Decizia CCR nr. 602 din 4.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1 din Legea nr. 226/2011 - reparaţiile morale şi materiale pt. fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 226/2011 privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, excepție ridicată de Oprea Costăchină în Dosarul nr. 1.245/33/2013 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 178D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că dispozițiile legale criticate nu contravin art. 16 din Constituție, deoarece legiuitorul, în funcție de situația concretă a persoanei îndreptățite de a beneficia de aceste despăgubiri, este liber să opteze atât în privința măsurilor reparatorii, cât și a întinderii și a modalității de acordare a acestora. Acest criteriu nu este arbitrar, întrucât cadrele militare din armata regală au fost supuse unor umilințe și nedreptăți.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 17 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.245/33/2013, Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 226/2011 privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961.

5. Excepția a fost ridicată de Oprea Costăchină cu ocazia soluționării unei cereri având ca obiect anulare act administrativ fiscal.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul, în esență, apreciază că viciul de neconstituționalitate al textului criticat este dat de utilizarea expresiei "armată regală“. Consideră că, prin folosirea acestei expresii, se introduce, în mod discriminatoriu, condiția ca fostele cadre militare active care beneficiază de reparațiile morale și materiale prevăzute de lege să fi făcut parte din armata română anterior datei de 30 decembrie 1947. Susține că introducerea unei astfel de condiții nu are absolut nicio justificare principială și morală, întrucât în toate regimurile politice militarii activi au făcut și fac parte toți din aceeași armată, adică din armata care s-a aflat/se află în slujba României și a poporului român, nu în slujba unui conducător, a unui partid sau a oricărei alte instituții sau organizații. Prin urmare, militarilor sau foștilor militari nu li se pot acorda drepturi în mod discriminatoriu, în funcție de perioada în care au făcut parte din cadrele militare active, întrucât armata română a servit întotdeauna interesele României și ale poporului român.

7. De asemenea, arată că din titlul Legii nr. 226/2011 rezultă că nu s-a avut în vedere excluderea de la aplicarea ei a fostelor cadre militare active care au intrat în armată după data de 30 decembrie 1947. Totodată, susține că scopul enunțat în chiar titlul legii este dezvoltat în art. 1, în care se arată că criteriul în baza căruia se acorda dreptul la reparații morale și materiale îl constituie îndepărtarea abuzivă din armată "din considerente politice, religioase, etnice sau sociale“. Restrângerea aplicării legii la fostele cadre militare active "combatante în rândurile armatei regale române“ înseamnă introducerea în mod nejustificat a unui criteriu discriminatoriu.

8. Consideră că, prin dispozițiile de lege criticate, fostelor cadre militare active care au fost îndepărtate din armată li se acordă unele reparații morale și materiale nu pentru că au făcut parte din armata regală, ci pentru că această îndepărtare s-a făcut în mod abuziv, caracterul abuziv al îndepărtării din armată fiind stabilit de prevederile art. 3 alin. (1) din lege.

9. Arată că între motivele trecerii în rezervă sau direct în retragere, enumerate în mod limitativ în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 226/2011, nu se regăsește și acela ca respectivul cadru militar să fi făcut parte din "armata regală“. Faptul că enumerarea este una limitativă rezultă în mod explicit chiar din art. 3 alin. (3) lit. b), prin care se dispune că: "Nu pot avea calitatea de cadru militar activ, îndepărtat abuziv din armată, cei care.......... au fost îndepărtați din armată pentru alte motive decât cele prevăzute la alin. (1)“. Prin urmare, discriminarea între cadrele militare active care au făcut parte din "armata regală“ și celelalte cadre militare este nejustificată, atât timp cât motivele care fac ca îndepărtarea din armată să fie considerată abuzivă sunt cele enumerate în mod limitativ.

10. În final, consideră că expresia "armata regală“ utilizată în art. 1 din Legea nr. 226/2011 este, așadar, discriminatorie și în neconcordanță atât cu titlul legii, cât și cu celelalte dispoziții ale acesteia, fiind astfel străină de scopul legii (acordarea de compensații celor înlăturați din armată pe criterii politice) și încălcând normele de tehnică legislativă privind fluența și coerența reglementării.

11. Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat reglementează un domeniu distinct, fixează cadrul legal al răspunderii, conținând norme cu caracter special și nicidecum discriminatorii între militari sau între militari și alte categorii de persoane.

12. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât fac parte din categoria actelor normative prin care s-a legiferat în domeniul măsurilor reparatorii acordate diferitelor categorii de persoane. Consideră că legiuitorul este liber să opteze, atât în privința măsurilor reparatorii, cât și a întinderii și a modalității de acordare a acestora, în funcție de situația concretă a persoanelor îndreptățite de a beneficia de aceste reparații materiale și morale, fără ca prin aceasta să se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetățeni aflate în situații identice.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 din Legea nr. 226/2011 privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 2 decembrie 2011, cu următorul cuprins: "Fostele cadre militare active, combatante în rândurile armatei regale române, care au fost îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961 din considerente politice, religioase, etnice sau sociale, au dreptul la reparații morale și materiale, potrivit dispozițiilor prezentei legi.“

17. Curtea Constituțională reține că, ulterior sesizării sale, la data de 25 martie 2014, prin articolul unic din Legea nr. 27/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 226/2011 privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 201 din 21 martie 2014, dispozițiile de lege criticate au fost modificate în sensul că: "Fostele cadre militare active care au intrat în armată sau în comandamentele și unitățile de grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947 și care au fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961 din considerente politice, religioase, etnice sau sociale au dreptul la reparații morale și materiale, potrivit dispozițiilor prezentei legi.“

18. Însă Curtea reține îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că sintagma "în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin (1) și ale art. 31 alin (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 din Legea nr. 226/2011, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 27/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 226/2011 privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată, în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961.

19. Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum și ale art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că în expunerea de motive legiuitorul face referire la faptul că instaurarea în România a regimului comunist a însemnat și începerea unui proces de epurare politică a principalelor instituții ale statului, iar în acest proces, corpul de cadre permanente ale armatei a constituit un obiectiv principal. Astfel că îndepărtarea unora dintre cadrele militare ale armatei române s-a făcut în mod abuziv, din rațiuni politice, deoarece acestea puteau constitui un obstacol important în procesul de ideologizare și subordonare a instituției militare față de regimul comunist. De asemenea, legiuitorul a apreciat că reparațiile morale și materiale prevăzute de lege sunt de natură să compenseze, măcar în parte, prejudiciile suferite de această categorie de persoane.

21. Curtea constată că, potrivit dispozițiilor legale supuse controlului de constituționalitate, fostele cadre militare active, combatante în rândurile armatei regale române, care au fost îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961 din considerente politice, religioase, etnice sau sociale, au dreptul la reparații morale și materiale.

22. Curtea reține că Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 226/2011 privind reparațiile morale și materiale pentru fostele cadre militare active, îndepărtate abuziv din armată în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.049/2012 prevăd în art. 2 lit. a) că fost cadru militar este persoana care a intrat în armata regală română sau în comandamentele și unitățile de jandarmi și grăniceri până cel târziu la 30 decembrie 1947, care a fost îndepărtat abuziv în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961 și care, la data trecerii în rezervă ori direct în retragere, deținea grad militar corespunzător corpurilor de cadre militare.

23. De asemenea, Curtea reține că, potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2011, sunt considerate cadre militare active îndepărtate abuziv din armată persoanele care au fost trecute în rezervă sau direct în retragere, indiferent de gradul avut în momentul respectiv, din cauza: convingerilor moral-politice și religioase ale cadrului militar ori apartenenței politice a soției sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; statutului social rezultat din ocupația soției cadrului militar sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; stării materiale a cadrului militar, a soției sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv; existenței în străinătate a unor rude ale cadrului militar sau ale soției acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv; deținerii de către rudele cadrului militar sau ale soției acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv, a unor funcții importante la nivel de demnitar, înainte de instaurarea regimului comunist; existenței unor rude ale cadrului militar sau ale soției acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv, care au fost condamnate sau arestate; efectuării de studii sau specializări, de către cadrul militar, în alte țări decât Uniunea Sovietică; refuzului de a se înscrie în Partidul Comunist Român; atitudinilor sau manifestărilor considerate ostile regimului comunist; etniei.

24. Prin urmare, Curtea reține că pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 226/2011 fostele cadre militare active trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile: să fi intrat în armata română până cel târziu la 30 decembrie 1947 și să fi fost îndepărtate abuziv în perioada 23 august 1944-31 decembrie 1961.

25. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16, Curtea observă că autorul excepției deduce neconstituționalitatea dispozițiilor legale supuse controlului dintr-un pretins tratament discriminatoriu aplicat fostelor cadre militare active prin folosirea sintagmei "armata regală“.

26. Față de această critică, Curtea reține că art. 46 din Constituția României din 1938 prevedea că Regele este "Capul Oștirii“. Astfel, având în vedere forma de guvernământ a statului român - monarhia, forțele armate erau sub tutela monarhiei, adică a regalității. Prin urmare, în acest context, este evident că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate fac referire doar la cadrele militare active, combatante în rândurile armatei regale române, întrucât la data de 30 decembrie 1947 în România monarhia a fost abolită, s-au schimbat regimul politic și forma de guvernământ.

27. Referitor la principiul egalității, în mod constant, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic. per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat. Când criteriul în funcție de care își găsește aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv și rezonabil, și nu subiectiv și arbitrar, fiind constituit de o anumită situație prevăzută de ipoteza normei și nu de apartenența sau de o calitate a persoanei, privitor la care își găsește aplicare, așadar intuitu personae, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind discriminatorie, deci contrară normei constituționale de referință. Această soluție este în concordanță și cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferență de tratament, făcută de stat între indivizi aflați în situații analoage, trebuie să își găsească o justificare obiectivă și rezonabilă.

28. Raportând cele menționate la prezenta cauză, Curtea constată că cele două categorii de foste cadre militare active (cadre militare active care au făcut parte din armata regală și celelalte cadre militare care au intrat în armata română după data de 30 decembrie 1947) se află în situații juridice diferite determinate de momentul în care au intrat în armată și, prin urmare, nu poate fi reținută încălcarea principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 din Constituție.