Decizia CCR nr. 676 din 13.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. XV din OUG nr. 8/2014 pt. modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Silvia Ciup în Dosarul nr. 11.357/30/2013 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal si care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 539D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că nu se instituie o discriminare, măsurile stabilite prin dispozițiile criticate au un scop legitim, totodată, Guvernul recunoscând drepturile stabilite prin hotărâri judecătorești, astfel că nu se poate reține pretinsa încălcare a dreptului de proprietate. De asemenea, menționează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la marja de apreciere a statelor în materie fiscală.

4. În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 din Constituție, învederează că din examinarea prevederilor pretins a fi neconstituționale nu rezultă înfrângerea imparțialității justiției.

5. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 148 din Constituție, arată că acestea nu sunt afectate, dimpotrivă, actul normativ criticat pune în aplicare cele ștatuate prin hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene. În acest context, menționează jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin încheierea din 24 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 11.357/30/2013, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Silvia Ciup într-o cauză având ca obiect pretenții, respectiv o cerere prin care solicită obligarea Administrației Finanțelor Publice Timiș - Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara la plata, de îndată și fără eșalonare, a unei sume reprezentând diferența de dobândă fiscală calculată asupra sumei reprezentând taxa pe poluare restituită prin hotărâre judecătorească.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 încalcă dispozițiile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44,art. 124 alin. (2) și art. 148 din Constituție. Totodată, arată că se încalcă și principiul neretroactivității, întrucât se aplică și situațiilor anterioare, respectiv obligațiilor de restituire a taxelor stabilite prin hotărâri definitive deja existente la data intrării în vigoare a prevederilor criticate. De asemenea, susține că aceste dispoziții sunt discriminatorii, deoarece cetățenilor aflați în situații similare li se aplică un tratament diferit.

8. Garantarea creanțelor față de stat este lipsită de conținut, ca urmare a eșalonării, pe o perioadă de 5 ani, a unei creanțe stabilite printr-o hotărâre definitivă, deoarece sumele mici aferente taxelor, raportat la cei 5 ani, nu mai au utilitate, mulți dintre cetățenii care au dreptul la returnarea acestor taxe urmând a nu mai exista fizic peste 5 ani.

9. Totodată, se arată că sunt încălcate tratatele Uniunii Europene, respectiv principiile echivalenței, efectivității și al proporționalității remediilor pentru încălcările dreptului Uniunii Europene ocazionate particularilor prin "aplicarea unei legislații neconforme cu dreptul".

10. Se mai susține că, prin dispozițiile criticate, statul nu-și poate acoperi propria culpă, deoarece, dacă a aplicat o legislație neconformă cu dreptul Uniunii Europene, acesta nu poate ca ulterior să își stabilească condițiile în care răspunde, peste hotărârile judecătorești, care nu pot fi modificate prin ordonanțe, deoarece se aduce atingere separației puterilor în stat. De asemenea, menționează că trebuie avută în vedere "o problemă de echitate constituțională", respectiv faptul că, dacă cetățeanul a plătit toată taxa odată, nu este normal ca returnarea să se facă în 5 ani, altfel nu există stat de drept.

11. Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-

(3) și art. 44 alin. (1) și (2) prin raportare la art. 148 și prin prisma principiului echivalenței și efectivității, precum și a art. 17 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

12. În acest context, se arată că instanța reține jurisprudența Curții Constituționale în privința controlului de constituționalitate a unei legi interne prin raportare la prevederile art. 148 din Constituție, respectiv faptul că nu este de competența Curții să analizeze conformitatea unei dispoziții de drept național cu textul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prin prisma art. 148 din Constituție, o atare competență, și anume aceea de a stabili dacă există contrarietate între legea națională și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, aparținând instanței de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă și legală, din oficiu sau la cererea părții, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din TFUE la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Cu toate acestea, aplicând criteriile stabilite în Decizia Curții Constituționale nr. 668 din 18 mai 2011, apreciază ca fiind îndeplinită condiționalitatea cumulativă referitoare la calitatea normei de drept comunitar și la relevanța constituțională, conținutul normativ comunitar putând susține și posibila încălcare de către legea națională a Constituției. Astfel, în ceea ce privește prima condiție, instanța apreciază că principiul echivalenței și eficacității, mai sus expuse, au un conținut clar, precis și neechivoc stabilit de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, iar relevanța sa constituțională se regăsește în conținutul art. 16 și art. 21 din Constituția României, respectiv egalitatea în drepturi și accesul la justiție, iar dreptul de proprietate consfințit de Cartă, prin prisma prevederilor art. 52 care face trimitere la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, are, cel puțin la nivel minimal, un conținut clar, precis și neechivoc, relevanța constituțională fiind evidențiată în conținutul art. 44 din Constituție.

