, prin consultarea solicitantului;

e) transmite, cu celeritate, solicitantului din România informațiile primite de la autoritatea centrală solicitată referitoare la stadiul de soluționare a cauzei;

f) în cazul în care autoritatea competentă străină dispune înapoierea copilului în România, autoritatea centrală română cooperează cu autoritatea centrală solicitată pentru a facilita înapoierea copilului pe teritoriul României și, atunci când este cazul, a persoanei care îl însoțește;

g) confirmă autorității centrale solicitate înapoierea copilului pe teritoriul României;

h) îndeplinește orice alte atribuții care decurg din aplicarea Convenției.

Atribuțiile autorității centrale române, atunci când este sesizată cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Convenție sau ale art. 19 din Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, republicată, în vederea obținerii unei hotărâri prin care să se constate că deplasarea sau neînapoierea unui copil a fost ilicită în sensul art. 3 din Convenție, sunt următoarele:

a) primește de la reclamant cererea și înscrisurile doveditoare anexate acesteia;

b) verifică cererea și înscrisurile anexate sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 19 din Legea nr. 369/2004, republicată; în cazul în care se constată că acestea nu îndeplinesc condițiile legii, autoritatea centrală română le restituie reclamantului, punându-i în vedere să modifice cererea sau, după caz, să completeze actele anexate în susținerea acesteia;

c) depune cererea și înscrisurile în sprijinul cererii, cu adresă de înaintare la instanța română competentă, respectiv Tribunalul București;

d) comunică instanței române competente orice informații relevante în soluționarea cererii, primite de la autoritatea judiciară sau administrativă solicitantă;

e) transmite autorității judiciare sau administrative solicitante, direct ori prin intermediul autorității centrale a statului solicitant, orice date sau informații privind stadiul procedurilor în curs în fața instanței române; de asemenea, comunică acesteia hotărârea instanței române însoțită de o traducere în limba statului solicitant ori în limba franceză sau engleză; traducerea va fi efectuată, prin grija autorității centrale române, de către un traducător autorizat.

Dispozițiile art. 1-3 se aplică în mod corespunzător atunci când autoritatea centrală română acționează ca autoritate solicitată sau solicitantă, în vederea acordării asistenței pentru organizarea ori protejarea exercitării dreptului de vizitare a unui copil, potrivit prevederilor Convenției.