Decizia CCR nr. 675 din 13.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 9 lit. e) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 4.033/303/2013 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 465D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că dosarul este la al doilea termen de judecată, acordat de Curte ca urmare a cererii de amânare a judecății formulate de autorul excepției la primul termen din 16 octombrie 2014. De asemenea, magistratul-asistent învederează că pentru termenul de judecată din 13 noiembrie 2014 Ilie Gheorghe Vasile Cornel a depus la dosar note scrise prin care reiterează criticile formulate cu prilejul invocării excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă jurisprudența în materie a instanței de contencios constituțional, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 13 iulie 1995, pronunțată în Cauza Tolstoy-Miloslavsky împotriva Regatului Unit, sau Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 7 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4.033/303/2013, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare amendă judiciară.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență că, din expunerea de motive a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, rezultă cu certitudine că acest act normativ este neconstituțional, promulgarea sa fiind contrară dispozițiilor Constituției României. Totodată, raportat la valorile taxelor judiciare de timbru, arată că pretinsa "reactualizare de taxe“ reprezintă, de fapt, o "extorcare a populației și o împiedicare vădită a accesului la justiție“.

7. Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materia taxelor judiciare de timbru. Referitor la invocarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în integralitatea sa, instanța de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că aceasta nu are legătură cu soluționarea cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

8. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 9 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu contravin dispozițiilor art. 15, 16, 20, 21, 44, 53 și art. 139 din Constituție. În acest sens, arată că, în ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii, se observă că, potrivit art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, "pentru cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor“. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat nu conține în cuprinsul său nicio reglementare care să aducă atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, iar în ceea ce privește accesul liber la justiție acesta nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului. De altfel, cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 și art. 139 alin. (1) din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

10. În aceste condiții, arată că, întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei norme constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale, nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Legea fundamentală. În ceea ce privește dispozițiile constituționale ale art. 34, 35, 40, 46, 47, 50, 51, 52 și art. 54, apreciază că acestea nu au incidență în cauza de față.

11. Având în vedere aceste considerente, precum și practica în materie a instanței de contencios constituțional, Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 9 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituționale.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut de instanța de judecată, îl constituie prevederile art. 9 lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au următorul conținut:

"Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel: [_]

e) cereri de reexaminare împotriva încheierii prin care au fost stabilite amenzile judiciare și despăgubirile, potrivit art. 190 din codul de procedură civilă - 20 lei;“

15. În susținerea neconstituționalității acestor prevederilor legale, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15, 16, 20, 21, 34, 35, 40, 44, 46, 47, 50, 51, 52, 53, 54 și a celor ale art. 139.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale privind accesul liber la justiție prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, prin Decizia nr. 118 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, spre exemplu, Curtea a subliniat că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind astfel justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Astfel, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

17. De asemenea, prin Decizia nr. 943 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2007, Curtea a statuat că accesul la justiție nu presupune realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu.

18. De altfel, și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). Astfel, acest drept care cere, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa. De asemenea, în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudența sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricții financiare cu privire la accesul unei persoane la justiție, tocmai în interesul unei bune administrări a justiției. Astfel, plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. Tot în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, Curtea Europeană a reținut că instituirea unor taxe judiciare de timbru nu reprezintă o încălcare per se a dreptului de acces la instanțele judecătorești, fiind respinsă teza ce echivalează dreptul de acces la justiție cu gratuitatea actului de justiție. Statele membre trebuie să se asigure însă de faptul că sumele împovărătoare pentru posibilitățile financiare ale anumitor justițiabili nu reprezintă o restricție disproporționată ce împiedică dreptul de acces la o instanță de judecată.

19. În prezenta cauză, Curtea constată că nu se poate pune problema unui cuantum împovărător al taxei judiciare de timbru, fiind unul rezonabil, în cuantum fix de 20 de lei, care nu poate fi apreciat de natură a afecta justițiabilul din punct de vedere financiar, așa încât nu se poate vorbi despre o restricționare a accesului la justiție prin instituirea acestei taxe fixe.

20. În ceea ce privește celelalte dispoziții constituționale care în opinia sa sunt încălcate prin textul legal dedus controlului, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate se limitează doar la a le enumera, fără a evidenția însă pretinsa relație de contrarietate care ar fi de natură să confere caracter neconstituțional textului de lege criticat.