Decizia CCR nr. 499 din 7.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua prin raportare la art. 35 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și ale art. 20 cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Marilena Barbu și Societatea Comercială "Real Grup Invest" - S.A. din București în Dosarul nr. 451/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 26D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

4. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 40D/2014, nr. 140D/2014, nr. 297D/2014, nr. 433D/2014, nr. 499D/2014 și nr. 534D/2014, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Florian Constantin Stănoiu în Dosarul nr. 2.215/2/2012*, Mihaela Vartolomato și Societatea Comercială "Real Grup Invest" - S.A. din București în Dosarul nr. 218/2/2012*, Oana Marilena Niculescu în Dosarul nr. 3.918/2/2012*, Mago Susana, Hunyadi Matei și Societatea Comercială "Real Grup Invest" - S.A. din București în Dosarul nr. 2.179/2/2012*, Florentina Ștefania Negrilă, Maria Tripon, Cristian Tripon, Ancuța Manole și Societatea Comercială "Real Grup Invest" - S.A. din București în Dosarul nr. 347/2/2012* și, respectiv, Floarea Aruxandrei și Elena Ecaterina Dănilă în Dosarul nr. 1.056/2/2012*, toate cauze înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

5. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Magistratul-asistent învederează că, în dosarele nr. 40D/2014 și nr. 140D/2014, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere conținând argumente în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

7. Președintele Curții, având în vedere identitatea dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție problema conexării lor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menționate. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 534D/2014, nr. 499D/2014, nr. 433D/2014, nr. 297D/2014, nr. 140D/2014 și nr. 40D/2014 la Dosarul nr. 26D/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepției de neconstituționalitate. Apreciind că, pentru identitate de rațiune, în prezenta cauză își mențin valabilitatea argumentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 și, respectiv, respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin Încheierea din 19 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 451/2/2012*, Decizia nr. 5.433 din 2 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2.215/2/2012*, Decizia nr. 5.653 din 9 decembrie, pronunțată în Dosarul nr. 218/2/2012*, încheierea din 16 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 3.918/2/2012*, Decizia civilă nr. 1.655 din 6 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.179/2/2012*, încheierea din 20 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 347/2/2012*, și, respectiv, prin încheierea din 20 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.056/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și a prevederilor art. 20 cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Excepția a fost ridicată de Marilena Barbu și Societatea Comercială "Real Grup Invest" - S.A. din București, Florian Constantin Stănoiu, Mihaela Vartolomato, Oana Marilena Niculescu, Mago Susana, Hunyadi Matei, Florentina Ștefania Negrilă, Maria Tripon, Cristian Tripon, Ancuța Manole, Floarea Aruxandrei și Elena Ecaterina Dănilă în cauze având ca obiect soluționarea unor recursuri promovate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva unor sentințe prin care aceasta a fost obligată să emită, în favoarea reclamanților, decizii reprezentând titlul de despăgubire.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile art. 4 și ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și neîngrădirea prin lege a acestor drepturi și ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul părților la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece textele de lege criticate determină aplicarea, în recurs, a legii noi, și nu a legii sub imperiul căreia a fost inițiată acțiunea judecătorească.

11. În acest sens, se arată că prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stabilesc căile de atac în justiție împotriva deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, precum și competența materială și teritorială a instanțelor judecătorești, în condițiile în care art. 20 cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 stabilește în continuare competența materială și teritorială a instanței de contencios administrativ în ceea ce privește contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, menținerea unui atare sistem paralel de control judiciar este discriminatorie, deoarece "în recurs nu se poate formula o cerere de contestare a cuantumului despăgubirilor acordate." Se mai arată că dreptul de acces la justiție s-a născut înainte de intrarea în vigoare a legii noi, astfel încât condiționarea acestuia de respectarea noilor termene instituite prin art. 35 din Legea nr. 165/2013 este neconstituțională.

12. În ceea ce privește neconstituționalitatea prevederilor art. 20 cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005, se arată că aceste prevederi legale sunt norme de procedură, care au rolul de a asigura respectarea normelor substanțiale cuprinse în art. 16 din același act normativ. Se mai susține că, având în vedere că prevederile art. 16 cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt în prezent abrogate, menținerea căii de atac în justiție, în temeiul art. 20 din același act normativ, este iluzorie, de vreme ce nu mai este recunoscut de legea nouă însuși dreptul substanțial protejat, respectiv dreptul la despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005.

13. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 4,art. 34 alin. (1) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale, fiind încălcat principiul constituțional al neretroactivității legii. În acest sens, arată că textul de lege criticat acționează asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum (Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008). Or, neretroactivitatea legii impune ca noua lege să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispozițiilor legii anterioare, ci doar acțiunilor care se efectuează după intrarea în vigoare a acesteia, rămânând valabile cele efectuate în perioada activității legii vechi.

16. Se mai arată că susținerile referitoare la neconstituționalitatea prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013 și ale art. 20 cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 aduc în discuție aspecte legate de modul de aplicare și interpretare a legii, motiv pentru care acestea nu pot fi reținute. Cu toate acestea, Avocatul Poporului apreciază că o reluare a procedurilor cu caracter administrativ contravine principiului soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil, prevăzut de art. 6 din noul Cod de procedură civilă, fiind o consacrare a art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte.