13. Ca atare, rămânând la aprecierea Curții Constituționale legalitatea și oportunitatea controlului de constituționalitate în condițiile mai sus arătate, apreciază că acest control s-ar impune a fi efectuat.

14. De asemenea, în esență, apreciază că eșalonarea pe o durată de 5 ani, cu plata anuală a unei cote de 20% din sumele datorate, determină o fracționare excesivă a sumelor cuvenite și achitate integral de către persoanele îndreptățite la restituire, echivalând practic cu privarea de o despăgubire adecvată și într-un termen rezonabil pentru prejudiciul cauzat prin plata nedatorată a taxei sau, cel puțin, pot fi considerate ca fiind descurajante. În ceea ce privește respectarea dreptului de proprietate, recunoscut atât la nivel constituțional, cât și la nivelul celor două jurisdicții internaționale, se constată că din conținutul prevederilor art. 17 și art. 52 din Cartă rezultă că o restrângere a exercițiului dreptului de proprietate trebuie să respecte anumite condiții. Or, verificând condițiile pe care trebuie să le respecte o astfel de ingerință, se constată că măsura este prevăzută de lege, însă nu pare să respecte substanța drepturilor recunoscute persoanelor îndreptățite.

15. De asemenea, în ceea ce privește condiția ca măsura să fie necesară, se reține că legiuitorul beneficiază, atunci când pune în aplicare politicile sale, de flexibilitate în a aprecia asupra existenței unei probleme de interes public care necesită o reglementare și a modalităților de aducere la îndeplinire, precum și faptul că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit deja, de principiu, că măsurile luate pentru a salva echilibrul bugetar între veniturile și cheltuielile publice pot fi considerate că urmăresc un scop de utilitate publică. Cu toate acestea, însă, în contextul în care este necontestat și recunoscut implicit de către legiuitor faptul că restituirea taxelor pentru poluare, ca urmare a constatării neconformității unor astfel de taxe cu prevederile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, a dobândit amploarea unui fenomen prin numărul covârșitor de cauze la nivel național în care se solicită restituirea acestor taxe, se reține că măsura eșalonării restituirii taxelor a fost adoptată după mai bine de 3 ani de când restituirea taxelor pentru poluare se dispune în mod constant pe cale judecătorească, iar expunerea de motive se limitează doar la a indica generic necesitatea păstrării echilibrului bugetar și dificultățile întâmpinate la punerea în executare a hotărârilor judecătorești, respectiv executarea silită a acestora, fără a evoca o situație excepțională care să fi intervenit pe parcursul acestei perioade. Arată că taxele pentru poluare, respectiv pentru timbrul de mediu, se fac venit la bugetul de stat, iar timbrul de mediu vizează o sferă mai largă a persoanelor obligate la plata acestei taxe, astfel că, în vreme ce autoritatea statală eșalonează pe o perioadă de 5 ani restituirea sumelor persoanelor îndreptățite prin hotărâri judecătorești, în aceeași perioadă, se încasează, în principiu, aceeași taxă, care astfel este "recuperată". Tot în acest context, instanța opinează că nu este respectat nici principiul proporționalității, considerând că particularii îndreptățiți la restituirea taxelor și a despăgubirilor suportă o sarcină disproporționată și excesivă.

16. Totodată, în susținerea celor mai sus enunțate, menționează jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

17. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

18. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate, în raport cu art. 148 alin. (1) din Constituție, este inadmisibilă, iar în raport cu celelalte prevederi constituționale invocate este neîntemeiată. În acest sens arată că în ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4), aceasta nu poate fi reținută din moment ce Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătorești, ci, din contră, le recunoaște și își ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile și obiective stabilite în actul normativ criticat și potrivit jurisprudenței Curții Constituționale.

19. Referitor la eventualele discriminări între cetățeni, învederează că autorul criticii de neconstituționalitate nu remarcă diferența între cele două categorii de persoane, respectiv cele care au pus în executare hotărârile judecătorești și cele care nu au pus în executare respectivele hotărâri judecătorești, Or, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

20. Raportat la critica ce pretinde încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, care consacră principiul neretroactivității legii, menționează că dispozițiile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 se aplică numai pentru viitor.

21. Dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, nu precizează că garantarea creanțelor asupra statului presupune executarea lor de îndată. În acest context, menționează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

22. Referitor la încălcarea art. 124 alin. (2) din Constituție, care consacră caracterul unic și egal al justiției, menționează că semnificația unicității justiției este aceea că se înfăptuiește de același sistem de organe al instanțelor judecătorești, indiferent de natura litigiului, aspect ce nu este înfrânt de dispozițiile legale criticate.

23. Privitor la "încălcarea tratatelor Uniunii Europene", arată că aceste aspecte sunt de competența instanțelor judecătorești, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie.

24. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, față de art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Constituție, arată că aceasta nu poate fi reținută. Normele criticate prin care puterea executivă a instituit condițiile de plată eșalonată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu sunt de natură a aduce atingere principiului egalității în fața legii. Menționează că, în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere. Totodată, aceeași instanță europeană a arătat că statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context. Or, în cauza de față, astfel cum au fost și cazuri anterioare, măsura contestată urmărește un scop legitim - menținerea echilibrului bugetar - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Așadar, situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic.

25. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 față de art. 44 din Constituție, precizează că asupra măsurii de eșalonare a plății unor sume de bani ce constituie obiect al unor creanțe asupra statului, Curtea Constituțională a statuat, în numeroase cazuri, că acest mecanism este acceptat. Eșalonarea plății unor sume de bani, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerată în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții, respectiv: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, un termen rezonabil de executare integrală și acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate.

26. De asemenea, arată că executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica.

27. Referitor la celelalte critici de neconstituționalitate, precizează că acestea nu pot fi reținute, normele indicate fiind în concordanță cu principiile constituționale invocate.

28. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

29. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

30. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, care au următorul cuprins: "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuți la alin. (1) se soluționează, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu.

(3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2).

(4) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

(6) Procedura de efectuare a plății titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului și schimbărilor climatice și al ministrului finanțelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).

(7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6)."

31. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 4 alin. (2) - "România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex. de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială", art. 16 alin. (1) - "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", art. 44 alin. (1) teza întâi - "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate", art. 124 alin. (2)-"justiția este unică, imparțială și egală pentru toți" și ale art. 148 - "Integrarea în Uniunea Europeană". De asemenea, face trimitere la articolele care "reglementează separația puterilor în stat și imposibilitatea puterii executive de a aduce atingere puterii judecătorești cu privire la hotărârile judecătorești emise de aceasta", precum și la principiul neretroactivității, așadar, Curtea reține în susținerea excepției de neconstituționalitate și invocarea dispozițiilor art. 1 alin. (4) și art. 15 alin. (2) din Constituție.

32. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2014, printre altele, se arată că aceasta a fost adoptată având în vedere următoarele aspecte:

- dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea contravalorii taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,

- influența negativă pe care o are executarea silită a titlurilor executorii, în condițiile dreptului comun, atât asupra bugetului Administrației Fondului pentru Mediu, cât și asupra bugetului general consolidat:

- necesitatea instituirii unor reglementări speciale, cu aplicabilitate limitată în timp, privind executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate contravalorile taxei pe poluare pentru autovehicule și taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule;

- imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și, în mod implicit, atât nerespectarea angajamentelor interne asumate de Administrația Fondului pentru Mediu, cât și neîndeplinirea obligațiilor, în domeniul protecției mediului, pe care România le are în calitate de stat membru al Uniunii Europene.

33. Din examinarea prevederilor criticate, respectiv ale art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, reiese că acestea instituie eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015. Astfel, plata acestora se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. De asemenea, se prevede că pe această perioadă orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

34. Cererile de restituire se soluționează în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu. Totodată, procedura de efectuare a plății titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului și schimbărilor climatice și al ministrului finanțelor publice.

35. De asemenea, sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, plătite în temeiul acestei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

36. Același regim este aplicabil și pentru plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită.

37. În ceea ce privește constituționalitatea instituirii eșalonării plății unor sume prevăzute în titluri executorii, precum și asupra suspendării de drept a oricărei proceduri de executare silită, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în numeroase cauze. Astfel, în materia eșalonării plății sumelor aferente titlurilor executorii este de menționat Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

38. Prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, Curtea a reținut că procesul civil parcurge două faze:

judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau al altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că executarea unei hotărâri, indiferent de instanța care a pronunțat-o, trebuie considerată parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 din Convenție, iar în ipoteza în care autoritățile sunt obligate să acționeze în vederea executării unei hotărâri judecătorești și manifestă abstențiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condițiile art. 6 paragraful 1 din Convenție, obligația statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat (Hotărârea din 29 august 1996, pronunțată în Cauza Di Pede împotriva Italiei, paragrafele 20-24, Hotărârea din 26 septembrie 1996, pronunțată în Cauza Zappia împotriva Italiei, paragrafele 16- 20, și Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40). În acest sens este și Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014.

39. Prin Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 65, Curtea europeană a reținut că dreptul la justiție garantat de art. 6 din Convenție protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat ce respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părți. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp.

40. În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea a statuat că executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare care poate fi aplicată (Decizia nr. 353 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011).

41. Astfel, legiuitorul poate stabili anumite măsuri, respectiv plata eșalonată a unor sume prevăzute în titluri executorii, sens în care sunt și prevederile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, prin care legiuitorul delegat a instituit o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța.

