Decizia CCR nr. 1.069 din 13.12.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 59/2011 pt. stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prev.e la art. 1 lit. c)–h) din Legea nr. 119/2010 - stabilirea unor măsuri în domeniul...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Maria Fechete, Florica Micu, Ana Roman, Maria Grozav, Ileana Corodan, Flavia Eudochia Leșe, Maria Crainic, Ioan Bucur, Ana Bucur, Nicu Șerban și Viorel Perta în Dosarul nr. 662/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 648D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că apărătorul ales al autorilor excepției, Lacrima Ciorbea, a depus la dosar o cerere de amânare, întrucât se află în imposibilitate de prezentare din cauza unei viroze respiratorii, fără a face, însă, vreo dovadă în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public consideră neîntemeiată cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a soluționării cauzei.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 661D-670D/2012, nr. 778D-780D/2012 și nr. 825D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Gabriela Ciocan, Aurel Bucatariu, Maria Bucatariu, Iulia Vieriu, Elena Chirianu, Neculai Munteanu, Constanța Curpăn, Verona Bocancea, Elena Onofrei, Elena Măriuța, Maria Irimia, Niculina Zamoșteanu, Violeta Corduneanu și Angelica Amariei în dosarele nr. 8.070/40/2011, nr. 8.063/40/2011, nr. 8.077/40/2011, nr. 8.058/40/2011, nr. 8.067/40/2011, nr. 8.076/40/2011, nr. 8.071/40/2011, nr. 8.081/40/2011, nr. 8.060/40/2011, nr. 8.057/40/2011, nr. 8.064/40/2011, nr. 8.082/40/2011, nr. 8.065/40/2011 și nr. 8.068/40/2011 ale Tribunalul Botoșani - Secția I civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 800D/2012, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Maria Ciocan în Dosarul nr. 7.351/100/2011 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 815D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Marin Andrei, Viorica Bănescu, Sofia Bogdan, Alexandrina Chirațcu, Violeta Chiriță, Olimpia Constantin, Liana Curta, Maria Damian, Victoria Gheorghe, Maria Isăilă, Ecaterina Mainea, Ștefana Marcu, Gherghina Munteanu, Stana Nica, Elena Nițu, Tascu Sărăcăceanu, Alexandrina Simion, Garofița Tănase, Ioana Tănase și Ștefana Vasile în Dosarul nr. 7.773/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 648D/2012, nr. 661 D-670D/2012, nr. 778D-780D/2012, nr. 800D/2012, nr. 815D/2012 și nr. 825D/2012 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile pentru conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 661D-670D/2012, nr. 778D-780D/2012, nr. 800D/2012, nr. 815D/2012 și nr. 825D/2012 la Dosarul nr. 648D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin încheierile din 14 februarie și 14 martie 2012, pronunțate în dosarele nr. 662/2/2012 și nr. 7.773/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepția a fost ridicată de Maria Fechete, Florica Micu, Ana Roman, Maria Grozav, Ileana Corodan, Flavia Eudochia Leșe, Maria Crainic, Ioan Bucur, Ana Bucur, Nicu Șerban, Viorel Perta, Marin Andrei, Viorica Bănescu, Sofia Bogdan, Alexandrina Chirațcu, Violeta Chiriță, Olimpia Constantin, Liana Curta, Maria Damian, Victoria Gheorghe, Maria Isăilă, Ecaterina Mainea, Ștefana Marcu, Gherghina Munteanu, Stana Nica, Elena Nițu, Tascu Sărăcăceanu, Alexandrina Simion, Garofița Tănase, Ioana Tănase și Ștefana Vasile cu ocazia soluționării unor acțiuni în contencios administrativ având ca obiect drepturi de asigurări sociale.

Prin încheierile din 9, 15, 16, 21 și 28 februarie, 7 martie și 4 aprilie 2012, pronunțate în dosarele nr. 8.070/40/2011, nr. 8.063/40/2011, nr. 8.077/40/2011, nr. 8.058/40/2011, nr. 8.067/40/2011, nr. 8.076/40/2011, nr. 8.071/40/2011, nr. 8.081/40/2011, nr. 8.060/40/2011, nr. 8.057/40/2011, nr. 8.064/40/2011, nr. 8.082/40/2011, nr. 8.065/40/2011 și nr. 8.068/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepția a fost ridicată de Gabriela Ciocan, Aurel Bucatariu, Maria Bucatariu, Iulia Vieriu, Elena Chirianu, Neculai Munteanu, Constanța Curpăn, Verona Bocancea, Elena Onofrei, Elena Măriuța, Maria Irimia, Niculina Zamoșteanu, Violeta Corduneanu și Angelica Amariei cu ocazia soluționării unor cauze civile având ca obiect drepturi de asigurări sociale.

