Decizia CCR nr. 551 din 15.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Viorica Olariu în Dosarul nr. 22.660/3/2013 al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 482D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2014, în prezența reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 și al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, adoptat prin Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 6/2012, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 15 octombrie 2014, dată la care este pronunțată prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 2 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 22.660/3/2013, Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Viorica Olariu într-o cauză având ca obiect o cerere prin care se solicită anularea unor acte administrative, respectiv a unor decizii emise de Uniunea Națională a Barourilor din România prin care s-a respins cererea sa de înscriere în Tabloul avocaților incompatibili.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 [în forma anterioară republicării], a fost primită în profesia de avocat cu scutire de examen, având în vedere vechimea în funcția de judecător. Astfel, a dobândit calitatea de avocat și vocația de a fi înscrisă în unul dintre cele patru tablouri ale avocaților (Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, Tabloul avocaților incompatibili, Tabloul avocaților stagiari și Tabloul avocaților străini), fiindu-i însă respinsă cererea de înscriere în Tabloul avocaților incompatibili. În acest context, consideră că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece nu există nicio dispoziție care să prevadă că după primirea în profesia de avocat, care este o profesie liberală, persoana ce a dobândit calitatea de avocat trebuie să exercite profesia de avocat într-un anumit termen, pentru a putea fi înscrisă în unul dintre tablourile menționate. Exercitarea profesiei de avocat este o chestiune opțională, iar termenul de două luni în care ar trebui rezolvată incompatibilitatea este un termen arbitrar ca durată și aduce atingere egalității în drepturi și principiului universalității, fiind totodată contrar art. 41 din Constituție.

5. Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care arată că decizia de primire în profesie își produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei.

6. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

8. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

9. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, care au următorul cuprins: "(2) În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei.“

10. În susținerea neconstituționalității acestor prevederi legale sunt invocate dispozițiile constituționale ale art. 15 - Universalitatea,art. 16 - Egalitatea în drepturi și art. 41 - Munca și protecția socială a muncii. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 14 - Interzicerea discriminării și art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 15 - Libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă și art. 23 - Egalitatea între femei și bărbați din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

11. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici și dispoziții constituționale similare, sens în care este Decizia nr. 297 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 14 iulie 2014. Prin această decizie, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "care trebuie rezolvată în termenul de două luni de la emiterea deciziei“ prevăzută în art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat este neconstituțională.

12. Constatându-se neconstituționalitatea sintagmei menționate, din perspectiva criticilor formulate devin aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“.

13. Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit între momentul sesizării Curții Constituționale și momentul pronunțării instanței de contencios constituțional asupra excepției de neconstituționalitate, aceasta urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.