42. În acest context se observă că prin Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale și Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Or, dispozițiile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 stabilind tranșele, reactualizează cu indicele prețului de consum executarea pe cinci ani, îndeplinind astfel cerințele stabilite în jurisprudența Curții Constituționale.

43. În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 4 alin. (2), care statuează că "România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială", ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", precum și ale art. 44 alin. (1) teza întâi - "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate", se constată că aceasta este neîntemeiată.

44. În jurisprudența sa, spre exemplu, Decizia nr. 371 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 5 august 2014, instanța de contencios constituțional a arătat că, în ceea ce privește pretinsa discriminare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 13 iunie 1979, 28 noiembrie 1984, 28 mai 1985, 16 septembrie 1996, 18 februarie 1999 și, respectiv, 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 35, 38 și 40, Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Larkos împotriva Cipru, paragraful 29, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24). Totodată, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 28 mai 1985 și, respectiv, 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24).

45. Or, astfel cum reiese din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2014, măsura contestată urmărește un scop legitim - menținerea echilibrului bugetar și respectarea angajamentelor interne asumate în domeniul protecției mediului - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Ca atare, situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic.

46. În cauză, măsura suspendării de drept a procedurilor de executare este una necesară pentru a se putea realiza finalitatea avută în vedere, respectiv eșalonarea sumelor rezultate din hotărâri judecătorești, fiind aplicată în mod egal tuturor persoanelor ce intră sub incidența acesteia.

47. Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție. Așadar, neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (în acest sens, a se vedea hotărârile din 19 octombrie 2000 și 7 mai 2002, pronunțate în cauzele Ambruosi împotriva Italiei, paragraful 40, și Burdov împotriva Rusiei, paragraful 41). Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, fiind o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție.

48. Totodată, pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență criticată prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume. De asemenea, textul criticat se aplică pentru viitor.

49. În ceea ce privește menționarea în susținerea excepției a principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a dispozițiilor art. 124 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți", Curtea observă că Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătorești, ci, din contră, le recunoaște și își ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile și obiective stabilite în actul normativ contestat. Prin urmare, se constată că ordonanța de urgență nu este o măsură prin care se interzice nici măcar temporar executarea unei hotărâri judecătorești și, în consecință, nu reprezintă o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiției.

50. Referitor la invocarea prevederilor art. 148 din Constituție, Curtea constată că prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, a statuat că, întrucât Curtea Constituțională nu este nici legiuitor pozitiv și nici o instanță judecătorească cu competența de a interpreta și a aplica dreptul european în litigiile ce antamează drepturile subiective ale cetățenilor, folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituționalitate ca normă interpusă celei de referință implică, în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, o condiționalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției - unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curții Constituționale este distinct de simpla aplicare și interpretare a legii, competență ce aparține instanțelor judecătorești și autorităților administrative, sau de eventualele chestiuni ce țin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz. Prin prisma condiționalității cumulative enunțate, rămân la aprecierea Curții Constituționale aplicarea în cadrul controlului de constituționalitate a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene și formularea de către ea însăși de întrebări preliminare în vederea stabilirii conținutului normei europene. O atare atitudine ține de cooperarea dintre instanța constituțională națională și cea europeană, precum și de dialogul judiciar dintre acestea, fără a se aduce în discuție aspecte ce țin de stabilirea unor ierarhii între aceste instanțe.

51. Or, în materia taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a dobânzilor calculate, până la adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2014, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat astfel:

- În Cauza C-402/09 Ioan Tatu împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu. Ministerului Mediului, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009, instanța europeană a arătat că "prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor astfel de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură ca și cele de pe piața națională".

- În Cauza C-565/11 - Mariana Irimie împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu [întrebare preliminară formulată de Tribunalul Sibiu - România] s-a reținut că "dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil".

52. Ca atare, cele reținute prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, respectiv "În cauză, deși înțelesul normei europene a fost deslușit de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cerințele rezultate din această hotărâre nu au relevanță constituțională, ele ținând mai degrabă de obligația Legislativului de a edicta norme în sensul hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, în caz contrar găsindu-și eventual aplicarea art. 148 alin. (2) din Constituția României", se aplică mutatis mutandis și în prezenta cauză.

53. Așadar, legiuitorul a respectat hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene tocmai prin emiterea actului normativ, act pe care Curtea Constituțională îl apreciază ca fiind în conformitate cu prevederile Constituției.

54. Referitor la invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului neretroactivității legii, Curtea constată că acestea nu pot fi reținute, întrucât, pe de o parte, astfel cum s-a arătat mai sus, prin actul normativ criticat legiuitorul delegat nu refuză aplicarea hotărârilor judecătorești, ci stabilește anumite măsuri pentru punerea în aplicare a acestora, și, pe de altă parte, textele de lege criticate au aplicabilitate exclusiv pentru viitor.