Prin Încheierea din 26 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7.351/100/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepția a fost ridicată de Maria Ciocan cu ocazia soluționării unei acțiuni civile având ca obiect drepturi de asigurări sociale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că:

1. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 a fost emisă cu încălcarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat și a principiului supremației Constituției și obligativității legii, consacrate de art. 1 alin. (4) și (5) din Legea fundamentală. Astfel, actul normativ criticat abrogă Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, deși această hotărâre de Guvern fusese suspendată, potrivit art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin hotărâre judecătorească. Prin urmare, hotărârile judecătorești de suspendare sunt lipsite de efect, Guvernul intervenind pe cale legislativă asupra celor decise de puterea judecătorească.

O parte dintre autorii excepției arată și faptul că, pe cale judecătorească, au obținut anularea deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu, iar emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 a dus, practic, la imposibilitatea punerii în aplicare a hotărârilor judecătorești amintite.

2. Prin lipsirea de efect a unor hotărâri judecătorești, actul normativ criticat aduce atingere, totodată, și accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, prevăzute de art. 21 din Legea fundamentală, precum și principiului independenței judecătorilor, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituție.

De asemenea, este încălcat și principiul egalității de arme, care reprezintă o garanție a dreptului la un proces echitabil, așa cum este acesta reglementat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, nu se mai poate vorbi despre existența unui just echilibru între părțile în proces, de vreme ce Guvernul, care are calitatea de parte, intervine, în mod discreționar, prin acte normative, reglementând situația juridică ce a dat naștere litigiilor privind dreptul la pensie, în scopul de a împiedica și limita executarea hotărârilor judecătorești.

3. Dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 încalcă prevederile constituționale ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și ale art. 148 alin. (2) și (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne, precum și prevederile art. 11 privind raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, reglementări privind protecția proprietății. În acest sens, arată că dreptul la pensie constituie un "bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, iar diminuarea drepturilor la pensie stabilite inițial, în baza legislației naționale, aduce atingere dreptului de proprietate privată, impunând o sarcină excesivă și disproporționată, fără menținerea unui just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale omului.

4. Întrucât afectează drepturi câștigate în temeiul legislației anterioare, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 sunt retroactive, contravenind, astfel, prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

5. Restrângerea drepturilor fundamentale ce se realizează prin dispozițiile de lege criticate este contrară prevederilor art. 53 din Constituție, întrucât nu are un caracter temporar, nu este justificată de niciuna dintre situațiile menționate de textul constituțional care permit o astfel de restrângere și aduce atingere înseși substanței dreptului la pensie, prin diminuarea semnificativă a cuantumului acesteia.

6. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 a fost adoptată cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât nu au existat situații urgente a căror reglementare să nu poată fi amânată. Astfel, Guvernul nu a îndepărtat prin dispozițiile ordonanței de urgență aspectele privind încălcarea dreptului de proprietate și retroactivitatea, aspecte constatate de instanțele de judecată în analiza Hotărârii Guvernului nr. 737/2010. Din contră, a instituit dispoziții identice acestei din urmă hotărâri.

7. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 încalcă și prevederile constituționale ale art. 73 alin. (1) referitor la atribuția de legiferare a Parlamentului și ale art. 108 alin. (1) și (2) privind actele Guvernului, întrucât reglementarea cu privire la pensii nu poate face obiectul unei ordonanțe de urgență, ci doar al unei legi organice.

8. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 este discriminatorie, încălcând prevederile art. 16 din Constituție, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 și 2 din Protocolul nr. 12 la Convenție și ale art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât nu prevede că, în urma revizuirii, se va păstra în plată cuantumul mai avantajos al pensiei, așa cum statuează art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Botoșani - Secția I civilă și Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție și din actele normative internaționale invocate de autorii excepției.

