Decizia CCR nr. 311/2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. (2) din Codul de procedură penală

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 311

din 5 iunie 2025

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. (2) din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Caramalău și de Ștefan Codruț în Dosarul nr. 11.680/281/2018/a24 al Judecătoriei Ploiești — Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.702D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune

concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât controlul de constituționalitate are în vedere conformitatea normelor criticate în raport cu dispozițiile constituționale, iar nu cu alte prevederi legale, invocate de autor. Totodată, apreciază că, prin motivele de neconstituționalitate formulate, autorul solicită completarea dispozițiilor de lege criticate.

CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea penală nr. 1.124 din 1 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.680/281/2018/a24, Judecătoria Ploiești — Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Alexandru Caramalău și de Ștefan Codruț într-o cauză penală în care autorii excepției au calitatea de inculpați, cu privire la aceștia fiind dispusă schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune pentru care legea prevede posibilitatea împăcării/ medierii.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate prin faptul că nu prevăd posibilitatea împăcării părților, ulterior citirii actului de sesizare, în ipoteza schimbării încadrării juridice a faptei într-o infracțiune pentru care legea prevede posibilitatea împăcării.

6. Judecătoria Ploiești — Secția penală, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 386 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Dacă noua încadrare juridică vizează o infracțiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instanța de judecată cheamă persoana vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plângere prealabilă. În situația în care persoana vătămată formulează plângere prealabilă, instanța continuă cercetarea judecătorească, în caz contrar dispunând încetarea procesului penal.”

11. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că normele procesual penale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii și ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 222 din 20 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2023, a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 159 alin. (3) teza finală din Codul penal, care privește sintagma „și dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței”, este constituțională numai în măsura în care nu se aplică în ipoteza schimbării încadrării juridice a faptei, ulterior citirii actului de sesizare a instanței, într-o infracțiune pentru care legea a prevăzut în mod expres că este posibilă împăcarea. Prin aceeași decizie, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. (2) din Codul de procedură penală, constatând că acestea sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

13. Astfel, prin Decizia nr. 222 din 20 aprilie 2023, precitată, paragraful 64, Curtea a reținut că, în condițiile în care prin această decizie se stabilește interpretarea constituțională a soluției legislative cuprinse în art. 159 alin. (3) teza finală din Codul penal, în urma admiterii acestei excepții, prevederile art. 386 alin. (2) din Codul de procedură penală nu conțin, în sine, niciun element de neconstituționalitate, impunându-se, prin urmare, o soluție de respingere a acestei din urmă excepții, ca neîntemeiată, în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate.

14. Curtea a reținut, totodată, că interpretarea constituțională a dispozițiilor art. 159 alin. (3) teza finală din Codul penal este suficientă pentru îndepărtarea viciului de neconstituționalitate constatat și care vizează ipoteza schimbării încadrării juridice a faptei, ulterior citirii actului de sesizare a instanței, într-o infracțiune pentru care legea a prevăzut în mod expres că este posibilă împăcarea.

15. Pentru aceste motive Curtea a reținut că nu este necesară nicio intervenție asupra instituției schimbării încadrării juridice a faptei, astfel cum este reglementată de art. 386 din Codul de procedură penală (în același sens a se vedea Decizia nr. 450 din 13 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1073 din 28 noiembrie 2023, paragrafele 12-14).

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus menționată, atât considerentele, cât și soluția pronunțată prin deciziile mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

← Decizia CCR nr. 636/2024 referitoare la excepția de...		Decizie ÎCCJ (RIL). Competența Judecătoriei la Ridicări Auto... →

Publicate în același Monitor Oficial:

Decizia CCR nr. 633/2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023... Decizia CCR nr. 636/2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023... Decizie ÎCCJ (RIL). Competența Judecătoriei la Ridicări Auto Fără Contravenție