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul- raportor, notele depuse la dosare, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost Curtea Constituțională sesizată, îl constituie prevederile art. 4 și ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Analizând actele de sesizare și motivarea autorilor excepției, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua raportat la cele ale art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

-Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (..) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 35 alin. (1) și (2): "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

20. De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile art. 20 din titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, astfel cum au fost modificate prin art. X din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013. Aceste dispoziții prevăd următoarele:

- Art. 20:"(1) Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau. după caz. instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

(2) Hotărârea pronunțată de prima instanță poate fi atacată cu recurs. Recursul suspendă executarea."

21. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate normele constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, autorii excepției apreciază ca fiind încălcate prevederile cuprinse la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare. Astfel, în jurisprudența sa referitoare la dispozițiile Legii nr. 165/2013, Curtea Constituțională a analizat în prealabil incidența textelor de lege criticate asupra soluționării litigiilor în care aceasta a fost invocată, ca una dintre condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

23. Prin urmare, Curtea observă că litigiile în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate au ca obiect soluționarea unor recursuri declarate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită Comisia Națională pentru Compensarea Imobiliară) împotriva unor sentințe judecătorești prin care aceasta a fost obligată să emită, în favoarea reclamanților, decizii reprezentând titlul de despăgubire.

24. În acest context, Curtea reține că dispozițiile art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 reglementează căile de atac ce pot fi formulate împotriva deciziilor emise de autoritățile competente - fie entitatea deținătoare, fie Comisia Națională pentru Compensarea Imobiliară (fostă Comisia Centrală pentru Stabirea Despăgubirilor) cu respectarea prevederilor art, 33 și ale art. 34, precum și împotriva refuzului acestei instituții de a emite decizia în cadrul acelorași termene. Raportat la circumstanțele specifice litigiilor în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 nu au incidență în soluționarea acestor cauze, nefiind întrunită ipoteza emiterii sau refuzului emiterii deciziei de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, după parcurgerea termenului prevăzut de art. 34. De altfel, această ipoteză nici nu putea fi realizată, din moment ce acțiunile de chemare în judecată au fost promovate anterior adoptării Legii nr. 165/2013, adică sub imperiul Legii nr. 247/2005, care nu prevedea în sarcina autorității competente niciun termen de soluționare a cererilor de despăgubire. În consecință, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, această excepție urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

25. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, Curtea constată că, analizând o excepție de neconstituționalitate identică sub aspectul obiectului și al motivării, a arătat, prin Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, că Legea nr. 247/2005 nu reglementa un termen înăuntrul căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor era obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, astfel că, în lipsa oricărui răspuns cu privire la emiterea unei astfel de decizii, persoanele îndreptățite la restituire au promovat, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, acțiuni în instanță pentru obligarea Comisiei Centrale de a emite decizia menționată, acțiuni nesoluționate la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, act normativ care a instituit o nouă procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul legislației reparatorii anterioare. Soluționarea acestei situații tranzitorii a fost realizată de către instanțele judecătorești prin recurgerea la aplicarea art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit acestui text de lege, pentru soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, se stabilește un termen de 60 de luni, respectiv de 36 de luni, pentru dosarele de fond funciar, de la data intrării în vigoare a legii. Însă, în legătură cu acest text de lege, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 și a constatat că termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Așadar, pronunțând această decizie, Curtea a admis implicit că instanțele de judecată învestite cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ ce are ca obiect soluționarea cererii privind obligarea autorității administrative competente la emiterea unei decizii de despăgubire, în temeiul Legii nr. 247/2005, vor soluționa pe fond aceste acțiuni, procedând, dacă este cazul, la obligarea Comisiei Naționale la emiterea deciziei referitoare la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în temeiul Legii nr. 165/2013. În consecință, cauzele aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, vor fi soluționate în temeiul art. 19 și al art. 20 din titlul VII cuprins în Legea nr. 247/2005.

26. O altă concluzie reflectată în Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014 este aceea că prevederile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, referitoare la obligația instanței judecătorești de a se pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, în cazul în care se exercită calea de atac prevăzută de alin. (1) și (2) ale art. 35, și de a dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013, nu sunt aplicabile în cadrul soluționării acestor tipuri de cauze, respectiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și având ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire. Instanța de contencios administrativ învestită, în temeiul art. 20 din Legea nr. 247/2005, cu soluționarea cererii privind obligarea autorității administrative competente la emiterea unei decizii de despăgubire, potrivit Legii nr. 247/2005, va soluționa pe fond această acțiune și va obliga, după caz, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de despăgubire prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în temeiul Legii nr. 165/2013. Prin urmare, Curtea a reținut că, prin prisma celor statuate mai sus, susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate referitoare la ineficiența normativă a dispozițiilor art. 20 din titlul VII cuprins în Legea nr. 247/2005, în contextul existenței, în opinia acestora, a unei căi de atac cu aceeași finalitate juridică, reprezentată de art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, sunt neîntemeiate.

27. Curtea constată că, pentru identitate de rațiune, argumentele la care s-a făcut referire, reținute prin Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014, își păstrează valabilitatea și în cauza de față. În consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.