Tribunalul Botoșani - Secția I civilă, în complet diferit, exprimându-și opinia în dosarele Curții Constituționale nr. 661D-667D/2012 și nr. 7780-7800/2012, consideră întemeiată excepția de neconstituționalitate. Astfel, apreciază că, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, statul a intervenit în procesele aflate în curs cu privire la deciziile de recalculare, ceea ce aduce atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, invocă hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Arras și alții împotriva Italiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 sunt constituționale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție invocate de autorii excepției. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curții Constituționale nr. 215/2012.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiile separației și echilibrului puterilor în stat, supremației Constituției și obligativității legii, ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, ale art. 73 alin. (1) referitor la atribuția de legiferare a Parlamentului, ale art. 108 alin. (1) și (2) privind actele Guvernului, ale art. 115 alin. (4) referitor la condițiile adoptării ordonanțelor de urgență, ale art. 124 alin. (3) privind principiul independenței judecătorilor și ale art. 148 alin. (2) și (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea, consideră că sunt încălcate și prevederile constituționale ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 privind interzicerea discriminării, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, reglementări referitoare la protecția proprietății, precum și ale art. 1 și 2 din Protocolul nr. 12 la Convenție și ale art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din actele normative internaționale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 704 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că autorii acesteia formulează atât critici de neconstituționalitate extrinsecă a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă a dispozițiilor acestui act normativ.

I. Astfel, referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea a reținut că acestea privesc contrarietatea dintre Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 și dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată“. În acest sens sunt Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, și Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea, I, nr. 237 din 14 aprilie 2010.

Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public. Totodată, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea Constituțională a statuat că "urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare“.

Raportând aceste criterii de analiză la cauza de soluționat, Curtea a constatat că, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, existența unei situații extraordinare este motivată de Guvern prin trei elemente interdependente, consecințe ale intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, și anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității, în scopul stabilirii în mod just și echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, emisă în aplicarea Legii nr. 119/2010, în practică s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situația veniturilor realizate pe parcursul vieții profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum și faptul că era necesară remedierea acestei situații într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea în mod just și în conformitate cu principiul contributivității a drepturilor de pensie ale unor largi categorii socio-profesionale, Curtea a constatat că această împrejurare avea natura unei situații extraordinare.

Cât privește condiția ca situația extraordinară să impună, totodată, o intervenție legislativă urgentă, prin aceeași Decizie nr. 704/2012, Curtea a constatat că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanță de urgență a fost modalitatea cea mai rapidă și eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituționale ocrotite prin art. 47 din Constituție și pentru a evita încălcarea lor. În același sens este și Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011.

II. În legătură cu criticile de neconstituționalitate intrinsecă, prin Decizia nr. 704/2012, Curtea a reținut următoarele:

II.1. Referitor la critica de neconstituționalitate vizând încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituție, autorii excepției au arătat că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 lipsesc de efect juridic hotărârile judecătorești pronunțate cu prilejul recalculării pensiilor în temeiul Legii nr. 119/2010. Sunt avute în vedere hotărârile judecătorești pronunțate în legătură cu aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, în special acelea care au avut ca efect blocarea aplicării acestui act normativ, prin anularea sa.

Or, Curtea a observat că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 nu fac trimitere și nici nu urmăresc anularea ori lipsirea de efect a hotărârilor judecătorești amintite. Acestea își păstrează valabilitatea cât privește aplicarea Legii nr. 119/2010, așa cum a fost reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 737/2010.

Actul normativ criticat instituie însă o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei, ce trebuie văzută ca o etapă distinctă, ulterioară recalculării. Deși au vizat, în esență, același obiectiv, respectiv recalcularea pensiilor de serviciu conform principiului contributivității, Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 sunt acte normative distincte, procedurile instituite fiind, de asemenea, separate și succesive.

Prin urmare, Curtea a apreciat că Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătorești, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă și justă a pensiilor persoanelor menționate în dispozițiile art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.

IL2. Curtea a apreciat, prin aceeași Decizie nr. 704/2012, că cele reținute mai sus răspund și criticilor referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, din perspectiva lipsirii de efect a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Cât privește critica privind încălcarea principiului egalității părților în proces, Curtea a reținut că acest principiu vizează egalitatea de arme procesuale de care se bucură părțile adverse într-un litigiu. Or, emiterea unui act normativ de către Guvern, ulterior pronunțării de către instanța de judecată asupra acelui litigiu, nu poate fi privită ca un astfel de mijloc de apărare, cu atât mai mult cu cât nu se urmărește anularea drepturilor obținute în urma recalculării, așa cum de altfel reiese din conținutul art. 3 din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 59/2011.

