Decizia CCR nr. 547 din 15.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 - circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 336 alin. 1 din Codul penal

1. Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale art. 336 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Weiss Walter în Dosarul nr. 4.086/306/2013 al Judecătoriei Sibiu. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 384D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 octombrie 2014, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 și al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 15 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3. Prin încheierea din data de 16 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4.086/306/2013, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale art. 336 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Weiss Walter cu ocazia soluționării unei cauze penale.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16,art. 22,art. 29,art. 31,art. 34,art. 49 și art. 124 și celor convenționale ale art. 6. Susține că nu există o cercetare științifică realizată de către stat prin care să se stabilească rezistența psihică și comportamentală a fiecărui individ în cazul consumului de alcool. Astfel, având în vedere că oamenii reacționează diferit la alcool, nu se poate vorbi de o egalitate în drepturi. Totodată, dispozițiile criticate sunt neconstituționale deoarece statul comercializează alcoolul și îmbolnăvește psihic un anumit contingent din populație sau direcționează persoane spre comportamente deviante.

5. Judecătoria Sibiu apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Avocatul Poporului arată că, în realitate, autorul excepției își exprimă nemulțumirea față de incriminarea ca infracțiune a faptei de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. Apreciază că incriminarea faptei de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe reprezintă o măsură de ordin legislativ menită să asigure protejarea vieții, sănătății și integrității fizice a persoanelor, în conformitate cu prevederile constituționale ale art. 22 din Constituție. În speță, dispozițiile legale criticate nu sunt de natură să împiedice aplicarea efectivă a principiului constituțional al egalității în drepturi, cuprins în art. 16 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, textele legale criticate aplicându-se tuturor subiectelor de drept care se află în situația stabilită de ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare. Prevederile art. 21,art. 29,art. 34,art. 49 și art. 124 din Constituție nu au incidență în cauză.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale art. 336 alin. (1) din Codul penal. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, iar Codul penal a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009. Dispozițiile art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au fost abrogate prin art. 121 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002: "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.";

- Art. 336 alin. (1) din Codul penal:"Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. "

11. În opinia autorului excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 referitor la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 29 referitor la libertatea conștiinței, art. 31 referitor la dreptul la informație, art. 34 referitor la dreptul la ocrotirea sănătății, art. 49 referitor la protecția copiilor și a tinerilor și art. 124 referitor la înfăptuirea justiției. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci, în realitate, face doar afirmații referitoare la implicarea statului în producerea și comercializarea produselor alcoolice, indicând anumite prevederi constituționale fără să arate însă în ce constă contrarietatea acestora cu textele de lege criticate.

13. În aceste condiții Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a constatat existența unei anumite structuri inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, care cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte motivarea neconstituționalității textului criticat.

14. Curtea a observat că, indiscutabil, primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat și că, în condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. În aceste condiții, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.

15. Însă Curtea a statuat că, dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, va respinge excepția ca inadmisibilă, deoarece este contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Curtea a precizat că aceeași soluție va fi urmată și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie datorită generalității sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens s-a reținut că instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că "simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»".

16. Cum, în prezenta cauză, autorul excepției de neconstituționalitate a procedat la simpla enumerare a dispozițiilor legale criticate și la enumerarea normelor constituționale pretins încălcate, fără a prezenta motive sau argumente în susținerea excepției, și cum, din această formulare a excepției, Curtea constată că nu se poate deduce, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituționalitate, datorită lipsei legăturii dintre prevederile legale și normele constituționale invocate, potrivit celor reținute prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 anterior menționată, va respinge excepția de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.