Referitor la susținerea autorilor excepției potrivit căreia dispozițiile actului normativ criticat ar limita accesul justițiabililor la instanțele de judecată, Curtea a constatat că aceasta este lipsită de temei, de vreme ce prevederile art. 21 din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, anexă la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011, dispun că: "(1) Împotriva deciziilor de pensie revizuite se poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la tribunalul în a cărui rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

(2) La contestarea deciziilor de pensie revizuite potrivit prezentei metodologii sunt aplicabile dispozițiile privind jurisdicția asigurărilor sociale prevăzute la art. 152-157 din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.“

II.3. Cu referire la criticile de neconstituționalitate raportate la dispozițiile art. 15 alin. (2), art. 44 și art. 53 din Constituție, precum și la dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin Decizia nr. 704/2012, Curtea a constatat că toate acestea pornesc de la premisa încălcării dreptului la pensie văzut din perspectiva unui "bun“.

Față de critici asemănătoare celor arătate, Curtea a constatat că s-a mai pronunțat cu prilejul controlului a priori asupra Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale cărei considerente de principiu sunt valabile și în prezenta cauză, Curtea a statuat, cu privire la regimul special al pensiilor de serviciu, că acestea sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului, care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. S-a arătat, de asemenea, că acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special. Această compensație, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun“, reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.

În ceea ce privește invocarea încălcării art. 53 din Legea fundamentală, prin aceeași decizie, Curtea a statuat că invocarea acestor dispoziții constituționale este lipsită de relevanță, întrucât dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

De altfel, un argument suplimentar în sensul convenționalității măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 și nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Iudita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași convenție, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menționată, Curtea de la Strasbourg a preluat astfel raționamentul Curții Constituționale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 și 42) și constituie o modalitate de a echilibra bugetul și de a corecta diferențele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate (paragraful 44).

II.4. Cu privire la critica vizând imposibilitatea reglementării pe calea ordonanței de urgență a unui domeniu aparținând legii organice, Curtea a reținut atât faptul că reglementarea dreptului la pensie nu reprezintă un domeniu rezervat legii organice prin simplul fapt că este un drept fundamental, așa cum susțin unii dintre autorii excepției de neconstituționalitate, cât și faptul că, așa cum s-a arătat mai sus, dreptul la pensie specială, respectiv dreptul la componenta necontributivă a pensiei de serviciu nu reprezintă un drept fundamental. În plus, interdicția stabilită de art. 115 alin. (1) din Constituție pentru Guvern de a reglementa în domeniul legilor organice privește doar ordonanțele simple, iar nu și ordonanțele de urgență.

II.5. În sfârșit, referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 nu permit ca, în urma revizuirii, titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos, așa cum prevedea art. 180 alin. (6) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 704/2012, că, la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, legea amintită nu mai era în vigoare, fiind abrogată prin dispozițiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

De altfel, Curtea a reținut că principiul enunțat de Legea nr. 19/2000 privea numai pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câștigat. În acest sens sunt și cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-au statuat următoarele: "Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității; astfel, contributivitatea ca principiu este de esența dreptului la pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanța dreptului la pensie.

Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se însă tot pe principiul contributivității, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu. De aceea, dacă prin reașezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și anume să mențină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare, dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protecție a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituție, constituind, de asemenea, o speranță legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obținerea și încasarea unui anumit cuantum al pensiei.“

Din această perspectivă, Curtea a statuat că este evident că nu se poate vorbi despre o identitate de situații între principiul pe care îl consacră Legea nr. 19/2000 și dispozițiile de lege criticate.

Distinct de cele arătate mai sus, prin Decizia nr. 292 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 22 mai 2012, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. f), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) lit. b) și alin. (2), precum și art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea a reținut că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 14 februarie 2012, pronunțată în Cauza Arras și alții împotriva Italiei, a statuat că adoptarea legislației în vederea armonizării sistemului de pensii prin tratarea în mod egal a tuturor pensionarilor urmărește interesul public (paragraful 81). În opinia Curții de la Strasbourg, o măsură de reducere a pensiilor, de principiu, nu este de natură a aduce atingere esenței drepturilor la pensie ale reclamanților, din moment ce această reducere a avut ca efect egalizarea unei situații de fapt și evitarea unor avantaje nejustificate pentru reclamanți și pentru alte persoane aflate în aceeași situație. În acest context, Curtea a menționat și marja largă de apreciere a statului în reglementarea sistemului de pensii.

În același sens sunt și Decizia nr. 533 din 22 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 24 iulie 2012, și Decizia nr. 812 din 2 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 24 octombrie 2012.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.